Daca vrem, putem sa plangem linistiti, mult si bine, spune Suzana Dan. Motive exista: absenta sustinerii culturii contemporane la nivel national, consumul cultural extrem de scazut, lipsa increderii, a coeziunii si a respectului. Lucruri care, de altfel, lipsesc si societatii din Romania. Dar poti sa plangi, sa atragi atentia asupra lucrurilor care trebuie schimbate, sa critici si sa si faci. Cum este Noaptea Alba a Galeriilor, ajunsa la a 13-a editie, in ciuda lipsurilor de tot felul.
Vineri, 11 octombrie, galerii de arta, muzee, institute culturale, spatii alternative, huburi creative si ateliere de artist din Bucuresti si alte 13 orase din tara isi vor deschide portile publicului pentru o editie dedicata, simbolic, ghinionului sisuperstitiei. In Bucuresti, 69 de posibile destinatii vor anima harta NAG.
O mare concluzie, spune Suzana Dan, dupa doisprezecea ani de NAG este faptul ca institutiile statului insista sa tina cultura la un nivel critic de subzistenta.
Impresia generala este ca in ciuda acestui mare pumn in gura, comunitatea artistica isi continua cresterea intr-un fel cu totul aparte datorita unor structuri de tipul artist-run care de foarte multe ori si cu resurse incredibil de reduse fac munca unor institutii mamut.
Cum supravietuieste un astfel de eveniment in conditii vitrege, dar obisnuite Romaniei, cum evolueaza si se transforma, care sunt pericolele care il pandesc, povesteste Suzana dupa cum urmeaza.
Impresii & concluzii dupa 12 ani de NAG
O mare concluzie dupa doisprezecea ani de NAG este faptul ca institutiile statului insista sa tina cultura la un nivel critic de subzistenta. Dupa doisprezece ani Noaptea Alba a Galeriilor o ia de la zero in fiecare an la fel ca oricare alt eveniment aflat la prima editie in ciuda faptului ca, fara a ne declara pompos “cel mai mare, cel mai tare”, undeva cumva am contribuit serios in toti anii astia la ceea ce in limbajul raportarilor numim “dezvoltarea vietii culturale a orasului”.
Impresia generala este ca in ciuda acestui mare pumn in gura, comunitatea artistica isi continua cresterea intr-un fel cu totul aparte datorita unor structuri de tipul artist-run care de foarte multe ori si cu resurse incredibil de reduse fac munca unor institutii mamut.
Marile descoperiri au venit din partea tuturor partilor “implicate” in NAG: participantii – comunitatea culturala al carei raspuns la acest eveniment a crescut de la an la an intr-un mod minunat, oganizatorii din cele treisprezece orase care in ultimii trei ani au reusit sa faca din NAG un eveniment dorit atat de catre comunitatea artistica locala cat si de public, si publicul, acesti minunati oameni care timp de o noapte ne insotesc in traseul nocturn al artei contemporane.
Schimbari. Transformari
Imi place sa imi imaginez ca am contribuit in cresterea nivelului de toleranta unul fata de celalalt in ceea ce priveste relatia profesionala a celor implicati direct in activitatea comunitatii culturale. NAG a realizat an de an o harta a comunitatii cu bune si cu rele.
Astia suntem, nu ne ascundem dupa gard. Putem sa asumam acest lucru? Si ca sa fie totul si mai limpede am initiat un program Search & Research. RO in care invitam specialisti din strainatate sa interactioneze “pe viu” cu aceasta harta a galeriilor. Si apoi discutam public cu ei, primim dusul rece care consider ca ne ajuta foarte mult sa nu intram intr-o zona de autosuficienta sau, sper, care sa ne ajute sa avem mai multa incredere in faptul ca avem o sansa incredibila sa construim un sistem care sa nu repete greselile functionale ale art marketului din occident. Din pacate in ultimii doi ani acest program a fost pus “pe butuci”. Motivul… bugetele taiate si ochelarii de cal.
Un alt lucru extrem de important este felul in care publicul NAG interactioneaza cu ceea ce descopera in programul spatiilor participante. Acest feedback ma bucura foarte tare fiindca comunicarea directa cu artistii, curatorii, galeristii, ajuta enorm la felul in care arta contemporana isi atinge de fapt scopul, acela de a crea legaturi cu societatea si problemele sale, de a schimba mentalitati si a contribui la dezvoltare unui tip de gandire libera.
NAG a devenit nu un maraton urban in nocturna in care oamenii alearga ca bezmeticii de la o galerie la alta. NAG este pe bune viu, NAG inseamna interactiune si dialog, ceea ce ne place sa numim “mediere culturala” in adevaratul sens al cuvantului.
Tot via NAG am demarat un program educational adresat copiilor intitulat sugestiv “Care-I faza cu arta contemporana?” Am inceput “Care-I faza?” in 2016, la momentul in care am aniversat zece ani de NAG si am extins evenimentul in alte zece orase iar pentru publicul bucurestean am produs un proiect special intr-un spatiu fantastic care si-a deschis usile cu acea ocazie: Rezidenta BRD Scena9. Si de atunci, ma bucur ca acest program continua in toate proiectele expozitionale produse in acest centru cultural, ma bucur ca in acest moment “Care-I faza” completeaza programul de mediere culturala dezvoltat special pentru Bienala Art Encouters de la Timisoara. Este grozav!
Experienta
M-a ajutat sa lucrez cu echipe mai mult sau mai putin extinse. Am invatat enorm din interactiunea cu oamenii, am castigat experienta atat in comunicare cat si in partea de productie. Am invatat Illustrator.
Surpriza cea mai mare au fost si au ramas oamenii, raspunsul lor, implicarea lor.
Vorbesc de toti oamenii care se afla in spatele unor companii partenere, colaboratori, artisti, curatori, galeristi, public, toti! Iar sentimentul ca NAG a reusit sa coaguleze o comunitate este extraordinar.
Cea mai grea parte. Cea mai frumoasa
Cea mai grea parte este lupta pentru pastrarea integritatii acestui eveniment. Este ceva firesc (probabil) ca imaginea unui eveniment sa fie confiscata in momentul in care ea capata o oarescare notorietate. Dar este trist si chiar daca imi este extrem de greu sa fiu pitbull, prefer sa fiu animalul turbat care protejeaza pe cat posibil asocierile abuzive cu acest eveniment care nu aduc in mod real nici un castig decat pentru asa-zisii “binefacatori”.
Si cea mai frustranta parte este cea in care asa cum spuneam si la inceput, dupa peste zece ani, in fiecare an o iei de la zero ca si cum nu ai fi facut nimic bun in toti anii astia.
Cea mai frumoasa parte este noaptea! Evenimentul in sine! Reactia publicului si a participantilor!
Cine vine la Noaptea Alba a Galeriilor
Publicul este preponderent tanar. In ultimii ani am remarcat tot mai multi copii ceea ce este super frumos! Obiceiurile au ramas cumva aceleasi, publicul care vrea sa parcurga un traseu cat mai extins de obicei studiaza inainte de eveniment harta NAG si isi fac un traseu in functie de distantele dintre spatiile vizate.
Incep din zonele aflate la “marginea” hartii NAG si incet incet se aduna spre centru unde aglomerarea locatiilor este mai mare.
Asteptarile publicului? Am impartit publicul in “public specializat” si “public larg”. Cel specializat cunoaste galeriile importante din oras, publicul larg poate ca a ajuns inainte de NAG intr-o galerie, poate nu. Asa ca publicul specializat fara doar si poate ca isi doreste sa descopere proiecte si spatii pe care nu le-a mai vazut, care poate ca sunt prezentate doar in cadrul NAG, pe cand publicul larg poate sa descopere in zone ale orasului pe care credeau ca le cunosc, spatii in care se intampla altceva, cu totul si cu totul altceva decat ceea ce vezi in mod obisnuit mai ales in conditiile in care interactiunea cu cultura contemporana este cum este, adica foarte scazuta.
Dar in general pentru publicul tanar sunt ferm convinsa ca cea mai mare satisfactie o au sa descopere cultura generatiei lor, ideile din spatele proiectelor prezentate in programul NAG cu care se pot identifica, interactiunea directa cu artistii care au facut aceste lucrari.
Cum alegi intre atatea posibilitati
Ne-am temut ca dracu’ de aghiazma sa facem recomandari, sa punem degetul pe locatia X sau Y, in conditiile in care jurnalistii au mare nevoie sa faca acest lucru pentru public.
Greu cu noi, suntem caposi. Dar suntem cu sens. Este vorba de acel public mentionat mai devreme, publicul specializat si publicul larg, de expectative radical diferite pentru unii si pentru altii pe care in mod cu totul deosebit si le pot satisfice cu programul NAG. Si atunci cum poti sa indici cu degetul?
Si inca o chestie, cum spuneam NAG promoveaza cultura contemporana si comunitatea artistica care se confrunta cu o problema foarte serioasa legata de subzistenta cu care se incapataneaza sa isi continue treaba.
NAG a devenit un instrument care ii ajuta sa fie vizibili. Pe toti, nu doar pe cei care sunt deja recunoscuti. Din respect fata de ei, nu ne putem permite sa facem recomandari. Credeti in programul NAG nu in recomandari. Daca vreti o selectie, luati-va ragaz o ora si parcurgeti descrierea evenimentelor din site-ul www.noapteagaleriilor.ro. Aveti incredere in propriile alegeri si mai ales profitati de acea bucurie a serendipitatii. Merita!
Pentru happening-urile, performance-urile care sunt prezentate in spatiile participante recomandam publicului sa urmareasca cu atentie orele lor de desfasurare care sunt trecute diferit fara de programul in care spatiul care le gazduieste este deschis pe durata NAG. Asa pot sa estimeze + deplasarea intre locatii cum ar putea acoperi harta evenimentelor pe care doresc sa le vada in acea noapte.
Editia 13
Pai ajungem la ce spuneam mai devreme :)
Avem un eveniment national, un eveniment care sta la umbra cifrei 13. Si care ne amuza mai ales pentru ca traim intr-o tara in care fatalismul sta la coltul strazii. Drept pentru care ne-am decis sa spargem ghinionul.
Asa ca mica echipa NAG a bagat un brainstorming in care a dat cu piazza rea de toti peretii. Avem un oras nou in harta NAG, Alba Iulia! Bine ai venit in harta NAG! Avem alte douasprezece orase care in ultimii trei ani au format un public care abia asteapta NAG in orasul lor. Big up pentru organizatorii NAG, partenerii nostri! Si avem Bucurestiul, orasul in care publicul trebuie sa se gandeasca bine unde ajunge in timpul NAG fiindca avem nici mai mult nici mai putin de 69 de locatii extrem de diverse de la muzee la institute culturale straine la centre culturale la galerii de arta care sunt deja nume importante in scena internationala de arta la spatiile alternative, aceste spatii artist-run fantastice si studiourile de artist.
Si, ne ambitionam sa producem un proiect special NAG, este un cadou pe care il facem in fiecare an publicului, o productie proprie care de trei ani incoace si-a gasit casa in spatiul Rezidentei BRD Scena9. In acest an invadam curtea Rezidentei intr-un proiect care isi baga ghearele in palimpsest-ul de istorii suprapuse ale acestui spatiu – monument istoric si dam drumul la un prim episod al istoriilor pe din afara “Outside Histories”. Restul de surpriza il las nedescoperit, va asteptam acolo si oriunde in programul NAG din 11 octombrie!
Promovare
Mi-a placut sa imi imaginez ca NAG mergand pe urmele evenimentelor in nocturna va ajunge sa foloseasca atractia publicului pentru acest tip de evenimente intr-un instrument benefic care sa aduca cultura contemporana in zona mainstream dar fara a-i converti continutul si mesajul intr-un continut usor de digerat.
Am asumat integritatea prezentarii tuturor proiectelor evident luand in considerare pastrarea unor limite care sa nu asocieze acest eveniment cu nici o atitudine radicala.
Strategiile de promovare adoptate pentru NAG tin cont de canalele de comunicare folosite de publicul tinta (si recunosc, inca nu le exploatam cum ar trebui ele exploatate!)
Partea cea mai frumoasa a proiectului asta este ca iti ofera foarte multe posibilitati sa il comunici. Timp, resurse si bani sa ai, eu vad campanii fabuloase in spatele unui eveniment ca NAG, poate cand o sa ma fac mare o sa reusesc si lucrul asta.
Pina una alta, pornim evident de la identitatea vizuala a evenimentului pe care am “aruncat-o” in bratele unui artist transformand astfel chiar si imaginea NAG intr-o platforma de promovare a artistilor. Spotul NAG la fel, teren de experiment audio, asa cum trebuie sa fie orice lucru asociat culturii contemporane
Desi adeseori ni s-a reprosat ca aducem o imagine usor prea cartoonish in comunicarea acestui eveniment, consider ca acest lucru este bun fiindca taie din sobrietatea costumului negru curatorial, relaxeaza un pic taberele si le aduce intr-o zona (sper) comfortabila a dialogului.
Manifestarile de arta din Romania
Ma voi rezuma doar la zona culturii contemporane fiindca imi este cea mai familiara. Sunt mai atente la imaginea lor, exista mai multa grija la prezentare. Mai putina nebunie, efervescenta asa cum era la inceputul anilor 2000. Cumva este si firesc acest lucru, eu una incep sa vad lucrurile prin prisma varstei, si aici cred ca lucrurile trebuie sa fie foarte atent continuate mai ales legat de un eveniment ca NAG in care oamenii care se ocupa de el ar trebui sa fie tineri. Altfel intram intr-o zona calduta, fara riscuri, “safe”. Adica in zona in care totul devine previzibil si plictisitor. Sper ca asta sa fie cosmarul meu si asa ceva sa nu se intample cu NAG.
Revenind la peisajul manifestarilor de arta din Romania, sper ca acestea in afara de structurile lor care reflecta un management atent al tuturor resurselor implicate sa nu uite ca atata timp cat vorbim de arta contemporana va trebui sa lasam loc unor libertati care nu sunt tocmai usor de administrat si de bagat intr-un dosar de decont sau de presa sau de orice fel. Sunt nume, voci, manifestari care sunt esentiale atat pentru contextul cultural cat si cel social si ele trebuiesc sustinute si prezentate publicului atata timp cat asumam ca sustinem si promovam cultura contemporana.
Anul trecut expozitia focus NAG de la Rezidenta BRD Scena9 prezenta publicului istoria ultimilor zece ani de artist-run spaces in Romania. Acest tip de spatii alternative sustinute integral de catre artisti reprezinta in istoria culturii contemporane din Romania un capitol foarte important. Si pentru cei care vor sa inteleaga dezvoltarea din ultimii peste zece ani ai scenei artei contemporane, le recomand sa inceapa cu istoria acestor spatii. Ele sunt legate strans de ceea ce au insemnat si devenit mai tarziu toate galeriile de arta contemporana, cele mai importante centre de cultura si cele mai importante evenimente din zona culturii contemporane din Romania.
Punctele bune sunt conexiunea cu scena internationala care in prezent aduce spre Romania personalitati foarte interesante care pot genera la randul lor alte si alte legaturi. Apoi este influenta tot mai serioasa a acelor artisti sau curatori care asuma o cercetare aprofundata in istoria culturala a Romaniei si care recupereaza opera unor personalitati uitate dar a caror influenta poate servi cat se poate de serios la crearea unor modele si repere proprii care sa ajute tinara generatie sa isi dezvolte un sistem de gandire raportat nu doar la valorile culturale aflate in afara spatiului lor geografic / cultural / social. Fara false patriotisme, fara titani si maestrii, vorbim aici de un sistem de gandire care ne-ar putea ajuta pe toti sa intelegem mai bine care-I faza cu noi toti in contextul actual.
La capitolul carente putem sa plangem linistiti, mult si bine, de absenta grava a sustinerii culturii contemporane la nivel national, local si implicit de consumul cultural extrem de scazut.
De lipsit lipsesc in continuare coeziunea si increderea. Lipsesc principialitatea si respectul. Cam aceleasi lucruri care lipsesc si societatii din Romania.
