[Obsesii part-time] Mihaela Badara (CreativeSense): Balet, surf, box si marcom

Tatal ei voia sa se faca avocat, ea si-a zis ca ar putea fi prezentatoare TV. A urmat deci o facultate de profil, unde a studiat si publicitate si marketing, a lucrat in trusturi de presa si agentii, in timp ce dansa, boxa si facea surf. Cea mai veche pasiune a Mihaelei Badara, Account Executive al CreativeSense, a fost gimnastica.

Exersam si afara, la coltul blocului aveam o bara pe care se bateau covoarele si pe care o foloseam pentru exercitiile la paralele. Asta pana cand o aterizare pe care o doream de nota 10 s-a transformat intr-o alunecare cu spart de buza si am incheiat repetiile afara, cu spectatori. 

Inclinatia spre gimnastica s-a transformat in pasiune pentru dans, pe care a continuat sa il invete singura, acasa. Inainte sa implineasca 30 de ani, o prietena i-a spus ca ar exista cursuri de balet. Acela a fost un moment revelator. Cum a transformat-o acel moment si ce a urmat, in randurile de mai jos. 

In marcom

Dupa spusele mamei mele, cam cand aveam un an si dupa ce se nascuse sora’mea, am inceput sa vorbesc toate cele, sasaita fiind. Cica-s vorbareata de mica. Concret s-a intamplat dupa ce am terminat liceul. Tatal meu dorea sa ma fac avocat, imi intrase si mie asta in cap, dar mi-am dat seama ca am trac si, pe vremea aceea, eram foarte emotiva.

Fiind perioada in care televiziunile private aparusera nu de multi ani, iar jurnalismul si relatiile publice in Romania se conturau frumos, indrageam ce urmaream la TV si mi-am zis ca as vrea sa devin prezentatoare TV. Asa ca am dat la facultatea de domeniu, la care am studiat si despre publicitate si marketing.

Primele drumuri profesionale le-am facut fara legatura clara cu studiile, cararile vietii ghidandu-ma in lumea cartilor in mod special, in trusturi de presa. Apoi, ani mai tarziu, mai exact intr-o perioada cu multe schimbari pe multe planuri in viata mea, m-am angajat la Grey (actuala Geometry Global) si asa a inceput periplul meu in publicitate.

Context & inspiratie

Am mai multe pasiuni, pe care eu la vad ca fiind conexe. Cea mai veche si mai intensa este legata de balet. A inceput cu inspiratie din gimnastica, pe cand aveam vreo 6 ani, urmarind-o pe Nadia Comaneci la toate concursurile si olimpiadele de la TV. Stiu ca imitam si repetam prin casa tot ce puteam prinde de la ea, faceam sfoara, spagatul, podul de sus si podul de jos, plus orice era legat de flexibilitate.

Exersam si afara, la coltul blocului aveam o bara pe care se bateau covoarele si pe care o foloseam pentru exercitiile la paralele. Asta pana cand o aterizare pe care o doream de nota 10 s-a transformat intr-o alunecare cu spart de buza si am incheiat repetiile afara, cu spectatori. De aici i-am rugat pe ai mei sa ma inscrie la o sala de gimnastica pentru a performa nu doar in fata lor si a familiei, dar nu au vrut, motivandu-mi ca nu ma voi mai tine de scoala daca ma apuc de sport.

Am suferit mult atunci, simteam ca mi se “fura” ceva ce din care as fi putut evolua. Asa ca, mergand cu ai mei si cu scoala des in perioada aceea la Opera si la teatru, mi-am redirectionat pasiunea si visul, si s-a transformat in balet. Au urmat aceleasi insistente cu ai mei sa ma lase undeva sa invat despre balet, insa au ramas categorici legat de scoala.

Ce a urmat

Am continuat sa invat acasa singura, sa exersez, sa dansez. M-am inscris prin liceu la niste cursuri de dansuri de societate, iar in scoala mai participam la spectacole care implicau dansul si gimnastica.

Pana cand, multi ani mai tarziu, mai exact inainte sa implinesc 30 de ani, o prietena povestea cum ca ar exista niste cursuri de balet si daca nu vrem sa ne inscriem si noi sa facem o altfel de miscare. Wow! Acela a fost un moment revelator.

M-am inscris impreuna cu sora mea and that was it (vorbim de 2010, cand nu se prea stia de cursuri de balet ca alternativa de activitate fizica, la sala de forta mergeam oricum si mai alergam cand si cand). 

Am invatat si singura de la TV si de la spectacolele pe care le vedeam live. Cand am descoperit-o pe minunata Georgiana Bobocel Iacob, coregrafa cu ale ei cursuri de incepatori de balet, a devenit totul asa cum imi imaginam si imi doream: ore grele si frumoase de studiu.

Ce m-a impresionat este ca, dupa spusele ei - si ale eforturilor mele - daca incepeam de mica aveam sanse sa performez destul de bine pe scena. Na!, mama si tata, un talent din familie s-a irosit.

Transformari

Treaba cu mersul la cursurile Georgianei a durat cativa ani, timp in care te transformi cu totul, mai ales fizic. Baletul iti da si o stare de spirit minunata, iti corecteaza postura, nu mai pomenesc de beneficiile asupra corpului, descoperi muschi pe care nu credeai ca ii ai.

Tin minte cum, mergand pe strada, imi dadeam seama ca mi s-a schimbat postura si ma corectam mergand chiar in pasi de dans, plutind pe strada. Toate pana cand, din lipsa timpului si amestecului de alte noi activitati, am ajuns sa exersez mai rar.

Dar baletul s-a transformat in alte forme sportive: am descoperit boxul si surful. Si, la un alt nivel de pasiune, gatitul, pe care il consider ca un balet: e nevoie de multa pasiune, exercitiu si delicatete pentru a gati; pentru mine, cel putin. Daca ii urmaresti pe fratii Roca si al lor celebru “El Celler de Can Roca”, ai spune ca este vorba acolo de balet contemporan magic.

Boxul a fost in viata mea dintotdeauna, caci tatal meu a facut box de performanta in tinerete si ne mai arata cate o figura, doua. Cand eram mica, pe langa balet si gimnastica, imi doream sa merg si la karate. Am descoperit recent niste cursuri fantastice de autoaparare Krav Maga, pe care le-am combinat cu clasele de box.

Nu practic chiar sportul clasic, insa a aparut in viata mea ca o extensie a baletului prin care mi-am putut exprima latura mai agresiv emotionala. Si a functionat, este excelent sentimentul de lovit in sac.

Timp & efort

Daca povestesc de balet, acesta va ramane dedicat toata viata. Cea mai grea parte este cand ai chiar si o mica pauza de la antrenamente si trebuie sa le reiei. Cea mai frumoasa parte este, atat la balet, cat si la box, atunci cand crezi ca ajungi la un efort maximum pe care corpul tau nu il poate depasi sau cand iti spui ca “figura sau exercitiul asta este prea ozn pentru mine”, iar tu continui sa fii in acel film depasind tot ce te minte creierul, ajungand sa te simti euforic.

De ce e nevoie

Pentru balet cred ca este nevoie de ceva flexibilitate innascuta si ureche muzicala; pentru box, voie buna si deschidere catre asta. Da, am o rutina de cateva ori pe saptamana de care incerc sa ma tin, oricat de obosita as fi. Cred ca trebuie sa-ti placa de fiecare data cand practici, este mai mult decat o regula autoimpusa pentru mine.

Momente in care ai vrut sa renunti

Niciodata. Motivatia o gasesc de fiecare data in mine, cand intru in competitie cu sinele, mai ales, si vreau sa-mi depasesc la fiecare antrenament cate ceva la care stiu ca mai am de lucru sa devin mai buna. In plus, ce motivatie mai puternica exista decat faptul ca te simti fizic, dar si psihic excelent dupa niste piruete si cateva crosee?

Descoperiri

Am descoperit prin balet ca am devenit mai gratioasa, iar prin box ca reflexele mele sunt mult mai bune, sunt mai puternica. Am mai multa incredere in mine daca s-ar intampla vreun incident pe strada, de exemplu. Lumea a parut surprinsa de aceste 2 pasiuni ale mele.

Aud fete care se feresc de acest sport, li se pare exagerat sa fie practicat de ele, cum si baletul este ocolit, crezand ca nu este pentru oricine. Insa observ un trend in randul fetitelor care incep sa practice box, de balet nu mai vorbesc.

Punctul de intersectie

Baletul este doar o alta forma de exprimare. Cred ca ajuta sa comunici mai bine si mai frumos cu si pentru cei din jur. Boxul influenteaza intr-un mod pozitiv comunicarea, prin controlul pe care incepi sa il ai dupa ce il practici.