![[Politice 2.0] Cezar Panait: Concurentii de anul acesta sunt mai molcomi, fara stralucire in ochisori, de abia asteapta toti sa se termine alegerile astea](https://media.iqads.ro/2019/10/panait2019-cover-850.jpg)
Pe 10 noiembrie sunt alegerile prezidentiale in Romania si, fata de ceilalti ani, lucrurile s-au mai schimbat in panoplia de optiuni. Sa votati si sa alegeti un nume de acolo e treaba voastra, noi ne ocupam cu discursul celor care vor sa ajunga presedinte. Asa ca am pornit seria aceasta, Politice 2.0, in care vorbim despre cum s-a schimbat comunicarea noului val de politicieni. Ce apucaturi vechi imprumuta ei si ce aduc nou?
Cezar Panait, Group Creative Director la Next Advertising, observa ca acestei campanii ii lipseste glow-ul artistic, si ca in general, politicienii, se lipsesc de propriul discurs, ca sa ii lase pe ceilalti sa greseasca. Dincolo de media sociala sau traditionala, primeaza omul si povestea lui, care de ceva timp, beneficiaza de sedinte foto profesioniste si art direction pe masura. Vorbim in continuare despre asumarea discursurilor si strategiile fiecarui candidat.
Evolutia in comunicarea politicienilor
Evolutie e un termen prea abrupt. Cand n-ai ce spune, n-ai ce spune nici pe fbuk, nici la tv.
Cheia succesului in comunicarea politica din Romania este evolutia stagnanta.
Usurel ca-i mai usor. Un fel de less is more.
Dar se vede ca layout-urile sunt mai lucrate, pozele au fost facute cu fotografi, nu cu iphone. Doamna Viorica are comunicare in doua etape, a inceput cu plan mediu, apoi jap se apropie de noi cu prim plan, se lucreaza pe o zona unde nu se lucra deloc, si asta e bine. Macar atat.
Discursul politicienilor in 2019
Nu e nimic bine, nimic rau, sucuri calde, berea calde, ne place, dar nu prea. Concurentii de anul acesta sunt mai molcomi, fara stralucire in ochisori, de abia asteapta toti sa se termine naiba alegerile astea sa scapam de stres, sa ne relaxam un pic, ca prea multa munca strica.
S-a invatat pe de rost ca daca nu spui nimic, n-au cum sa se ia de tine asa de tare cum s-ar fi luat daca ai fi spus ceva. Cine sta pe smile and wave, sta pe poneiul castigator. Cine vorbeste mult, nu vorbeste sa castige, vorbeste sa-l faca pe celalalt sa vorbeasca, sa aiba cu ce sa-i dea peste nas maine pe fbuk. Sau ceva de genul acesta, daca am inteles eu bine.
Campania actuala
E mai plictisita, mai blazata, surprizele au fost alungate din sat pentru ca ar fi facut mai mult rau decat bine, ar fi agitat spiritele si e deja destula agitatie. Nici politica, nici publicitatea nu se pot lua la tranta cu stirile din lumea reala.
Data trecuta era o lupta, acum nu prea mai e lupta, sau n-o mai vad eu. Nu prea se mai improvizeaza si asta dauneaza mult pe partea artistica, se pierde toata savoarea. Plus ca e greu sa mai danseze lumea in piete dupa hit-ul cu Dragnea. Am dansat toti, a fost frumos, dar am si obosit.
Candidatii
Doamna Viorica e doamna Merkel la silent disco. Domnul Johannis nu mai are nevoie de prezentari, isi culege aplauzele, ne linisteste din priviri, e inalt, puternic si merge pe bicicleta.
Danii Barna vine pe val vizual american gen Obama, a cucerit clar toti fericitii doritori de salvat balenele pe trotinete cu energie solara. Eu i-as pune si o cușmă in vizualurile pentru provincie. Daca isi doreste cu adevarat victoria, ar trebui sa fie ciObama, Baracă CioBama, sa patrunda in straturile electorale profunde, acolo unde se decid lucrurile importante pentru tara, se stie.
Lui domnul Diaconu vad ca i-a pornit Aro-ul din prima, deci drum bun domnule Diaconu. Restul e culoare si amuzament.
Ah, ce incult sunt, uitam de fiul domnului Paleologu. Layout curat si atitudinea baiatului cu notele cele mai mari din clasa la toate materiile, inclusiv chimie si biologie. Carismatic? Sa va fie rusine ca va ganditi la asa ceva, dar sa nu fim rai, are pipa si asta e clar un avantaj. Plus ca e singurul cu „educatie” scris mare pe panouri, deci nu va mai luati aiurea de fiul domnului Paleologu, ca n-ati citit impreuna din aceeasi biblioteca. Puf, puf, pas.
Asumarea discursurilor
Mesajului ii trebuie si o gura frumoasa, armonioasa din care sa iasa in aplauzele arenei electorale. Trebuie sa fie o poveste de dragoste intre mesaj si omul (pe!) care il livreaza . Atunci se intampla magia si suntem toti hipnotizati cu stampila in mana.
In vechime, cand il vedeam pe capitanul TraianB impreuna cu mesajul lui, ce sa mai, erau un cuplu perfect, nu aveai cum sa te saturi de ei, se potriveau unul cu celalalt, se intelegeau din priviri, se giugiuleau, erau nedespartiti, se iubeau sincer, devenisera unul si acelasi, puternici impreuna.
Acum toti candidatii traiesc din obligatie cu mesajele lor, la unii se simte si o usoara jena vis a vis de ele, de mesajele lor. “Where is the love” ar putea intreba domnul CTP in aceasta chestiune.
Mediile de comunicare
Ma intereseaza omul si povestea lui. Daca e buna, nu mai conteaza unde o vezi, o remarci ca pe lady in red si la televizor si pe telefon si la piata. Povestea buna e ca plasticul, ajunge intotdeauna in ocean sa il pape cu pofta pestisorii.
Trenduri din afara
Au inceput toti sa dea mai multi bani pe sedinte foto si artdirection.
Abordarea strategilor
Plictiseala din campanie este fix prudenta strategilor. Plus ca referendumul pentru familie, care parea fix plan tip Cambridge Analytica, a esuat, n-au iesit numerele alea frumoase din ppt-ul pe care l-au platit cu speranta in suflet organizatorii.
Epoca post-truth
Mergem pe corazon, alegem raul cel mai mic, alegem o sclipire in ochi, o nuanta de camasa, un semiprofil, orice semn ca respectivul poate e de fapt un om mai putin bou decat ceilalti. In rest, toate cele bune.
