[Pe mici sau mari ecrane] Gabriela Suciu: Vom asista la o reinventare a formatului scurt datorita rapiditatii vietii

Poti sa cunosti o persoana dupa vorba, dupa port, dar mai ales dupa lista de filme pe care o are. Gabriela Suciu, producator si manager la Atelier de Film si lector la UNATC, este o persoana de 479 de filme in lista, and counting.

In calatoriile sale isi gaseste timp sa viziteze cate un cinematograf local, iar cand este in Bucuresti, are o slabiciune pentru cinema-urile Elvire Popesco si Union.

Parcursul ei a fost de la televiziune catre cinema, fiind fascinata, de mica, de posibilitatea de a urmari filme fara intrerupere pe HBO, devenind acum un sustinator al vizionarii filmelor in sala de cinema. Desi a incercat sa recreeze experienta in propria casa, Gabi spune ca pe langa calitatea audio-video superiora, sunt elemente pe care doar sala de cinema le poate oferi.

In ceea ce priveste diversificarea canalelor de distributie, Gabriela considera ca

Focusul ar trebui sa fie pe poveste si mesaj in primul rand, apoi pe adaptarea la canalul pe care urmeaza a fi distribuit, in timp ce pentru producatori si distribuitori piata se largeste si oportunitatile de a ajunge la audiente se inmultesc.

Primele amintiri la cinema

Prima amintire pe care o am legata de cinema este de acasa de la Sebes - am fost cu parintii la Jurassic Park, regizat de Steven Spielberg. Nu prea intelegeam atunci de ce trebuie sa stam pe intuneric. Dar a fost o experienta. Tin minte si cat de mare mi s-a parut afisul si unde era lipit. Din pacate cinematograful acela, ironic numit "Progresul", s-a inchis la scurt timp dupa, devenind parcare pentru o sala de nunti. Filmul l-am descoperit cu adevarat cand a venit HBO in Romania. Sa poti vedea filme fara intrerupere, unul dupa altul mi se parea fantastic. Ma fascinau si reportajele "making of" si "behind the scenes".

Veneam de la scoala si imi faceam temele repede doar ca sa pot sa stau sa ma uit la filme. Vedeam tot ce rulau, inclusiv reluarile. HBO mi-a deschis apetitul pentru film. M-a facut sa vreau mai mult, asa ca m-a adus mai aproape de cinema. Traiectoria mea a fost inversa, nu de la cinema la TV, ci de la TV la cinema. Cel mai apropiat cinematograf era la Alba Iulia, iar selectia de filme era foarte limitata. S-a inchis intre timp si acel cinematograf. Cand am ajuns la Bucuresti si am descoperit cinematecile si posibilitatea de a vedea film romanesc la cinema mi s-a parut ca sunt in alta tara. 

Obiceiuri de consumat filme

Vad foarte multe filme. De toate lungimile si genurile. Bineinteles ca si meseria de producator si distribuitor ma impinge sa fac asta, dar si cand am posibilitatea, in timpul liber, imi face o mare placere sa merg la cinema. Cand sunt in Bucuresti imi place mult sa merg la Elvire Popesco pentru selectia speciala de filme si la Union pentru filmele mai vechi pe care nu am reusit sa le vad. Filmele de mare montare le vad la mall, bineinteles.   

Cand calatoresc in alte tari intotdeauna vizitez si un cinematograf pentru a vedea ce se programeaza acolo, ce consuma oamenii in alte teritorii si cum promoveaza ei filmele acolo. Tocmai m-am intors din Tbilisi, Georgia, si am fost surprinsa sa aflu ca exista doar 7 cinematografe in toata tara. Cu toate acestea, reusesc sa acomodeze printre blockbuster-urile americane, comedii franceze, filme de arta coreene, documentare si regizori cult ca Pedro Almodovar, Jim Jarmusch sau Quentin Tarantino.
Am o lista cu filme pe care vreau sa le vad. Mai am 479. Mereu adaug. 

Vad filme aproape zilnic si cam de 2-3 ori pe saptamana la cinema. Intai verific Cinemagia ca sa vad daca filmul pe care vreau sa il vad mai ruleaza. Sunt printre cei care cred ca filmul se vede cel mai bine pe ecranul mare si in conditiile atent calibrate de la cinema. Cand nu mai ruleaza, le caut pe Netflix, Tiff Unlimited, Mubi, Cinesquare sau HBO Go.

Pana acum, anul acesta am vazut 87 de filme si am avut si o mare provocare fiind unul din selectionerii de la Arkadia Shortfest, unde am avut peste 2000 de scurtmetraje inscrise. Nu mai incape indoiala ca filmele sunt foarte importante pentru mine si le consum aproape la acelasi nivel la care consum muzica. 

Cinema vs streaming

Am incercat sa ne cream acasa un sistem care sa se asemene cat mai bine cu cel de cinema, poate chiar sa il imbunatateasca din punct de vedere al confortului, dar suntem departe de calitatea audio-video pe care mall-urile, spre exemplu, o ofera. Nu doar ecranul mare si sonorizarea perfecta sunt argumentele supreme cand vine vorba de calitatea proiectiei. Intunericul complet, greu de obtinut acasa, iti restrange campul vizual doar la ceea ce se intampla pe ecran si te ajuta sa te scufunzi cu totul in poveste. Respectul fata de ceilalti spectatori te obliga sa iti inchizi telefonul si te face sa amani sa raspunzi la telefon si sa intrerupi cursul filmului cum ai fi facut probabil acasa. Traind alaturi de alti spectatori experienta filmului, simtind bucuria, tristetea sau frica din sala, simti ca iei parte la ceva special, la o experienta colectiva in urma careia in mod normal pleci cu o reactie. In conditiile optime, filmul la cinema este o experienta imersiva completa si este modul ideal de a vedea filmele gandite pentru acest mod de distributie.

Streaming-ul iti ofera pe de alta parte luxul de a vedea ce vrei, atunci cand vrei si iti salveaza din timpul de deplasare sau acopera un timp de deplasare intre doua locatii, dar de cele mai multe ori experienta poate fi bruiata din diferite motive. Cred ca e nevoie de mai multa disciplina daca vrei sa profiti la maximum de experienta pe care filmul o ofera in acest caz. 

Oportunitati de productie

Ca producator, stiu cat de greu este sa gasesti finantare pentru un proiect la care tii. Bineinteles ca iti doresti ca oamenii sa se bucure de film la cinema, dar mai presus decat atat, iti doresti ca filmul sa prinda viata si sa fie vazut. Focusul ar trebui sa fie pe poveste si mesaj in primul rand, apoi pe adaptarea la canalul pe care urmeaza a fi distribuit. Daca singurul mod prin care poti face acest lucru este prin televiziune sau VOD, odata luata aceasta decizie, modul de realizare se adapteaza in consecinta. Nu vei face un film pentru care detaliile din cadrele largi si aglomerate sunt esenta, pentru a fi vazut pe telefon sau tableta, nu are sens. Filmele pe care le realizeaza Steven Spielberg sunt destinate marelui ecran si il sustin in ideea ca cinematograful va dainui. Este o experienta speciala, diferita, care va depasi si acest impas, la fel cum a depasit aparitia televiziunii. Iar cele doua canale invata unul de la altul si se dezvolta simultan. Oamenii vor continua sa mearga la cinema, asa cum vor continua sa vada filme acasa, in avion sau in oricare alt loc. Poti sa te bucuri de un pahar de vin acasa, dar la fel de mult iti face placere sa mergi intr-un bar. Obiceiurile de consum se diversifica, dar produsul care sta la baza ramane, iar nevoia oamenilor de socializare si de interactiune umana exista in continuare. Partea buna acum este ca pentru producatori si distribuitori piata se largeste si oportunitatile de a ajunge la audiente se inmultesc.       

Oscar sau Emmy?

Festivalurile selecteaza filmele in functie de calitatea artistica, de inovatie sau relevanta. Premiile Emmy sunt destinate clar productiilor de televiziune. Premiile Oscar nu ar trebui sa se pozitioneze la polul opus, fiind destinate pentru merite artistice si tehnice. Platformele de streaming continua viata filmelor dupa cinema, iar productiile proprii ale acestora au beneficiat de mai multa libertate in ceea ce priveste durata si formatul decat cele destinate altor canale, apropiindu-se de formatul de cinema.

Faptul ca un producator decide ca filmul sau sa fie distribuit limitat in cinema sau sa mearga direct pe DVD sau VOD ar trebui sa fie o decizie pur financiara a acestuia si sa nu afecteze evaluarea calitativa a filmului in competitii. 

Impactul tehnologiei 

Filmul ramane un proces artistic si creativ prin natura sa. Implica alegeri: unde pui camera, cat si cum alegi sa arati si asa mai departe. Si inainte de perioada digitala a cinematografului creatorii de continut pentru acest domeniu erau atenti la public si preferintele acestuia, la contextul actual lansarii sau la limbajul cinematografic inteligibil pentru audienta careia i se adresa. Dezvoltarile tehnologice au venit in sprijinul creatorilor, au usurat munca si au ajutat la grabirea procesului de selectie. E normal ca subiectele, montajul, formatele sa se schimbe, fiecare generatie vine cu ceva nou, e parte din evolutie, iar modul de consum al filmelor are si el o importanta aici, dar nu este singurul vinovat.

Orice industrie durabila se adapteaza pietei si evolueaza odata cu societatea. Astazi scriem cu telefonul mai mult decat cu stiloul. Comunicam in scris mai mult ca oricand, citim mai mult ca oricand, dar nu carti. Vedem mai mult ecran decat chipuri reale. Fiecare noua schimbare va veni la randul ei cu o adaptare a oamenilor si a industriilor de care acestia au nevoie. Sa ne amintim ca in 1895, cand fratii Lumiere au prezentat "Sosirea unui tren în gara La Ciotat" oamenilor li s-a facut rau si s-au speriat ca vor fi calcati. Pentru a speria spectatorul in ziua de azi tehnicile sunt mult mai complicate pentru ca s-a invatat limbajul si conventiile sale. Mi se pare fabulos ca 120 de ani mai tarziu putem vedea filmul din 1895 in metrou pe drum spre munca. Platformele de streaming au adus cu ele accesul direct, neconditionat de un program sau de o locatie si au contribuit la diversitatea ofertei de produse. 

Ce isi doreste publicul vs ce vrea artistul sa transmita

Filmul este un produs/o arta colectiv(a). Poti fi pictor la tine acasa, sa pictezi pentru tine si sa nu arati nimanui. In film, artistul trebuie sa isi convinga cel putin echipa de intentiile sale, asa ca un minim de audienta trebuie sa aiba. Ce ma bucura la faptul ca traim aceste vremuri este ca putem sa avem acces la orice ne intereseaza, capacitatea de creatie audio-vizuala a devenit atat de accesibila, si oricine doreste sa transmita un mesaj poate sa o faca si sa si ajunga la cei interesati. Suntem 7,5 miliarde de oameni pe planeta, cu asemanarile si deosebirile noastre, dar lucrul pe care cu totii il cautam in film este emotia. Daca artistul nu reuseste sa ne transmita o emotie, un sentiment, oricare ar fi acela, atunci nu si-a atins scopul.

Fiecare artist vrea ca mesajul lui sa ajunga la spectator si sa starneasca ceva acolo, acest lucru nu s-a schimbat. Daca acum are mai multe cai de comunicare si exploatare si informatia poate ajunge foarte rapid la audienta, se confrunta pe de alta parte si cu fluxul mare de informatie, cu numarul mare de filme de pe piata, iar mesajul lui risca sa se piarda cu atat mai usor cu cat interesul publicului pentru subiect este scazut.

Un lucru interesant pe care platformele de streaming il fac, este ca prin gruparea filmelor pe interese, reusesc sa faca spectatorul sa urmareasca mai multe filme destul de similare ca subiect, desi poate in fata tabelului cu ce ruleaza la cinema acesta ar fi mai tentat sa incerce si ceva diferit, ce nu a mai vazut. Trendurile de consum sunt acum mult mai evidente. 

Directii locale

Platformele internationale au inceput sa se deschida si pentru filmele cu limba de circulatie redusa iar acest lucru a ajutat la accesibilitate si scaderea ratei pirateriei. Scepticii pot sa acceseze foarte usor un film de oriunde, fara angajamentul de a fi nevoiti sa il vada pana la final, spre deosebire de cinema unde filmele non-Hollywood stau foarte putin timp. Modificari de structura si in continut in cinematografia noastra este inca prea devreme sa putem observa. Lipsa unei industrii profitabile faca ca lucrurile sa se miste mai incet si producatorii sa mearga pe retetele clasice care dau inca rezultate. 

Platformele de streaming au ajuns incet-incet si producatori, iar aceasta nu a fost vreo inovatie, ci s-a urmat drumul televiziunii clasice. Un avantaj al acesteia a fost crearea unor noi locuri de munca pentru industria audio-vizualului. Foarte multe productii Netflix au fost filmate la noi in ultimii 2 ani. Publicul a devenit insa mai pretentios, sistemele de home video s-au perfectionat, asa ca noile platforme au fost nevoite sa imprumute mai mult din profesionistii si tehnicile de cinema, decat din cele de televiziune.

Fragmentarea platformelor de streaming. Ce ar urma  

Ideile de calitate si mesajele puternice si importante vor fi mereu cautate de producatori si public deopotriva. Aspectul comercial si interesul pentru anumite productii nu va putea fi neglijat, iar asa cum productiile circula de la o retea la alta in acest moment, la fel vor continua filmele sa ruleze oriunde este cerere.

Cererea creaza oferta, iar platformele vor ajunge la o varianta care sa fie accesibila cumparatorului. Era o etapa de asteptat, la fel cum a fost piata telefoniei mobile. Acum nu ne mai punem problema daca cineva e in alta retea sau chiar alta tara pentru ca telefonia mobila a ajuns la un consens accesibil pentru utilizator.

Teritoriile mici vor fi cel mai putin afectate in acest sens pentru ca pentru a crea o infrastructura de la zero ar implica costuri destul de mari, iar incasarile nu prea sunt pe masura. Asa ca nu cred ca e cazul sa ne ingrijoram inca in Romania. Cat despre idea The Guardian ca "the golden age of streaming is dead" eu cred ca se inseala, aceasta abia incepe.   

Evolutia industriei de film

Vom asista la o reinventare a formatului scurt datorita rapiditatii vietii, a comunicarii si a modului in care consumam entertainment in ziua de azi. Cred ca telefoanele si tabletele isi vor dezvolta si ele o platforma proprie de continut audio-vizual artistic pentru ca suntem prea mult legati de ele, iar VR-ul si AR-ul de-abia au inceput sa prinda viata.    

Deschisa la nou sau nostalgica?

Sunt nostalgica dupa zilele in care vedeam filme de arhiva pe pelicula la cinema, ca un atribut personal, dar profesional sunt mereu cu un ochi spre viitor si deschisa la nou.