Fenomenul fake news: Făcăturile, evenimente de laborator cu agendă privată, produc efecte și mutații vizibile în societate

Slaba pregătire a jurnaliștilor, schimbarea modelului de business în industria comunicării și poluarea surselor utilizate în producția și distribuirea de conținut se numără printre cauzele amplificării falsului - știri false și făcături, fenomen aflat la cote alarmante în prezent.

Larisa Ghițulescu, critic de media și analist de falsuri, cu background în jurnalismul de afaceri, a studiat în ultimii zece ani mecanismele de influență în diverse evenimente majore cu impact social*, din domenii diverse, și a identificat șase mari cauze pentru care manipularea și falsul s-au amplificat:

1. Slaba pregătire a jurnaliștilor activi, care populează câmpul profesional (= efect firesc al istoriei, respectiv al evoluției afacerilor de presă din România după 1990);
2. Controlul editorial / setarea agendei vine deseori din afara nucleului redacțional, interesul publicului nu mai este servit cu prioritate (= efect al globalizării afacerilor și al politizării noilor actanți media: branduri, influenceri, bloggeri, regizori, activiști, fundații, PR-iști, publicitari, utilizatorii de internet etc);
3. Dezvoltarea tehnologiei în ultimul deceniu (= efect al noii revoluții, cea digitală);
4. Schimbarea modelului de business în industria comunicării (= efect al comasării punctelor 2 și 3);
5. Sursele utilizate în producția și distribuirea de conținut sunt tot mai poluate (= efect toxic al mutațiilor produse în societate);
6. Îndobitocirea publicului (= efect dăunător al fenomenului de manipulare-instant, care speculează emoțiile și instinctele primare ale omului) 

*Cele zece studii de caz, culese din realitatea contemporană, sunt:

• Fenomenul Roșia Montană;
• Trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat (procesul de modificare a Codului Fiscal);
• Justiția, Diaspora și protestele de stradă;
• Referendumul pentru familie;
• Subiectul Valiza & Țăranul din Teleorman;
• Moartea copiilor Dor Geta Popescu și Erik Gulacsi în Munții Retezat;
• O campanie Salvați Copiii pentru stoparea bullying-ului în școli;
• Activismul pe subiectul pădurilor României;
• Everestul ca industrie a falsului;
• Scandalul Facebook-Cambridge Analytica;

Metodele de cercetare și instrumentele folosite în documentarea studiilor de caz: verificarea faptelor, încrucișarea informațiilor și a surselor, consultarea documentelor și specialiștilor, interviuri, observația participativă, analiza subiectelor reflectate în mass-media, analiza stakeholderilor și a agendelor lor de interese, analiza discursului public, studierea mecanismelor și a agenților de influență, urmărirea banilor.

Fenomenul știrilor false în industria media postdecembristă este vechi – un exemplu celebru este ziarul Evenimentul Zilei (EVZ). La începutul anilor '90, EVZ le promitea cititorilor „știri exacte”, dar duduia de știri false. Au rămas în folclorul presei știrile despre găinile care nasc pui vii, contrabanda cu pisici fără cap și femeile violate fericite. Un efect pe termen scurt a fost creșterea tirajului ziarului de 13 ori în mai puțin de un an de la lansare. În timp, influența EVZ a crescut până într-acolo încât, la alegerile prezidențiale din 2004, ziarul a jucat un rol-cheie în înlăturarea PSD, respectiv instalarea regimului Traian Băsescu & Co la putere.

Dezbaterea despre știrile false este însă de dată recentă, și nu doar în România, ci la nivel global. Și asta pentru că accesul rapid și ieftin la tehnologiile care produc și distribuie conținut în timp real fac ca fenomenul falsului să fie de neoprit și distrugător.

O altă concluzie care reise din studiile de caz analizate: fie că suntem studenți, profesori, ziariști, comunicatori, manageri, sportivi, vânzători, medici sau ingineri, este aproape imposibil să detectăm cu rapiditate falsul acolo unde nu ne pricepem, din cauze diverse. Unu: volumul enorm de informații care ne invadează spațiul profesional și personal. Doi: graba cu care le procesăm. Trei: manipularea emoțională căreia îi cădem captivi. Patru: convingerile personale de la care nu abdicăm. Și cinci: ne lipsesc instrumentele de contracarare a falsului – gândirea critică și informația obținută din surse nepoluate.

Rezultatele, explicate, ale acestei cercetări în domeniul falsului pot fi accesate în cadrul unor training-uri media customizate (pentru organizații), respectiv în cadrul unor ateliere de gândire critică și alfabetizare media (pentru tinerii jurnaliști și comunicatori) – un proiect original în domeniul educației, dezvoltat de Larisa Ghițulescu după 20 de ani experiență, respectiv șase ani de formare de specialitate. Experiența de teren include șapte redacții (divertisment, știri, afaceri); o companie cu capital românesc; o multinațională; o instituție media publică; o facultate; un Guvern și șapte ani pe cont propriu.

Știrile false și făcăturile fac parte din aceeași familie de concepte precum manipularea, diversiunea sau propaganda, instrumente de influență și control utilizate frecvent în luptele pentru schimbarea sau menținerea puterii într-un anumit domeniu – politică, afaceri, mass-media, educație, sport, sectorul ONG, ș.a.m.d.

Făcăturile – evenimente de laborator cu agendă privată care pot produce efecte și mutații vizibile în societate prin cooptarea presei tradiționale și a noilor actanți media politizați: branduri, influenceri, bloggeri, regizori, activiști, ONG-uri, fundații, PR-iști, publicitari, utilizatorii de internet.

Larisa Ghițulescu – critic de media și analist de falsuri, cu background în jurnalismul de afaceri.

• A început ca reporter, apoi redactor într-o redacție de divertisment (TVR). Au urmat zece ani de jurnalism financiar la Business Media Group, AdMaker, Business Magazin & Ziarul Financiar, NewsIn, Money Express, pe cont propriu.
• A cumulat șapte ani de experiență în managementul comunicării (organizații publice și private; pe cont propriu). A condus, respectiv construit echipe, alături de care a dezvoltat instrumente proprii de lucru.
• A instruit studenți la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării – FJSC (Universitatea București) – Tehnici de redactare, Genurile Presei, Dreptul Comunicării.
• Este licențiată în Jurnalism (FJSC, Universitatea București, 2000) și a absolvit un program de Master în Managementul Instituțiilor Mass-Media (2002).
• A participat la diverse programe de pregătire și documentare în Republica Moldova, Japonia, Bulgaria, Elveția și Marea Britanie.
• A realizat o cercetare de tip antropologic în domeniul mass-media – ritualuri de consum, comportamente și efecte – pentru lucrarea de licență (2000), și o analiză în domeniul leadership-ului în presa românească, pentru dizertația de Master (2002).
• Cercetarea mass-media a continuat pe teren, ca jurnalist specializat în industria media, advertising și afaceri, și continuă în prezent, ca analist cu gândire critică și trainer media specializat în falsuri.