[Obsesii part-time] Ioana Teodorescu (MRM/McCann), prajituritul si lumea din adancuri

Pasiunile Ioanei Teodorescu, MRM/McCann, unesc doua lumi: una a gustului si a mirosului si cealalta a descoperirilor si a aventurii. La mijloc, comunicarea. Si rabdarea.

Rabdare sa se lege crema, rabdare sa respiri cum trebuie, sa nu te panichezi, sa inveti regulile si limbajul subacvatic. Disciplina sa respecti reteta, sau indicatiile instructorului sau scuba buddy-ului tau.

 Intalnirea acestor universuri se intampla momentan doar la nivel aspirational, spune ea. Nu are vreun algoritm de impartire a timpului, vreun secret al mult ravnitului „work-life balance". Face ce ii place in fiecare zi, la job, in apa sau in bucatarie.

In marcom

Cred ca l-am ales devreme, cand am intrat la facultate si am ales Comunicare vs. Limbi Straine. Intrasem la ambele printre primii, dar la Comunicare eram mai sus pe lista si am zis ca e un semn. Era 2003 si mama, care lucra in marketing medical, mi-a zis ca i se pare ca oamenii din agentiile cu care lucra pareau smart, erau cool si sigur castigau bani multi. Decision made.

Context & inspiratie

Cand ma gandesc la pasiunile mele, ma gandesc la 2, din lumi foarte diferite. Una e domestica, foarte aproape de casa, si anume „prajituritul", iar cea de-a doua e indepartata si mai degraba exotica, si anume scufundarile.

Prajituritul" (ca in romana nu avem cuvantul „baking" ) a inceput de mult, din liceu, odata cu primele prajituri si torturi facute pentru zile de nastere, iar de scuba m-am apucat acum cativa ani, avand primul contact cu lumea subacvatica in Oceanul Indian. Amadoua pasiunile cred ca imi aduc liniste, echilibru, relaxare, dar si bucuria descoperirii unor lucruri noi.

Ce a urmat 

Daca vorbim de torturi si creme, au fost cativa ani in care am facut prajituri pentru petreceri, cand am incercat sa transform pasiunea in ceva lucrativ. Nu mi-a placut. Am fost si la preselectie la „Bake-off Romania", la un moment dat, am avut si pagina de FB (facuta cadou de colegi, impreuna cu un branding foarte dragut).  Dar cred ca e mai bine sa ramana pasiune, sa experimentez, sa degust, sa ma bucur doar impreuna cu apropiatii de ceva ce iese din mana mea. Deci etapele ar fi pasiune – ocupatie – pasiune.

Scufundarile au avut niste etape mai clare: lectii, cursuri, etc. Primii pasi au fost in Marea Rosie, unul din cele mai fascinante locuri in care poti face scufundari.

Cum ai invatat

Inainte de cooking blogs si vlogs, invatai din cartea Sandei Marin cum se face crema pentru ecleruri. Insa de invatat am invatat mai degraba „furand" de la mama, sau mai bine zis din caietul ei de retete, din care am copiat in caietul meu. Mai tarziu, am gasit multe idei misto aici  sau aici. 

Cat despre scuba, in Marea Andaman, in Asia, unde am intalnit cel mai rabdator si de ajutor instructor. Nu credeam sa pot invata sa recunosc pesti, corali, vietati marine, dar Miguel mi-a deschis apetitul si pentru studiul vietii „din adancuri.

Transformari

Prajiturile m-au transformat intr-o persoana mai rabdatoare, mai concentrata pe procese vs rezultate (daca nu ai grija cand bati albusurile pentru un sufleu nu o sa te poti bucura de pufosenia lui!). Mi-as dori sa ramana un hobby, o relaxare, si sa gatesc mai mult pentru prieteni si familie, pentru ca in ultima vreme nu am avut atat de mult timp pentru asta.

Scuba m-a facut un pic mai curajoasa. Nu credeam ca acel moment in care faci pasul in aer si apoi in apa sa fie unul din momentele mele preferate. Recunosc, „the dream" este ca undeva la pensie sa fiu instructor de scuba undeva pe o insula. Intre timp, astept cu interes primul liveaboard.

Timp & efort

Faceam prajituri in fiecare saptamana, am ajuns la o data pe luna. As vrea sa schimb asta. Cel mai greu a fost cand am facut ciocolata de casa, alba si neagra, pentru 900 de persoane. Cea mai frumoasa parte e cand imi cere cineva sa ii mai fac „cheesecake din ala bun".

Cel mai greu lucru la scufundari este acea mare perioada din an cand nu fac scufundari. Merg de 2/3 ori pe an, sau asa imi propun. Cea mai frumoasa amintire e primul contact cu linistea absoluta de pe fundul oceanului.

De ce e nevoie

Rabdare, pentru ambele. Rabdare sa se lege crema, rabdare sa respiri cum trebuie, sa nu te panichezi, sa inveti regulile si limbajul subacvatic. Disciplina sa respecti retetat, sau indicatiile instructorului sau scuba buddy-ului tau.

Momente in care ai vrut sa renunti

Dupa orice prajitura esuata iti vine sa zici „nu mai bine iau eu de la cofetarie?". Dar descopar o reteta noua si sunt curioasa sa o incerc, asa ca e destul de simpla motivatia.

Cat despre scufundari, am noroc ca nu am avut nicio experienta atat de neplacuta incat sa vreau sa renunt (ok, niste curenti mai dificili m-au speriat de cateva ori, dar nu atat de dramatic). E destul de dificil pentru o persoana de statura mea impresionanta (1.60 in heels) sa tina BCD, butelii de oxigen si tot calabalacul in spate, dar odata ce intri in apa nu mai conteaza (nici la propriu nici la figurat).

Descoperiri

Comentarii cum ar fi „nu pari genul care sa faca prajiuri" (cum arata genul ala?). Aceasta prejudecata ca nu poti fi pasionata de treburi domestice, si in acelasi timp sa fii preocupata de job, meserie, etc. Pe de alta parte, everybody loves cake, deci mai multe reactii pozitive.

La scuba surpriza a fost din primul moment, am descoperit si o comunitate foarte misto, oameni pasionati si o energie foarte foarte buna. Shout out to Girlsthatscuba.

Punctul de intersectie

Intalnire e doar la nivel aspirational, adica mi-as dori sa am ocazia sa lucrez pe un show culinar, sau sa fac un spot sub-acvatic. Nu am vreun algoritm de impartire a timpului, vreun secret al mult ravnitului „work-life balance". Fac ce imi place si ce ma pasioneaza in fiecare zi, la job, si, da, uneori chiar si prajituri pentru colegi.