[Jurnalist.md] Daniela Osipova, Moldova 1: Orice jurnalist își setează, în mod individual, limitele libertății sale sau nu le recunoaște niciodată

În Republica Moldova, de cele mai multe ori, jurnaliștii încep să lucreze încă de pe băncile facultății. Iar Daniela Osipova nu-i o excepție. După ce a sărit trambulina unei agenții de presă, a aterizat la radio. Iar în scurt timp și-a făcut drum la televiziunea națională Moldova 1, unde activează în calitate de reporter și continuă să învețe meseria.

De ce unii decid să se avânte în presă? Daniela spune că a ales jurnalismul pentru că era convinsă că va putea schimba multe lucruri spre bine. 

Primul contact cu presa

Toamna anului 2015 este perioada când jurnalismul a devenit parte din viața mea. Chiar din primul an de facultate „am îmbucat” din gustul dulce amărui al scrisului, din interacțiunea cu oamenii și cerințele politicii editoriale. Eram o studentă ajunsă la „maturitate”, dar nu pe deplin pregătită psihologic pentru a putea ține piept tuturor provocărilor întâlnite în teren. 

Au urmat încă doi ani de facultate și prima mea angajare oficială la o instituție media. Licențierea în jurnalism m-a prins activând deja în funcția de redactor la site, apoi reporter pe teren. Din pură întâmplare am rămas să activez în televiziune, deși mereu am fost pasionată de radio. Acum înțeleg că am ajuns să fac ceea ce mă caracterizează și îmi aduce împlinire sufletească. Feedback-ul din partea telespectatorilor, personajelor reportajelor mele sunt cea mai valoroasă recompensă.

De ce jurnalism

De mică citeam ziare, mă abonam la reviste pentru copii, ascultam emisiunile de la Radio Moldova, poveștile radiofonice...Toate acestea mă făceau curioasă să știu cum e procesul de „după cortină”. Îmi imaginam că eu sunt cea care scrie articole sau face o emisiune, o ficțiune de copil, care niciodată nu a bănuit că după susținerea bacalaureatului se va plăsmui.

Am ales jurnalismul pentru că eram convinsă că eu voi putea schimba multe lucruri spre bine. Îmi plăcea să scriu și să creez. Pentru mine jurnalismul este o formă de a fi și a-mi manifesta credințele.

Experiență

Am făcut practică la o agenție de știri, ulterior la radio. Am activat o perioadă scurtă la Centrul Media Pentru tineri, fiind angajată oficial. Ulterior am mers la o televiziune privată, neafiliată politic, iar în prezent sunt reporter la televiziunea publică Moldova 1.

Amintiri

În debut ești un tânăr specialist, inițiat în teorie, însă nepriceput în practică. Te simți un prost deștept. Ești vulnerabil și simți că mai ai atâtea goluri de perfecționat. Dar ești bine, te arunci provocărilor și lupți. Jurnalismul te face să încerci sute de stări doar într-o zi. Ești cel care trebuie să explici altor persoane, celor de acasă, lucruri pe care, uneori, singur nu le înţelegi.

O zi obișnuită de muncă

Rutina, deseori, apare la orizontul unei zile obișnuite. Aceasta începe cu trezirea la o oră matinală, luarea micului dejun (neapărat), apoi deplasarea la evenimente, revenirea în redacție, crearea materialelor, montarea și documentarea altor subiecte... Seara întotdeauna mă prinde pe drumuri, implicată în activități de dezvoltare personală sau ieșiri cu prietenii.

Rolul unui jurnalist în 2019

Un jurnalist trebuie să știe să fie integru. Rolul fundamental al jurnalistului, indiferent de segmentul temporal, este de a informa și de a educa publicul său.

Greutăți și provocări

Jurnaliștii din țara noastră se bucură puțin de accesul la informație, chiar dacă sună paradoxal. Ei sunt uneori intimidați și etichetați. Nicolae Dabija spunea că „Jurnalismul este o profesie frumoasă, dar din păcate nu se bucură de respect”, iar această afirmație este și acum actuală. Lucrătorii din mass-media sunt rău plătiți și puțin încurajați.

Prejudecăți

Unele persoane consideră că jurnaliștii sunt mincinoși și că activează doar pentru interesele meschine ale unor actori politici influenți. Alte persoane văd jurnaliștii ca pe niște salvatori care trebuie să le soluționeze problemele și dificultățile.

Libertate

Jurnalismul este despre capacitatea de a face faţă unor provocări zilnice. Orice jurnalist își setează, în mod individual, limitele libertății sale sau nu le recunoaște niciodată.

Jurnalismul rămâne a fi puterea a patra, pentru că puterea informațională este cea mai periculoasă armă, care a putut exista vreodată. Jurnalismul va domina în timp. Atât timp cât există un public care are nevoie de informația de presă, jurnalismul va fi viu.

Noua generație

Jurnaliștii din noua generație sunt niște rebeli. Observ că s-a pierdut din creație, specific domeniului mass-media. Articolele de presă sunt, deseori, abordate superficial, fără a fi documentate în profunzime și verificate minuțios. Pentru a fi un jurnalist bun trebuie să mânuiești scrisul.

Online-ul

L-a trecut printr-o metamorfoză frumoasă și i-a condiționat un rezultat practic. Datorită internetului, publicul este mai aproape de informația de presă, dar și cu ușurință poate să ofere un feedback.

Într-o societate informațională noile media contribuie la formarea de valori, comportamente și opinii despre actualitatea zilnică. Acestea au avut influențe atât negative, cât și pozitive. La doar un click distanță consumatorii pot să acceseze orice articol de presă. Totuși, prin noile media sunt mediatizate ușor fake news-urile și sunt aplicate tehnicile de manipulare în masă.

Rețelele sociale

Vin să ajute jurnalistul în procesului de creație, dar nu sunt o sursă indispensabilă fără de care un articol nu ar putea fi realizat. Rețelele sociale sunt utile în cazul în care știi să le folosești și deții informații despre procesul de operare.

Relația între publicitate, politic și presă

Domeniul politic și publicitatea sunt factorii care întotdeauna au exercitat influență asupra activității presei, însă aceste elemente nu ar trebui să condiționeze efecte negative asupra publicului. Instituțiile media trebuie să-l protejeze și să-l informeze echidistant.

Relația cu PR-iștii

Este o relație fundamentată pe respect și ajutor reciproc. În unele cazuri se poate transforma în prietenii frumoase. Uneori, poate fi suprasolicitarea ambelor părți în procesul de activitate. Dar fiecare își îndeplinește atribuțiile de serviciu. 

Schimbări

În televiziune nu e timp de stat în birou, mereu ești pe teren în căutarea elementelor care îți vor îmbogăți materialul. Pentru mine comunicatele sunt o sursă de documentare și linii directive. Uneori conferințele nu sunt organizate conform rigorilor, depășesc segmentul temporal, sunt plictisitoare, iar vorbitorii sunt evazivi.