[Povești de bine] Comunitatea de pe Calea Victoriei. Acea clasă de mijloc care face lucrurile să se miște

În urmă cu 12 ani, în București nu existau spații de educație alternativă, unde oameni de toate vârstele interesați de artă, cultură, istorie sau dezvoltare personală să se poată conecta între ei și să învețe lucruri noi. Sandra Ecobescu, la acea vreme angajată într-o corporație, a văzut nu doar oportunitatea creării unei școli altfel, în care domeniile umaniste și creativitatea să își găsească o casă, ci și formarea unei comunități de oameni deschiși, non-conformiști și dornici să-și valorifice timpul liber.

Cu o mână de oameni strânsă în jurul ei, Sandra Ecobescu a organizat primele cursuri alternative pentru publicul larg, primele tururi ghidate de istorici prin București, primul Bal Interbelic din țară. ”Începutul fost plin de entuziasm, de necunoscute, de decizii luate pe baza intuiției și impulsurilor de moment, cu multe bucurii și câteva mici greșeli, din care am învățat multe”, povestește Sandra.

Ceea ce propuneam noi era cultură și educație, de multe ori acestea sunt subvenționate și unii oameni consideră că ar trebui să fie gratuite.

Comunitatea strânsă în jurul Fundației Calea Victoriei este una foarte variată astăzi, de la cursanți de toate vârstele și din toate mediile care găsesc inspirație în lectori ca  Neagu Djuvara, Tiberiu Soare, Andrei Pleșu, până la parteneri corporații sau instituții, care susțin organizația. Despre începuturile fundației, lecții și provocări, dar și despre planuri de viitor am stat de vorbă cu  Sandra Ecobescu, președintele Fundației Calea Victoriei.

Cum a început totul

Povestea fundației a început în urmă cu 12 ani, în 2007, când am pornit la un drum necunoscut, foarte incitant, plin de surprize și care s-a dovedit a fi un pionierat, plin de proiecte inovatoare. Ne-am gândit, eu și sora mea, Irina Grigore, să creăm un spațiu al educației alternative, dedicat în special tinerilor, unde să fie abordate domenii culturale și umaniste neglijate în programele școlare, dar esențiale pentru dezvoltarea oricărei persoane.

Nu exista, în acel moment, pe piața culturală și de petrecere a timpului liber ceva similar, adică alt spațiu unde publicul larg să poată urma cursuri de dezvoltare personală, cursuri despre istoria României, istoria Bucureștiului, de cultură și despre civilizația europeană, muzică clasică, filosofie, spiritualitate, scriere creativa etc. Practic am creat un spațiu în care, orice persoană curioasă, dornică să își extindă orizontul cultural, dar și să iși facă noi prieteni, să poată alege dintr-o gamă foarte diversă de cursuri inedite și originale, predate interactiv și neconvențional.

Ideea a pornit de la ce ne pasiona pe noi, de la teme pe care ne doream să le aprofundăm și oameni deștepți și carismatici pe care doream să îi avem drept profesori, mentori. Ne-am gândit că trebuie să existe în orașul ăsta alte câteva sute de oameni cu aceleași pasiuni, curiozități, idei ca noi și s-au dovedit ca suntem câteva mii de visători.

Temeri și provocări la început de drum

Începutul fost plin de entuziasm, de necunoscute, de decizii luate pe baza intuiției și impulsurilor de moment, cu multe bucurii și câteva mici greșeli, din care am învățat multe. A trebuit sa ne organizam un sistem cât mai coerent și eficient de comunicare, de înscriere la cursuri, să răspundem rapid publicului, să avem un customer service cât mai eficient și profesionist. Ceea ce propuneam noi era cultură și educație, de multe ori acestea sunt subvenționate și unii oameni consideră că ar trebui să fie gratuite.

A trebuit să educăm, în egală măsură publicul, să îl facem să înțeleagă că în spatele fiecarui proiect independent e multă muncă, bani aduși de acasă, pasiune și riscul inițiatorului. A trebuit să gândim un format de cursuri care să fie atrăgător, cursuri introductive și cu un numar de maxim 6-8 sedințe, să explicăm lectorilor că stilul de predare trebuie să fie unul prietenos, pentru a nu speria publicul larg, însă oamenii inteligenți și binevoitori învață repede, așa că lucrurile au evoluat în bine rapid.

Temerile principale erau legate de faptul dacă vom rezista pe piața, și asta a durat câțiva ani, pentru că nu este simplu să reziști pe o piața fluctuantă unde cultura și arta nu fac parte dintre prioritățile statului. Adică, pe scurt, a trebuit să găsim soluții să ne putem acoperi costurile și să continuăm să facem proiecte de calitate, să scoatem cărți, să organizăm concerte și alte evenimente fără să ne închidem porțile.

Lecții învățate

Cred că cele mai importante lecții sunt trei, și sună cam așa:

1. Dacă ai încredere în oameni și pui mult suflet în ce faci, îi susții și le oferi cadrul propice (mă refer la lectori și cursanți) se nasc minuni.
2. Oamenii din București sunt foarte inteligenți, curioși și vor să evolueze, există acea clasă de mijloc care face lucrurile să se miște, care aduce mereu schimbarea în bine, care tinde către normalitate, care vrea să trăiască civilizat, care își păstrează și cultivă optimismul, istețimea și hărnicia, zi de zi
3. Cultura și arta pot aduce și beneficii financiare, nu doar de natură sufletească, se poate trăi din educație, cu condiția să fii onest, creativ, original, calitativ.

Fundația mi-a schimbat viața, aproape cu totul, am credința că oricare dintre noi poate face o schimbare în bine, oricât de mică, și că suntem foarte solidari dacă știm cum să comunicăm și să punem lucruri în practică.

Cum au evoluat lucrurile 

Proiectul a evoluat organic cu repeziciune. Cum îmi place mie să spun, a crescut ca Făt-Frumos într-un an cât alții în zece, datorită curiozității și apetitului pentru cultură și cunoaștere pe care publicul l-a arătat, și datorită creativității echipei fundației.

A fost nevoie să constituim un corp profesoral, să avem lectori deștepti, deschiși și curajoși care să construiască, alături de noi, un alt fel de educație și comunicare, și lucrurile s-au derulat foarte lin și cu rapiditate.

Apoi, după conturarea unui prim program de cursuri, cu Neagu Djuvara, istoric, Tiberiu Soare, dirijor, și alți tineri din domeniul științelor umaniste am dat drumul în 2008 la primele cursuri, cu ajutorul unor parteneri media care au fost foarte deschiși și ne-au sprijinit necondiționat, cum a fost Șapte Seri și alții.

În esență facem în continuare ceea ce ne-am propus acum 12 ani – suntem o școală umanistă alternativă, independentă și non-profit, pentru publicul larg. A crescut numărul de cursuri, de la unul la cinci pe seară, numărul de participanți și s-au diversificat temele cursurilor. De asemenea publicul este și el mult mai divers.

Față de primii ani am ajuns să dezvoltăm proiecte ample, cum ar fi editarea celor doua cărți despre muzica clasică și muzică de operă, precum și concerte în săli mari de concerte.

Avem acum și proiecte corporate, pentru ca nevoia pentru cultură, arte și dezvoltare personală este mare, așadar multe dintre cursurile noastre se desfășoară și în companii, iar acest lucru bucura mulți oameni și pe noi ne ajută să ne dezvoltăm.

Oamenii fundației

Inițial am fost 2-3 oameni, în primii ani, însă acum suntem o echipă de 10 persoane, cred eu și o echipă de nota 10. Nu a fost simplu să devenim o echipă sudată, oamenii vin și pleacă, însă în timp am devenit foarte eficienți și am învățat împreună să lucrăm cît mai bine, să găsim soluții la orice problemă, să construim proiecte noi, să ne asumăm riscuri, să trecem prin momente grele, să ne bucurăm de realizări spectaculoase, cel mai important, cum spune doamna G. Filitti – Să mergem mai departe. Orice ar fi, să continuăm misiunea noastră.

Comunitatea

De-a lungul vremii, s-au strâns în jurul fundației mai multe comunități, care se completează și se susțin reciproc. Este în primul rând comunitatea cursanților, câteva mii de oameni activi care vin și revin la cursurile si evenimentele fundației. Apoi este comunitatea lectorilor, a profesorilor care predau sau a personalităților culturale care susțin conferințe la noi, oameni extraordinar de pasionați de domeniile lor de studiu și de activitate.

Publicul larg, cursanții noștri, care au de la 5 ani până la 90+ ani, sunt fascinați de subiectele propuse de noi și de lectorii noștri și se creează adevărate comunități în jurul lor sau a unei teme de interes. Oamenii cercetează subiectele care îi pasionează și dincolo de salile noastre de curs, în particular, unii chiar urmează masterate după ce li se activează interesul pentru teme specifice pe care doresc să le aprofundeze.

Oamenii sunt atrași de lucruri esențiale, cum ar fi comunicarea, exprimarea unor idei sau manifestarea unor talente și abilități. Fiecare, profesor sau cursant, caută să se dezvolte, să exploreze domenii care îi fascinează, învață și profesorul de la cursant, nu doar cursantul de la profesor. Se naște astfel o adevărată sinergie la cursuri, oamenii se pot transforma, prin mai mult curaj și învață să se deschidă, să se bucure.

Impactul pozitiv

Cel mai important lucru pe care cred că l-am făcut în acești 12 ani este că am transformat cultura, mersul la cursuri de arte, stiințe umaniste și dezvoltare personală în ceva sexy, cum ne place nouă să glumim. Datorită Fundației Calea Victoriei să mergi seara la un curs este ceva la modă, ceva atrăgător, de povestit prietenilor și celor dragi.

Al doilea lucru foarte important este că am învățat bucureștenii să se uite în sus, la clădirile frumoase, să privească orașul cu ochii unui turist în propriul oraș. Suntem primii care am organizat tururi ghidate cu istorici în oraș, acum 11 ani, primii care din 2009 am început să organizăm periodic evenimente care au în centrul lor istoria capitalei, a clădirilor istorice, a familiilor de seamă din oraș cu istoricul Georgeta Filitti. Primii care am deschis porțile unor clădiri care nu se vizitează pentru publicul larg – palate, conace, case memorial etc.

Un alt lucru pozitiv, de care suntem foarte mândri, este promovarea muzicii clasice în rândul liceenilor, și al publicului larg, prin proiectele cu Tiberiu Soare, conferințe celebre, care s-au transformat în doua volume savuoase care se vând ca pâinea caldă.

Aș mai menționa faptul ca suntem un fel de academie neconvențională care oferă spațiu de desfășurare și explorare unor cercetători, artiști și traineri care creează schimbări în bine în societate.

Promovarea fundației și a cursurilor

Promovarea a fost făcută cât mai onest și clar posibil, pentru a atrage un public dedicat și constant, care să regăsească la noi în programă ceea ce își dorește, însă avem și aici o parte de inovație pentru că a trebuit să promovăm, să vindem lucruri pe care oamenii nu le cumpăraseră înainte niciodată – cum ar fi cursuri despre istoria Bucureștiului, sau tururi ghidate pe Calea Victoriei, și în alte cartiere vechi din capitală.

A trebuit să facem, prin comunicatele, articolele, interviurile noastre, cultura și arta atrăgătoare unui public mai mare decât cel inițial existent, care era limitat, a trebuit să seducem pentru ca să aducem publicul în sălile de curs, și am reușit. Ceea ce le-am promis s-a întâmplat, au primit ceea ce doreau și ceva în plus, atmosfera caldă și relaxată, pe care nu o prea găsești în muzee sau instituții de cultură oficiale. Noi nu suntem subvenționați, deci nu prea putem să fim plictisiți, pentru că publicul dispare dacă nu e tratat cum trebuie.

Ce urmează

Avem mai multe planuri, mereu avem multe idei și trebui să decidem încotro să o luăm, care sunt cei mai întelepți pași, dar și cei mai necesari și atrăgători pentru publicul larg.

Ne dorim să publicăm și alte cărți, în afară de cele două realizate împreună cu Tiberiu Soare – Pentru ce mergem la Opera? și Nouă povești muzicale, adică să punem pe treabă (la scris) și alți lectori care au lucruri valoroase de împărtășit.

Ne dorim, de asemenea, să organizăm evenimente și în alte orașe din țară, pentru că am primit numeroase mesaje și solicitări de a organiza cursuri și evenimente în afara capitalei. Poate vom deschide mici filiale sau încheia colaborări cu fundații sau asociații din alte orașe, pentru a beneficia un public mai mare de proiectele și experiența lectorilor noștri.