[Viața după agenție] Bogdan Munteanu: Îmi place că nu trebuie să îmi aprobe cineva concediul

Pe Bogdan Munteanu îl știi de peste tot pentru că… ei bine, e peste tot, după cum îi spune și numele paginii de Facebook. E un tip numai barbă și zâmbet și estimez eu, există șanse mici spre foarte mici să nu vă fi ciocnit măcar o dată în Bucureștiul eclectic și plin de evenimente.

Luni e singura zi când nu ai șanse să te lovești de el pentru că și-o rezervă pentru emailuri, pitch-uit clienți și poate mai achită și el facturi. În rest, când nu e la sediul de la J’ai Bistrot, unde e PR rezident, te poți lovi cu usurință de el pe la evenimentele din oraș. Dacă aveți gusturi comune și apetență pentru diversitate, există șanse mari să vă întâlniți la mai multe evenimente în aceeași zi. El va ajunge însă mai rapid, pentru că nu se desparte de bicicleta pe care pedalează neîncetat.

Munteanu e freelancer de doi ani, după ce a petrecut șapte în domeniul comunicațiilor, în corporație. Și nu regretă absolut nimic. 

Nu regret absolut nimic

Într-adevăr, am reuşit. Am făcut pasul cel mare spre zona de freelance în urmă cu 2 ani. Şi adevărul este că mă simt foarte bine în această "nouă" ipostază. Sunt fericit că am făcut această schimbare, nu regret absolut nimic. Mai ales că fac ceea ce îmi place şi că o fac cu drag zi de zi. Mă văd făcând asta toată viaţa.

Adevărul este ca înainte să pornesc pe calea aceasta, am avut mai multe discuţii cu diverşi amici care făcuseră acelaşi pas înaintea mea. Ei mi-au povestit experienţele prin care au trecut, mi-au dat sfaturi, mi-au spus la ce să mă aştept astfel încât eu am putut să îmi fac o idee despre ce mă va aştepta.

Freelance-ul și prejudecățile

Una dintre prejudecăţile pe care le aveam era legată de instabilitatea financiară. Trebuia să fiu pregătit pentru o altă abordare, aceea de a avea câştiguri financiare inconstante, eu fiind obişnuit să primesc salariu lunar la corporaţie.

O alta era legată de lucrul cu artiştii, anume că e destul de dificil să lucrezi cu ei. Că te pot surprinde în mod mai puţin plăcut atunci când nu te aştepţi, că sunt imprevizibili.

Cam toate s-au confirmat :) Mi-a fost puţin mai greu în primul an să mă adaptez la noul statut, dar apoi treptat lucrurile s-au aşezat şi s-au transformat în normalitate. O premisă cu care am pornit era că va trebui să ies din zona de confort, să fac lucruri noi, să am abordări noi, să mă obişnuiesc cu un mod de lucru diferit şi cu un program mai haotic. Lucruri care acum mi se par o normalitate :)

2015, anul declicului

Am început să organizez şi să promovez evenimente în paralel cu job-ul full time la corporaţie. A fost şi momentul în care am creat pagina "Munteanu" împins şi încurajat de prietenii dn jur care au crezut în mine. Se întâmpla în 2015.

De atunci, timp de 2 ani de zile, am colaborat cu diverse localuri din Bucureşti (Piua Book Bar, Centru, Food Hood etc) ori cu diverse formaţii de muzică şi mi-am dat seama că îmi place mai mult să fac asta decât mersul la coporatie.

Şi astfel, mi-am luat inima în dinţi şi am făcut pasul cel mare. Declicul a fost în momentul în care cei de la J'ai Bistrot m-au contactat să îmi propună să lucrez cu ei pe partea de comunicare, PR, organizare de evenimente. Şi atunci m-am decis că e momentul să îmi dau demisia definitiv din corporaţie, după vreo 7 ani de zile şi să o apuc pe calea asta.  

Experiența e o plasă bună de siguranță

Am pornit pe drumul acesta de freelance cu un background în zona de organizare şi de promovare de evenimente acumulat încă din facultate (eu am absolvit Politehnica). Am fost 4 ani voluntar în liga studenţească a facultăţii unde  am făcut o groază de evenimente, am lucrat pentru mai multe proiecte, de la concerte caritabile, la trupa de teatru, ori la "Noaptea Chitarelor". M-a ajutat mult şi faptul că între timp am avut un job part-time la Red Bull ca Student Brand Manager şi am acumulat experienţă în zona de promovare, de comunicare şi de organizare de evenimente.

Șef și angajat

Cred că marele câştig este faptul că am învăţat să fiu mai tolerant şi mai răbdător. Fără aceste 2 caracteristici, mi-ar fi tare greu să reuşesc în ceea ce fac.

Credits: Miluta Flueras

Sunt destul de sever cu mine. Nu îmi place abordarea "lasa că merge şi aşa". Nu. Ori fac o treabă ca lumea cap-coadă, ori nu o mai fac. Încerc să fiu destul de perfecţionist în ceea ce fac. Sunt destul de drastic cu mine, nu îmi place când nu îmi ies lucrurile aşa cum mi le planific sau când dau semne de amatorism. Încerc mereu să învăţ din greşeli şi să nu le repet.

Agenda este destul de încărcată, dar este mult mai organizată decât imediat după momentul în care am început. Sunt perioade în care am în agendă notat calendarul zilnic pentru următoarele 2 luni. E necesar pentru că nu doresc să se suprapună unele evenimente, trebuie să gestionez cu mare grijă planificarea lor. Există şi un dezavantaj: destul de rar rămâne loc pentru spontaneitate :)

Surprize, suprize

Surprize neplăcute? Hmmm... faptul că există şi oameni invidioşi, oameni care nu apreciază ceea ce faci, care văd mereu vreo conspiraţie la mijloc, oameni super orgolioşi care nu vor să lucreze cu tine din varii motive.

Surpriză plăcută a fost reprezentată de susţinerea a ceea ce fac din partea familiei şi a prietenilor apropiaţi. O altă surpriză plăcută vine din faptul că cei cu care am colaborat şi cu am lucrat au căpătat încredere în mine şi în modul meu de lucru iar, drept urmare, cu unii colaborez şi în prezent.

O altă surpriză plăcută face referire la schimbul nesfârşit de energii. Energia bună pe care o recepţionez de la concerte și festivaluri o înmagazinez, mă încarcă, iar apoi mă ajută să o folosesc în tot ceea ce realizez sau în ceea ce ofer celorlalţi.

De la vechiul job îmi lipsește... nimic:)

Sincer, aş putea să spun că nu îmi lipseşte nimic. Dar ca să răspund punctual la întrebare: îmi lipseşte să fiu liber în weekend. Să am programul în rând cu ceilalţi, nu să fiu liber pe timp de zi, iar seara, când prietenii ies la bere, eu să fiu la muncă la vreun eveniment. Când am făcut pasul m-am temut că va fi o perioadă de haos în care va trebui să mă dedic mult laturii profesionale şi voi avea mai puţin timp alocat pentru viaţa personală, pentru prieteni, pentru ieşit la o bere.

Credits: Miluta Flueras

5 lucruri care îmi plac la viața de freelancer

Îmi place că ziua când am întâlniri sau şedinţe, pot să mă plimb nestingherit cu bicicleta prin oraş, îmi place că traficul la orele prânzului e ceva mai liber şi că nu am absolut nimic de a face cu frustrările orelor de vârf, că sunt cumva pe un alt "fus orar".

Îmi place că nu trebuie să îmi aprobe cineva concediul :) că îmi organizez singur programul astfel încât să pot pleca când vreau şi unde vreau pe tot parcursul anului.

Îmi place că pot afirma liniştit că "I love Mondays", pentru că zilele de luni sunt în general zilele în care mă odihnesc, stau în casă, nu prea ies pe nicăieri. Asta pentru că lunea nu prea am evenimente. Abia de marţi încep să mă dezmorţesc.

Îmi place că dacă într-o zi nu am chef să ies sau să socializez sau nu mă simt prea bine, pot să îmi reprogramez întâlnirile şi în ziua respectivă să nu fac nimic.

Îmi cam place totul, m-am obişnuit cu stilul acesta, e parte din mine. Sunt confortabil cu el, mă reprezintă. Nu m-aş întoarce nicicând la viaţa de corporaţie.

Credits: Claudiu Tasbac

România, loc pentru freelanceri cât vezi cu ochii

Piaţa aceasta e în creştere, e clar. Iar pe măsură ce trece timplu, descopăr din ce în ce mai mulţi freelanceri şi îmi dau seama ce idei mişto au unii oameni, ce energii faine au şi ce lucruri faine pot realiza. 

Desigur că mai e loc. Cu atât mai mult cu cât oraşul se dezvoltă, sunt atâtea oportunităţi. Păi, ca să mă dau exemplu pe mine, am început să primesc din ce în ce mai multe oferte de colaborare pentru diverse proiecte şi sunt nevoit să le refuz (chit că unele sunt faine şi tentante) pentru că nu aş avea timp şi de ele.

Şi sunt sigur că alţii şi le-ar dori şi li s-ar potrivi mănuşă. Plus că realizez zi de zi că există dorinţa a din ce în ce mai multor oameni să îşi facă curaj şi să îşi urmeze visul şi să facă pasul cel mare. Mai ales că datele arată că peste 50 la sută dintre angajați susțin că nu ar mai vrea să aibă un superior :)

Munteanu la pensie

Este aşa de departe pensia încât momentan nu pot să mă gândesc decât la următorii ani şi la perspectivele ce se vor ivi, la proiectele ce vor veni.

Anul acesta am pus bazele unui SRL şi cu el voi defila probabil toată viaţa şi acolo voi acumula veniturile acumulate până voi ieşi la pensie.

M-aş vedea organizând evenimente şi la vârsta pensionării :) Când faci ceea ce îţi place nu există limită de vârstă. De fapt, nu exista limite de niciun fel.