Cătălin Popa se simpatizează cu arta de prin 1992. Este grafic designer si ilustrator, iar în prezent se joacă cu design-ul de imprimeuri textile, sursa de inspeirație fiind natura. Este atras de posturi, de expresivitatea unui gest, forța de atracție a unei atitudini. Elemente care se regăsesc și în lucrarea înscrisă în Future Artists @ George Street Gallery. Competiția așteaptă propunerile voastre pentru București, asa cum se regaseste el în galeria #GeorgeStreetArt.
Cătălin crede că, dacă orașul e colorat, și locuitorii lui ar putea fi mai optimiști. Despre propunerea lui pentru un astfel de București și nevoia de artă stradală, în rândurile de mai jos:
Scurta istorie personala
Am 52 de ani, sunt din București și sunt grafic designer și ilustrator.
Relatia mea cu arta :) De prin 1992 ne simpatizăm, ne salutăm, dar stăm fiecare în cubiculul lui, ne salutăm, dar nu prea ieșim la bere împreună.
Competiția „Future Artists @ George Street Gallery”
Este o masivă nevoie de a colora acest oraș, și nu, nu în movul blocurilor reabilitate termic. Impulsul a fost de moment, pentru că ideea mi-a plăcut de la bun început, iar tema destul de liberă sau, oricum, deschisă la n interpretări. Am venit și eu cu una.
Punctul de pornire
Eu ma joc acum cu design-ul de imprimeuri textile, iar prima sursă de inspirație este natura. Apoi, sunt atras de posturi, posturile din balet de exemplu, grația și expresivitatea unui gest static, forța de atracție a unei atitudini, simbolistica unui contrast, iar zborul este categoric un element pe care îl explorez atunci când desenez.
Iar lucrarea prezentată chiar aceste elemente le tratează :), cred că mai degraba inconștient. Etapele... schițe pe hârtie, căutarea de referințe, inking, reveniri la concept, din nou inking, asamblarea elementelor în compoziția finală, colorare, daca este cazul.
Mesaj pentru public si juriu
Dacă îi place ccea ce vede, dacă îl mișcă ceea ce vede, dacă îl inspiră sau îl determină să își pună întrebări, atunci este excelent, dacă nu, nu.
Noi cam exagerăm puțin cu conceptul, cu ce vrea să spună artistul, ce trăiri are artistul, ce urmărește el... primul, și cel mai important scop este colorarea griului, și dacă reușim, atunci, subliminal și bucureșteanul comun va deveni mai deschis, mai colorat.
Relatia ta cu arta stradala
Aproape de zero. Am căutat la un moment dat inspirație pe zidurile pline de afișe decolorate, rupte, suprapuse, se creeaza niște texturi foarte interesante. Am mai urmărit din stencil-urile ce apăreau prin centru, am pozat multe juxtapuneri. Este o sursă de inspirație excelentă.
Arta de strada se adresează tuturor trecătorilor și fiecăruia în parte. Iese din sala de expoziție, unde este cam constrânsă și vizitată exclusiv de către un public dedicat, și se mută pe stradă, de fapt nu se mută ci se naște acolo, pentru toată lumea, accesibilă, nesofisticată, nepompoasă, căteodată cu realizări tehnice de excepție, altădată printr-un concept irezistibil sau o iluzie optică spectaculoasă, pro sistem, anti sistem etc.
După cum spuneam principala funcție find de a colora orașul, dar reușind să schimbe pe nesimțite, subliminal, atitudini, stări, percepții, imagine.
O pictura murala care ti-a atras atentia
Cred că cea de pe Berzei, un promo Netflix. De ce? Cred că a fost ultima văzută, impresionantă prin dimensiune. Dar nu sunt chiar un urmăritor fervent al fenomenului.
Îmi plac cele care se folosesc de obiectele înconjurătoare și pe care le înglobează în conceptul artistic, reușind să creeze o operă absolut remarcabilă și surprinzătoare.