Cristina Guseth și 22 de ani de Freedom House în România: Unii spun că suntem „politici”. „Politici” suntem cu toții, și tu, și eu, și ei sau ele

Cristina Guseth și 22 de ani de Freedom House în România: Unii spun că suntem „politici”. „Politici” suntem cu toții, și tu, și eu, și ei sau ele

Câtă vreme plătim taxe către statul român, câtă vreme depindem de politică pentru acces la spitale și drumuri sigure, pentru școli cu pedagogi competenți, pentru o bătrânețe liniștită și protejată, pentru un mediu de afaceri predictibil, toți suntem politici, spune Cristina Guseth, directorul fundaţiei Freedom House România. În 1997, Cristina Guseth s-a întâlnit cu Kathryn Koegel, consultantul american care a convins publicațiile, în 1995, că publicitatea este o sursă de finanțare a presei și a înființat Biroul Român De Audit al Tirajelor – BRAT.

În apartamentul de două camere din strada Thomas Mazaryk, în prima cameră lucrau Kathryn și asistenta sa, iar a doua cameră era dormitorul Katarinei... Din dormitorul lui Kathrin am făcut birou, punând patul la perete... și acesta a fost începutul, își amintește Cristina Guseth.

Cristina venea de la Fundația Soros, cu cinci ani de experiență de proiecte, burse, conferințe, stagii – în special în domeniul mass-media și al integrării europene. Din 1997 până în 2007, Freedom House a funcționat cu o echipă de doi oameni. S-a readaptat în funcție de schimbările și evoluția României, iar proiectele s-au concentrat în trei domenii mari: mass-media, administrație publică, sistemul judiciar, abordând teme ca jurnalism de investigație, jurnalism specializat pe justiție, achiziții publice – una dintre cele două surse de corupție, alături de evaziunea fiscală –, confiscare extinsă, investigații financiare și recuperarea produsului infracțiunii.

Cred că proiectele noastre au contribuit la modernizarea României. Chiar dacă a fost o picătură într-un ocean, este acea picătură, acel punct din care începe să crească schimbarea. 

 

Amintiri de la început

Îmi aduc aminte momentul în care am intrat în „biroul” lui Kathryn Koegel, consultantul american care a convins publicațiile, prin 1995, că publicitatea este o sursă de finanțare a presei, alături de vânzări, și a înființat Biroul Român De Audit al Tirajelor – BRAT.

În apartamentul de două camere din strada Thomas Mazaryk, în prima cameră lucrau Kathryn și asistenta sa, iar a doua cameră era dormitorul Katarinei... Ce vreau să spun eu este faptul că, pentru americani, o organizație neguvernamentală poate funcționa într-un spațiu foarte modest. Așa se face că proiectul BRAT, care a reprezentat o schimbare de paradigmă în media din România, funcționează și astăzi; nu-i puțin ce a reușit să facă: este o instituție funcțională care reglementează piața de media.

Când am ajuns acolo, în 1997, rolul meu era să pornesc un proiect de asistență pentru administrația din România. Kathryn pleca, așa că am preluat de la ea și proiectul media. Primul proiect se numea RGTS (Romanian Government Transition Support) și fusese aprobat de către USAID după prima schimbare democratică, în 1996, ca mesaj de sprijin pentru tranziția democratică a României.

Avea două componente: consultanți pentru Administrația Românească și stagii și vizite de documentare pentru funcționarii publici din România în Statele Unite. Au fost peste 200 de participanți în acest program. În ceea ce-i privește pe consultanții veniți să lucreze în birouri din România, aceștia erau primiți de multe ori cu reticență, cu neîncredere că am avea ceva de „învățat” de la ei. Alteori, găseam oameni deschiși la nou, la schimbare. Încercam să-i identificăm pe aceștia și să aducem străinii în echipe dornice să-i primească. Erau multe de învățat de la ei. Administrația Americană este mai puțin birocratică, deci mai funcțională. Proiectele pe care am lucrat eu aveau maximum 20 de pagini – față de cele câteva sute de pagini, câte are un proiect depus la Comisia Europeană, ca să nu mai vorbesc despre cele derulate prin autorități de management din România.

Proiectul media, cel în care s-a înființat BRAT-ul, se numea PMP, Professional Media Program, includea stagii de specializare în SUA atât pentru ziariști, cât și pentru manageri de presă, oameni de marketing și vânzări. Cumva, americanii priveau media holistic: nu investeau doar în ziariști, susțineau și un management sănătos care să permită dezvoltarea presei.

Din dormitorul lui Kathrin am făcut birou, punând patul la perete... și acesta a fost începutul. Veneam de la Fundația Soros, aveam atunci cinci ani de experiență de proiecte, burse, conferințe, stagii – în special în domeniul mass-media și al integrării europene. În 1997 a apărut și concursul „Tânărul Jurnalist al Anului”, o inițiativă a Cristinei Simion, director la Romanian Publishing Group, împreună cu Vodafone, pe atunci Connex. Am reușit să ducem acest concurs 20 de ani! Anul trecut ne-am mai împotmolit, dar sper să-l recuperăm :)

 

Schimbări, evoluție, perspectivă

Am funcționat mult timp cu o echipă de doi oameni, din 1997 și până în 2007. Principalele proiecte s-au produs în mass-media. Practic, în 2004, când finanțarea USAID s-a oprit, am continuat printr-un proiect PHARE pentru presa locală pe care l-am câștigat la Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Acel proiect presupunea o analiză pe care am făcut-o presei locale, pe baza căreia să alegem acele ziare locale pe care să le cofinanțăm ca să se poată înscrie în BRAT. Îmi aduc aminte cât de dificil a fost: un proiect de un an, în care primii bani au venit după șase luni.

De fapt, dacă mă gândesc mai mult, proiectul PressHub, pe care noi îl creștem acum în fiecare zi, este ca o întoarcere în timp. Atunci, în 2005, am făcut un pic mai mult decât ne cerea proiectul: am înființat o asociație patronală a presei locale, APEL. Îmi aduc aminte ultimul seminar organizat în proiect, când am adus un notar ca să semneze oamenii actele, să profite de faptul că se aflau laolaltă... De APEL s-a ales praful, din mai multe motive, în principal acela al capacității foarte restrânse de asociere și a nivelului redus de încredere.

 

România de acum 20 ani și România de acum

Cea mai mare schimbare este, cu siguranță, aderarea la structurile euroatlantice. România pare să aibă două viteze: pe de o parte, oamenii care călătoresc, lucrează în mediul internațional, sunt mai emancipați, mai sofisticați, au așteptări mult mai mari. Pe de altă parte, o Românie rurală sau din urbanul mic, care pare că a rămas imobilizată într-o perioadă comunistă pe care timpul și-a pus amprenta.

Prea puțin schimbată și modernizată au rămas o administrație și o clasă politică grefate de corupție și nepotism care au contribuit masiv la generarea buzunarelor de sărăcie. Dar în același timp îmi pare că societatea s-a schimbat în bine, în sensul în care a crescut gradul de conștientizare a cetățeanului, multi oameni donează, fac lucruri pro bono, se dedică multor cauze, tendința este pozitivă.

 

Obiective

A trebuit să ne re-adaptăm, și acest lucru nu-l poți face chiar peste noapte. Am pornit proiecte care presupuneau colaborarea cu instituțiile din sistemul judiciar, respectiv formarea magistraților în domenii precum investigațiile financiare în vederea recuperării produsului infracțiunii, teme atât de actuale în societatea românească. A fost tot mai dificil să colaborăm cu instituțiile din sistemul judiciar; prin urmare, ne-am orientat către presa locală, datorită seriei de seminare din ultimii zece ani derulate alături de Reprezentanța Comisiei Europene la București.

Așa am cunoscut jurnaliștii și, așa am ajuns, începând din 2017, să construim această rețea de presă locală, PressHub, cu care am derulat mai multe proiecte editoriale și cu care, în prezent, analizăm în detaliu ce se întâmplă cu fondurile europene în România. Ce și cum se cheltuiește din acești bani europeni, cu cât folos, cu câtă risipă.

O parte din echipa de jurnaliști ai rețelei independente PressHub, iulie 2018

 

Proiecte

Cel mai longeviv proiect este, fără îndoială, Tânărul Jurnalist al Anului, un concurs care a încurajat, de-a lungul a două decenii deja, zeci, poate chiar sute de jurnaliști, și le-a arătat că sunt pe drumul cel bun.

La începuturile competiției, nu mi se părea un proiect care să contribuie profund la o schimbare, însă, în urmă cu aproximativ cinci ani, când îi realizam istoricul și premiile fiecărui an, deschizând pagina dedicată de Facebook, mi-am dat seama cât de mult contează să-i încurajezi și răsplătești pe oameni pentru efortul lor. Mai ales când acest efort conturează a patra putere în stat.

 

Efecte

Cred că proiectele noastre au contribuit la modernizarea României. Chiar dacă a fost o picătură într-un ocean, este acea picătură, acel punct din care începe să crească schimbarea. Am lucrat în trei domenii mari: mass-media, administrație publică, sistemul judiciar. Am abordat teme dificile și importante: jurnalism de investigație, jurnalism specializat pe justiție, achiziții publice – una dintre cele două surse de corupție, alături de evaziunea fiscală –, confiscare extinsă, investigații financiare și recuperarea produsului infracțiunii.

Într-o perioadă în care instituțiile comunicau foarte puțin între ele, am reușit să identificăm obiective comune și să organizăm programe ample, prin care am pus aceste instituții în dialog.

Alături de jurnaliștii rețelei PressHub, în cadrul Seminarului “Cohesion Policy in Romania: Better Understanding, Reporting, Dissemination” - proiectul #BaniEuropeni

Mai mult, am contribuit la deschiderea instituțiilor către societatea civilă și mass-media, am generat un plus de transparență și de încredere în societate.

În 2007, am înființat Coaliția pentru o Justiție Curată, formată din mai multe organizații neguvernamentale. Site-ul www.justitiecurata.ro, lansat în 2008 în cadrul unui proiect FDSC, continuă să existe și să aibă un public care are încredere în noi. Online, dar și în social media.

În domeniul judiciar am organizat seminarii, conferințe, dezbateri – am încercat și am reușit în bună măsură să aducem cei mai buni traineri în fața magistraților, jurnaliștilor sau funcționarilor publici, am publicat ghiduri care au fost folosite de către practicieni; am derulat proiecte inovatoare, în care am adus împreună pentru prima dată profesioniști din domenii diferite, am încurajat dezbaterea și dialogul.

 

ONG-urile din România

Cred că sunt tot mai multe ONG-uri valide, care urmăresc și își îndeplinesc misiunea; cele din domeniul social chiar sunt o oază de speranță și normalitate în societate, de fapt suplinesc carențe mari, care ar fi fost responsabilitatea statului. Tot la capitolul întâmplări pozitive aș menționa inițiativele civice, care au jucat un rol esențial în organizarea protestelor care ne-au adus respectul și admirația unei lumi întregi. De cele mai multe ori, cu oameni din business, care au ales să se implice, să doneze, să susțină prin implicare și pricepere cauze bune pentru societate. Pentru mine, aceste inițiative sunt aproape un miracol, dar, fără îndoială, dau seamă de acele lucruri bune care s-au întâmplat în România post ‘89.

Ne confruntăm cu o dificultate de a atrage bani din zona de business, cum ar fi sponsori pentru cea mai nouă ediție a competiției Tânărul Jurnalist al Anului, pe care o putem pune pe seama scăderii interesului mediului de afaceri față de presa independentă. În plus, mediul de afaceri este foarte reticent atunci când este vorba de organizații active în domenii „cu grad crescut de risc”, cum am fi noi.

Unii spun că suntem „politici”. „Politici” suntem cu toții, și tu, și eu, și ei sau ele, câtă vreme plătim taxe către statul român, câtă vreme depindem de politică pentru acces la spitale și drumuri sigure, pentru școli cu pedagogi competenți, pentru o bătrânețe liniștită și protejată, pentru un mediu de afaceri predictibil, pentru siguranță și prosperitate.

 

Comunicarea

E mult spus strategii de comunicare. Am încercat să avem o identitate vizuală, să arătăm decent când ieșim în lume, să comunicăm cât de cât decent. Simțim nevoia acum să „împachetăm” mai atractiv, mai interesant, mai variat, proiectele noastre. Nu este deloc ușor, este o meserie în sine, pe care o facem în echipă.

Ieșim către generațiile prezente pe rețelele sociale, către mediul privat, pe LinkedIn, avem o audiență în creștere pe Facebook, unde creștem frumos și ne extindem; punem astfel pe agendă subiecte de interes venite din rețeaua noastră de jurnaliști, puțin câte puțin, inclusiv în bule mai puțin favorabile, grație celui mai nou proiect sub egida PressHub, „#BaniEuropeni”, unde, de cele mai multe ori, temele abordate ating puternic interesele publicului nostru.

Seminar de jurnalism de investigație

 

Freedom House în România într-un cuvânt

Nici nu are rost să caut alte cuvinte în afară de “freedom”: el incumbă acea stare de spirit care-ți permite să te uiți înainte cu speranță și dorința de a construi, de a face lucruri care să-ți dea un sens și o bucurie de a putea să le faci.

Noi îi invităm pe toți profesioniștii, cei care pot și doresc asta, să ni se alăture în demersurile noastre, fie că este vorba despre comunicare sau presă, justiție sau cultură, educație sau scriere de proiecte dedicate dezvoltării, progresului și democrației. Sau acel simplu 2% sau 20% pe care îl putem direcționa anual din impozitele noastre către un ONG. Și vă mulțumim că ne sunteți alături, vouă, celor care, de un an sau zece sau chiar și 20 sunteți susținătorii noștri.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Sectiune



Branded


Related