[Obsesii part-time] Medeea Catană (Graffiti PR): E nevoie de foarte multă dăruire, devotament și dragoste față de copii și de oameni

La Medeea Catană, PR & CSR Assistant Graffiti PR, a fost invers. Pasiunea cealaltă, voluntariatul, a dus-o în PR și de acolo a continuat cu amândouă. În anul I de facultate, a început să facă voluntariat. Așa a ajuns acum doi ani la MagiCAMP, unde a aflat de Țara lui Andrei și s-a decis să facă voluntariat și în Tabăra Meseriașilor. Și de acolo, la divizia de CSR Graffiti PR. 

Voluntariatul pentru mine este un mod de viață, iubesc să fac asta, pentru că la rândul meu primesc cea mai pură și frumoasă energie de la copii. M-a ajutat să înțeleg că viața este frumoasă dacă “trăiești totul cu uimire” și cauți fericirea în cele mai simple lucruri.

Despre cât de puține avem nevoie pentru a fi fericiți, despre oferit și primit, ajutor și solidaritate, povestește Medeea Catana în rândurile de mai jos: 

În PR

Drumul meu în comunicare a început în copilărie. Încă de pe atunci eram convinsă că voi face comunicare toată viața, deși nu știam să-i dau un nume. Eram foarte curioasă, citeam multe reviste, voiam să știu ce se întâmplă în jurul meu și puneam extrem de multe întrebări. În liceu am mers la profil de filologie, apoi, în facultate am ales Jurnalism și Științe ale Comunicării. După facultate a urmat o lungă perioadă de redescoperire, de rebeliune profesională, în care am privit lumea comunicării de undeva din spate, cu speranța că într-o bună zi vom ajunge iar față-n față.

Acum vreo 2 ani am avut o perioadă în care știam că trebuie să fac niște schimbări majore atât în plan profesional, cât și personal. Atunci a apărut MagiCAMP care mi-a schimbat drumul în viață, m-a schimbat pe mine ca om și cumva mi-am reprioritizat dorințele. În locul magic sau în a doua mea casă, am întâlnit un voluntar care mi-a vorbit cu entuziasm despre Țara lui Andrei. După ce am plecat din MagiCAMP, am decis să fac voluntariat și-n Tabăra Meseriașilor. Acolo, Lore aka Loredana Ianuș, căreia îi mulțumesc pentru tot sprijinul și pentru toată răbdarea, m-a văzut și m-a chemat la un interviu pentru divizia de CSR de la Graffiti PR. Ea a avut încredere în mine, mie mi-a plăcut ce mi-a povestit ea și așa a început povestea mea în Graffiti PR.

Context & inspirație

Pasiunea mea cred că s-a născut în același timp cu mine. Îmi amintesc că aveam 4 ani, eram la grădiniță și o fetiță de 3 ani plângea după mama ei, iar eu am simțit nevoie să o liniștesc și să am grijă de ea. Am reușit. Mi-a plăcut dintotdeauna să le ofer oamenilor, mici și mari, dar mai ales celor mici, o parte din bucuria pe care părinții mei au sădit-o în mine, încă din copilărie.

În copilărie am avut doi profesori, părinții mei. Ei mi-au arătat ce înseamnă iubirea adevărată și cum se dăruiește ea. Tot atunci am învățat că a dărui e mai prețios decât a primi. Acum am alți profesori de nădejde, copiii pe care îi întâlnesc în tabere. Când vine vorba de lecții de viață, de iubire se pricep de minune să ne insufle, nouă adulților, toate aceste valori.

Ce a urmat

Primii pași concreți au fost destul de târziu, prin anul I de facultate, când am decis să fac voluntariat într-un centru unde erau copiluți abandonați. Apoi a urmat o perioada în care știam că aș vrea să mă dedic și mai mult copiilor, dar parcă nu-mi găseam calea, timpul necesare.

Mie îmi place să cred că lucrurile se întâmplă atunci când ești pregătit, așa că acum 2 ani l-am cunoscut pe Bogdan Ciuhat, coordonatorul taberelor MagiCAMP, care la vremea aceea îmi era manager într-o multinațională. Bogdan sau Bo, cum îi spun copiii în tabără, vorbea necontenit despre MagiCAMP, cu super mult entuziasm. După ce am aflat povestea MagiCAMP, am vrut să mă implic în ceea ce avea să devină cea mai frumoasă experiență din viața mea. Am devenit voluntar, m-am implicat în multe proiecte, apoi am mers în tabăra organizată la Brănești, de 5 ani încoace. Acolo am trait cele mai intense și puternice sentimente care nu pot descries în cuvinte. Am cunoscut mulți copii care mi s-au cuibărit în suflet pentru o viață.

Transformări

Voluntariatul pentru mine este un mod de viață, iubesc să fac asta, pentru că la rândul meu primesc cea mai pură și frumoasă energie de la copii. Pe lângă asta, am legat prietenii pentru o viață cu mulți copii din tabere, au devenit parte din ceea ce sunt și datorită lor am învățat să mă bucur de tot ce mă înconjoară și să fiu mult mai tolerantă. M-a ajutat să înțeleg că viața este frumoasă dacă “trăiești totul cu uimire” și cauți fericirea în cele mai simple lucruri.

Într-o bună zi, nu departe de prezent, voi face tot ce îmi stă în putință să ajut cât mai mulți copii, să le redau zâmbetul pe buze, să-i văd fericiți.

Timp & efort

Nu am cronometrat timpul dedicat copiilor, pentru că niciodată nu este prea mult timp dăruit lor. Partea cea mai grea este atunci când trebuie să te desparți de copii și să te mulțumești cu amintirile care vor fi cu tine în fiecare zi din viață.

Lucruri frumoase în prezența copiilor se întâmplă în fiecare minut. Mi-ar plăcea să am timp să notez toate lucrurile amuzante pe care le zic, toate vorbele înțelepte cu care te surprind. De asemenea ador când aleargă spre tine, te strang în brațe, îți scriu bilețele în care îți spun că i-ai făcut să zâmbească sau că le va fi dor de tine și că speră să te mai vadă.

De ce e nevoie

E nevoie de foarte multă dăruire, devotament și dragoste față de copii și de oameni. Când mergi să faci voluntariat, trebuie să dai tot ce ai cultivat mai bun de-a lungul anilor în tine, să fii trup și suflet. Acolo nu poți să fii fals, copiii simt dacă ești prietenul lor. Este foarte important să-i tratezi de la egal la egal și cu mult respect.

Momente în care ai vrut să renunți

Nu, clar nu aș renunța sub nicio formă. Dimpotrivă, mă gândesc cum să dăruiesc și mai mult de atât, cum să păstrez legătura cu cât mai mulți dintre ei. Ei sunt cei care mă motivează pentru că sunt magici, pentru că mă fac să râd în hohote, la fel de ușor cum mă emoționează și mă fac să plâng ore în șir.

Descoperiri

Am descoperit că avem nevoie de foarte puțin să fim fericiți, trebuie doar să ne dăm voie să simțim, să râdem și să iubim. Eu am primit de la copii atât de multă dragoste, încât, așa cum spune Tanti Roz, în cartea mea preferată, “Oscar și Tanti Roz” am rezerve pentru o viață întreagă.

Am fost foarte fericită să văd reacțiile celor din jurul meu. Auzindu-mi povestea, oamenii au reacționat, fiecare cum a știut mai bine. Unii dintre ei au dat din timpul lor, mulți m-au ajutat în a le face surprize copiilor și pentru asta le mulțumesc din toată inima!

Punctul de intersecție

De aproape 1 an am fericirea să lucrez pentru Graffiti PR, în divizia de CSR, ceea ce îmi dă șansa reală să fac ceea ce îmi place și anume să ajut oamenii. Acum lucrez pentru proietul meu drag, Tabăra Meseriașilor din Țara lui Andrei, proiect susținut de OMV Petrom. Deoarece am fost voluntar în tabără și am văzut cât de mult impact are acest proiect asupra unor copii, ceea ce fac la serviciu este o pasiune. Abia aștept să ajung în tabără și să văd că munca mea și a colegilor mei aduce atât de multă fericire în viețile copiilor