Cristina Labo, pe numele ei de sine artistic Niznaiu’, se gandea de mult timp la mesajul pe care l-a transmis in lucrarea inscrisa in competitia Future Artists @ George Street Gallery. Un mesaj despre instrainare, pericolul urii si menirea comunitatii.
Oarecum ironic, lipsa unei conexiuni reale intre oameni pare a fi o caracteristica a aglomeratiilor urbane, in ciuda densitatii populatiei.
Asa mi-a venit ideea sa amintesc in lucrarea mea de micile gesturi de conectare, atat de la indemana, care ar putea sa ne „imblanzeasca” in asa-zisa jungla urbana.
Inscrierile de pe strada lui George s-au incheiat si pana pe 29 septembrie mai puteti vota lucrarile care merita ajunga in galeria #GeorgeStreetArt.
Scurta istorie personala
Eu sunt Cristina, fac imediat 30 de ani si sunt din Cluj. NIZNAIU’ este sinele meu artistic prin care acum ma ocup de picturi murale de interior, dar si de colaje, care sunt pasiunea mea, si de orice alte proiecte creative care-mi apar in cale si mi se par interesante.
In ultimii ani era cat pe ce sa imi pierd increderea in rostul artei in lume pentru ca am simtit ca problemele globale se dezlantuie cu o viteza si o forta la care arta nu are cu ce raspunde. Dar m-am salvat, la un moment dat, cititind „Arta ca terapie” de Alain de Botton, care m-a convins de puterea pe care arta o poate avea in a aduce schimbare atat la nivel individual, cat si de societate.
Competitia „Future Artists @ George Street Gallery”
In primul rand, m-a atras oportunitatea de a face o lucrare in spatiul public. De curand am auzit o idee care mi-a placut, cum ca artistii ar fi modelatori ai imaginatiei colective si ar trebui sa isi asume responsabilitatea asta. M-a inspirat perspectiva asta. Apoi, realizarea unei lucrari de street art o vad ca pe o provocare tehnica palpitanta, fiind prima data cand as incerca asa ceva.
Mesajul pe care voiam sa il transmit se contura demult. Nu e prima data cand ma gandesc cat de multi oameni se simt singuri, dar parca fara a sti unii de altii. Pe de alta parte, instrainarea pare a alimenta discursul de promovare a urii intre oameni, atat de periculos acum, peste tot in lume. Oarecum ironic, lipsa unei conexiuni reale intre oameni pare a fi o caracteristica a aglomeratiilor urbane, in ciuda densitatii populatiei. Asa mi-a venit ideea sa amintesc in lucrarea mea de micile gesturi de conectare, atat de la indemana, care ar putea sa ne „imblanzeasca” in asa-zisa jungla urbana.
Brieful
Dintre cele patru directii propuse am ales cea de „city”. In aceasta categorie am simtit ca pot propune o imagine care sa reflecte gandurile si preocuparile mele. Mi s-a parut o ocazie foarte buna sa imi exprim cateva ganduri cu privire la viata in oras, iar tipul de expunere mi s-a parut foarte potrivit pentru ideea mea.
Mesaj pentru juriu si public
As spera ca privitorii sa gaseasca in propunerea mea o reflectie a propriilor ganduri. Si, mai mult, as vrea ca intr-un moment de ezitare, amintirea acestei imaginii sa ii incurajeze sa aleaga interactiunea, fie ea cu un prieten, cu un vecin sau cu un necunoscut.
Arta de strada
La arta stradala apreciez mult curajul si creativitatea. Iar pe de alta parte ma atrage spontaneitatea si lejeritatea ei. Mi se pare ca aminteste de nevoia de a crea a fiecarui om. Imi plac mult si dialogurile care se infiripa in jurul unor lucrari. Mai sunt si lucrarile super elaborate care te lasa masca si acolo sunt impresionata si de partea tehnica. Am impresia ca rolul street art-ului in oras este sa te scoata din sirul ala infinit de ganduri care ti se deruleaza in minte si, prin intreruperea asta, sa iti dea ocazia de a regandi lucrurile.
Imi plac mult lucrarile care integreaza bine elementele arhitecturale pe care sunt amplasate. Si mai apreciez cand vad cum o lucrare salveaza o zona sau o cladire, creand o atmosfera intr-un spatiu altfel dezolant. Ca exemplu in acest sens, imi amintesc ca m-au impresionat, atat prin mesaj, cat si prin format, o serie de lucrari de mari dimensiuni pe niste cladiri abandonate din zona Picoas din Lisabona (The Crono Project).