In martie 2018, Beau Monde si McCann Romania lansau campania "Bihor Couture", creand un brand de haine traditionale romanesti si o platforma dedicata pentru comercializarea lor, demersul venind in sprijinul comunitatii locale de mesteri artizani din Beius, cei care produc originalele din care s-au inspirat inclusiv case mari de moda precum Dior. Campania a fost apreciata international; in 2018, a fost singura campanie romaneasca premiata cu Gold la Cannes Lions (categoria PR - Low Budget/High Impact Campaign), castigand inca doi Lei (Silver si Bronze) si doua shortlisturi.
Campania si subiectul din jurul ei au aparut in mai multe instante din presa internationala, doua dintre care se afla la extreme.
Un reportaj realizat pentru Radio Television Suisse (RTS):
"Pentru colectia sa de toamna-iarna 2017, Dior a copiat un cojoc traditional din Bihor.
Casa de moda il vinde la un pret imens, fara sa mentioneze originea.
In Bucuresti, revista Beau Monde si McCann au decis sa se implice si au lansat platforma Bihor Couture."
Reportaj de: Jonas Pool
Ralizator: Jean-Daniel Motte
Emisiunea: Vacarme / RTS Radio Television Suisse
Audio Integral [25']
Un story publicat in cadrul revistei germane Brand Eins:
Materialul intitulat "Schwindel-Couture" (schwindel ~ ameteala) apare in editia din luna februarie a revistei si povesteste o vizita de lucru in Beius a autoarei Angelika Jakob.
La final de februarie, am primit acest material (aflat atunci sub paywall) pe adresa redactiei in versiune integrala si, in masura resurselor noastre, am considerat ca unele dintre informatiile cuprinse in el merita adresate.
Am continuat adresand intrebari catre autoarea materialului, revista Beau Monde (ai caror reprezentanti nu au dorit sa participe la realizarea acestui articol), agentia McCann, prin care am ajuns si la Ana Florea (Project Manager, Bihor Couture). Mai jos gasiti cateva pasaje traduse din materialul Brand Eins, cu acordul publicatiei si autoarei, alaturi de intrebarile si raspunsurile integrale ale partilor implicate.
In ideea de contrast cu materialele campaniei "Bihor Couture", articolul publicat in revista germana contesta existenta unei culturi a artizanatului si a unei comunitati de artizani in Beius, sustinand ca persoanele care se ocupa de prelucrarea comenzilor Bihor Couture o fac in cadrul unor intalniri comune si in timpul lor liber, avand alte activitati la baza.
De cealalta parte, agentia McCann si Ana Florea (Project Manager, Bihor Couture) spun ca autoarei i s-a explicat faptul ca aceste intalniri fac parte dintr-o serie de ateliere pentru adulti si copii intitulata "Scoala Bihor Couture", deschisa oricui, unde participantii invata despre traditiile mestesugaresti cu posibilitatea ca, pe viitor si in masura dorintei lor, sa faca parte din efortul Bihor Couture. Potrivit acestora, productia articolelor comercializate pe platforma Bihor Couture e realizata in mod individual de catre persoanele mentionate in sectiunea Designeri a platformei.
Reprezentantii McCann spun ca Ana Florea si mestesugarii implicati in Bihor Couture au reusit sa puna la punct un sistem de lucru pentru preluarea si onorarea comenzilor, dupa implicarea initiala a unei echipe de Client Service; obiectivul ar fi ca mesterii locali sa foloseasca platforma autonom, veniturile apartinandu-le in totalitate.
In acelasi timp, spun ei, "echipa" mestesugarilor e limitata, iar ritmul lucrului manual ramane unul lent. Astfel, dintre cele peste 1800 de comenzi, 129 au fost livrate (pana la data furnizarii raspunsurilor), doua dintre ele reprezentand cojoace traditionale din zona Beiusului.
Continutul articolului publicat de Brand Eins
Articolul, disponibil azi integral in editia online a revistei, incepe descriind contextul international al campaniei si ajunge la omul care a descoperit initial plagiatul casei de moda Dior, bihoreanul Radu Frentiu, stabilit astazi in Bali.
Micul oras Beius din judetul Bihor nu arata ca un refugiu al unor mari artizani. Nimeni nu poarta articolele istorice de imbracaminte, nici macar duminica in biserica. Satul are aproximativ 10.000 de locuitori, consta din cladiri construite din elemente prefabricate, cateva strazi cu case mici, doua biserici protejate, un muzeu de istorie locala imbatranit si Casa de Cultura Clubul Micul Beiusean. Acolo, Radu Frentiu a aruncat o punga de plastic pe masa si prezinta o jacheta de blana magnifica. „Cojocul meu. Nimeni de aici nu poate face o astfel de vesta. Lucan, ultimul cojocar din traditia Beius a murit in urma cu 6 ani. Acesta de aici mi l-a daruit vaduva acestuia.“
Radu Frentiu povesteste autoarei ca nu a primit raspuns la numeroasele mesaje catre Dior, pentru a-i convinge sa mentioneze sursa designului preluat. Astfel ca Radu Frentiu a creat o pagina de Facebook in semn de protest, alaturi de un ONG. Autoarea preia apoi firul povestii:
In acest fel a aflat McCann despre acest subiect. Si a facut din el o campanie sub forma unui angajament social care inca este voga. Dar cultura care ar fi trebuit salvata prin aceasta campanie este deja moarta de mult timp si nu deranjeaza pe nimeni responsabil.
Materialul se indreapta in continuare catre perspectiva Adrianei Totorean, jurnalist al publicatiei locale Bihoreanul si autoarea unui articol in care se vorbeste despre situatia comenzilor din Beius. Adriana Totorean a declarat pentru Brand Eins despre femeile care apar in spoturile campaniei:
„[...] le cunosc si stiu ca nu au facut niciodata o jacheta autentica sau o bluza in viata lor. Una este invatatoare si cealalta are un mic magazin in care vinde haine ieftine din China. Ele pot produce doar bijuterii din perle“, spune femeia de 29 de ani. „In film, dintr-o data, ele stau in mijlocul unor costume frumos brodate, sustinand ca si-au dedicat intreaga viata artizanatului din Bihor.“
Articolul o prezinta in continuare pe Ana Florea, educatoare la gradinita din Beius si pasionata de cultura populara locala:
Foarte des calatoreste cu mama ei in Beius si zona inconjuratoare, pentru a salva costumele traditionale si piesele de mobilier marcate ca nefolositoare, fara valoare si reactionare in dictatura Ceausescu.
Reactia initiala a Anei Florea la proiectul Bihor Couture este prezentata astfel:
„Wow, avem un site!“, isi descrie [Ana Florea] reactia la Bihor Couture. In afara locului de munca, ea este persoana de contact pentru McCann, ocupandu-se de comenzile care vin prin intermediul site-ului web. Ea da impresia ca ar fi incordata. „Noi in Beius toti am fost surprinsi“, spune ea. „Nimeni nu ne-a informat sau nu ne-a intrebat daca mai sunt inca mesteri traditionali aici. Apoi, Cristian Tota m-a sunat de la muzeul local, pentru ca McCann cauta oameni sa indeplineasca numeroasele comenzi. Asa au intrebat la muzeu, de unde vin hainele istorice pe care ar trebui sa le producem noi aici.“
Articolul precizeaza ca Ana Florea este punctul de legatura intre McCann si cei din Beius, ea organizand intalniri saptamanale la centrul cultural local, in care femeile din oras ar incerca sa coasa haine traditionale bihorene, scrie autoarea, pentru comercializarea pe platforma Bihor Couture.
„Sunt bucatareasa si pot invata totul!“, spune radiind o femeie in varsta cu privirea plina de asteptari. „Indiferent ce!“ Doua femei compara modelul floral deja brodat pe o jacheta inceputa cu pozele Cojocului din muzeu, o femeie tanara se uita putin nesigura la imaginea unei broderii elaborate pe un sort. Si da din cap cu curaj. Poate reuseste cu multa rabdare si precizie modelul dificil.
In material este mentionata si o donatie de 3.000 de euro, ce ar fi fost oferita gradinitei din Beius din partea McCann; reprezentantii agentiei spun ca a existat o donatie, realizata de catre un sponsor anonim catre atelierele "Scoala Bihor Couture"; detalii in raspunsurile mai jos.
In paralel cu firul povestii autoarei, in articol apar nume si citari ale unor femei care lucreaza in timpul liber la articole traditionale beiusene, fara a se mentiona clar daca acestea au fost comandate prin platforma Bihor Couture:
De fapt, este imposibil de refacut un Cojoc si camasa corespunzatoare in conditii rezonabile. Margareta Toma si mama ei in varsta de 68 de ani, Leontina, si-au incercat totusi norocul cu o bluza. „Ana Florea stie ca avem o masina de cusut si pastram in continuare costumul bunicii. Asa ca ne-a cerut sa reproducem bluza“, spune Margareta Toma. „Chiar si tesatura de canepa o avem de la ea, pentru ca ea a obtinut-o de undeva.“ [...] „La broderia elaborata a camasii vechi nu am avut curaj sa ne avantam“, spune Margareta Toma razand. „Fara speranta. Lucrez si in fabrica de bauturi ca secretara. A fost suficient de multa munca si aici!“
Tesatura de canepa a camasii este la fel de rigida ca o cutie de carton. Care ar fi costul camasii pentru ca femeile sa castige ceva din asta? Si cine vrea sa poarte asa ceva astazi? Poate Cojocurile ar putea deveni o afacere pentru oamenii din Beius. Comenzi sunt suficiente. Singura intrebare este cine le poate produce. Incepand de la 500 de euro ar trebui sa poata fi cumparate la Bihor Couture.
In material apare o singura mentiune privind livrarea unui astfel de articol, mentiunea apartinand textului autoarei (numele corect al persoanei intervievate este Diana Daraban):
Diana Dabaran este suficient de talentata pentru a incerca un model mic pentru femei. Cand se intoarce acasa de la locul ei de munca la Biblioteca Municipala Beius, ea sta in fata imensului televizor si impleteste flori colorate pe pieile albe de miel. O treime din lucrul de pe vesta de femei l-a realizat in ultimele saptamani. „Intotdeauna mi-a placut sa fac astfel de lucrari manuale, macrame, de exemplu“, spune femeia de 45 de ani. „Acesta este dificil, dar imi face placere pentru ca este frumos.“ Bibliotecara compara in mod constant munca ei cu o piesa mostenita care i-a fost data de Ana Florea. O sa reuseasca. Va dura ceva timp pana cand jacheta poate fi livrata. Cat timp? Diana Dabaran rade si ridica din umeri. Nicio idee. Pana cand va fi gata. Nimeni nu poate fi grabit aici.
Materialul se incheie cu un P.S., care arata astfel:
PS: McCann Bucuresti raspunde la intrebarea care sunt artizanii care produc Bihor Couture: „Artizanii din Bihor Couture au invatat aceasta arta de la stramosii lor si de la comunitatea satului. Unul dintre ei este Moise Gavra. El transmite arta mai departe, pastrand astfel traditia vie.“
Cercetarile noastre au aratat: In 2018, Moise Gavra a devenit ultimul producator de cojoace din Romania, care a primit titlul de „Comoara umana vie“. El are 86 de ani. El nu a facut nici un Cojoc dupa modelul celui din Beius - modelul este prea complicat pentru el. El nu a mai avut un ucenic de mult timp.
Agentia McCann ne-a comunicat ca se afla in discutii cu publicatia Brand Eins pe marginea articolului "Schwindel Couture" privind o revizuire a informatiilor publicate.
Subiectul "Bihor Couture" in Germania
Cum a ajuns subiectul campaniei Bihor Couture in Germania la un an de la campanie a fost una dintre intrebarile adresate autoarei, Angelika Jakob. Raspunsurile ei le prezentam in continuare.
De mentionat este ca autoarea nu a raspuns la doua dintre intrebarile IQads, cu referire la perioada de timp petrecuta in Beius si, respectiv, daca au existat persoane cu experienta/implicare relevanta pentru subiect la care nu a avut acces in dezvoltarea articolului.
IQads: Cum ai aflat in prima faza despre brandul si campania Bihor Couture din Romania?
Angelika Jakob: Am vazut campania pe Facebook. Mi-a placut, mi s-a parut o idee si o poveste minunata. Am propus subiectul unei publicatii pentru femei numita Brigitte Woman. Le-a placut si si-au dorit sa faca un material despre Bihor Couture. Noi credeam povestea, dar voiam sa obtinem propriile noastre imagini si interviuri. In continuare, am contactat agentia McCann. Mi-am dat seama ca ei nu isi doreau ca eu sa merg acolo. Mi-au oferit press kit-ul. Al doilea lucru ciudat a fost ca nu am primit nicio reactie privind comanda mea de pe shop-ul online Bihor Couture. Imi comandasem o bluza.
Asa ca am inceput o cercetare in Oradea, am luat contact cu un profesor universitar de limba si istorie germana. Ea mi-a povestit despre Adriana Totorean, care dezvaluise intr-un cotidian saptamanal local (n.r. Bihoreanul) ca intreaga poveste era o farsa. Am discutat cu ea si am hotarat sa renunt la story-ul gandit pentru revista pentru femei.
IQads: Ce te-a determinat sa vrei sa mergi la fata locului pentru a vorbi direct cu oamenii din Beius despre workflow-ul din spatele brandului?
Angelika Jakob: Dupa tot research-ul facut, am vrut sa vad ce se intampla cu adevarat in Bihor.
Am oferit subiectul publicatiei Brand Eins, ei au fost interesati si m-au trimis in Bihor.
Oamenii de acolo au fost foarte amabili.
Perpsectiva McCann
Contactati de IQads, reprezentantii agentiei McCann au acceptat sa ne raspunda la intrebarile bazate pe informatiile publicate in material. Redam integral intrebarile si raspunsurile primite imediat mai jos.
IQads: Cine este detinatorul brandului Bihor Couture?
Care a fost perioada de derulare a campaniei – incepand cu martie 2018 pana cand?
McCann: Brandul BIHOR COUTURE este reprezentat de platforma online bihorcouture.com, care, in acest moment este in mainile artizanilor local, platforma continua sa genereze vanzari, sa le aduca un venit extra artizanilor si este complet activa. De la lansarea site-ului au fost inregistrate peste 1842 de comenzi (pentru toate produsele prezente pe platforma online), au fost livrate cu succes 129 de produse, cateva sute de alte comenzi au fost deja confirmate cu clientii si sunt in productie.
In momentul de fata Ana Florea este managerul proiectului. Ana lucreaza ca educatoare, este artizan (olarit) si coordoneaza activitatea site-ului bihorcouture.com, ea tine evidenta comenzilor, transmite informatiile despre comenzi mesterilor populari si mentine contactul cu clientii (in special cei internationali cu care comunicarea se desfasoara in Engleza).
IQads: Din materialul publicat de Brand Eins, intelegem ca momentul cautarii unor artizani/mestesugari a venit dupa existenta platformei Bihor Couture. Cum arata cronologia desfasurarii proiectului intre Bucuresti si Beius? Cum a avut loc research-ul la fata locului?
McCann: Temelia campaniei a fost pusa in toamna anului 2017 cand am aflat despre cojocul din Bihor si cel vandut de Dior; apoi in ianuarie 2018, o echipa din McCann a mers la fata locului, a facut cunostinta cu mesterii si a filmat video-urile de promovare a campaniei. In martie 2018 am lansat campania si platforma bihorcouture.com.
Cautarea artizanilor si cooptarea lor in proiect a inceput de la prima vizita a echipei McCann in Bihor. Nu exista o baza de date cu mestesugarii din Bihor dupa care sa fie identificati usor, de asta ne-am bazat cautarile pe recomandarile persoanelor avizate (directorul muzeului din Bihor, Radu Fradu, Asociatia Micului Beiusean, Ana Florea, alti mestesugari). Acesta este si motivul pentru care a fost nevoie de o echipa locala care sa coordoneze proiectul- persoane care cunosc situatia artizanilor locali si ii cunosc personal.
In momentul lansarii Campaniei si platformei Bihor Couture aveam deja artizani care acceptasera sa faca parte din proiect si indeplineau criteriile necesare. Selectia artizanilor are la baza o serie de criterii: mestesugarii trebuie sa respecte modelele traditionale si sa lucreze cu materiale originale (de exemplu – cojocul trebuie lucrat pe piele naturala, nu ecologica; broderiile trebuie sa fie facute manual, nu la masina de cusut.) De asemenea, acesti mestesugari trebuie sa fie si detinatori de PFA (care sa ii autorizeze sa comercializeze produse).
IQads: Cum ati planificat implementarea proiectului (intre agentie si clientul Beau Monde)?
Cine a fost/este responsabil de implementare?
McCann: Agentia McCann a fost responsabila de implementarea proiectului, dupa aprobarea conceptului impreuna cu clientul Beau Monde. Beau Monde s-a implicat activ in campanie, promovand-o pe platformele sale online si in revista tiparita. Platforma online bihorcouture.com a fost dezvoltata de agentia MRM//McCann Romania.
IQads: Potrivit articolului, femeile care apar in spoturile campaniei nu sunt artizane (designeri/mestesugari). Care sunt criteriile prin care ati ales personajele aparute in film?
McCann: Personajele din filmulete sunt toti mesteri populari, cu unii colaboram in continuare pe platforma. Fiecare dintre ele are o conexiune cu arta mestesugului Bihorean: Dorina Hanza este profesoara, face coliere (obiectele mestesugarite de ea se vand pe bihorcouture.com); Floare Codoban este pensionara, tesatoare. Lenuta Florea este artizan, se ocupa cu olaritul. Doamna Flutur are un muzeu de etnografie privat si colectioneaza piese vestimentare din comunitate. Domnul Moise Gavra - este cojocar si detinatorul titlului “Tezaur Uman Viu” acordat de UNESCO.
IQads: Articolul arata ca nu ar exista o comunitate a artizanilor in Beius in perioade recente, ultimul mestesugar din Beius fiind Moise Gavra, care nu a realizat cojoace dupa modelul bihorean si care nu are ucenici. Pe site-ul campaniei gasim 4 persoane in sectiunea Designeri – cum le-ati gasit, sunt ele localnice din Beius, in ce fel sunt implicate in proiect in prezent?
McCann: Domnul Moise Gavra este tabacar, el nu a lucrat nici un model de cojoc Binsenesc in intregime, doar tabaceste pielea pe care este realizata ulterior broderia. In anii de activitate a realizat diverse cojoace, vestute si alte obiecte traditionale; a avut si ucenici carora le-a transmis arta tabacariei.
Un exemplu de cojocar/ tabacar de piele este domnul Nicodim Ioan (pielea prelucrata de el este ulterior brodata de alti artizani). Nicodim Ioan a invatat mestesug in aceeasi perioada cu Domnul Moise Gavra.
In sectiunea Designeri sunt prezentati actualii colaboratori ai proiectului, insotiti de informatia vizavi de produsele lucrate si vandute de catre ei. Au fost identificate prin recomandarile directorului Muzeului din Bihor, Anei Florea si Radu Fradu. Acestia sunt toti din Judetul Bihor, din aceeasi zona etnografica, produsele realizate de ei pot fi comandate oricand, de catre oricine, din orice tara.
IQads: In acest moment exista artizani/mestesugari din satul Beius care lucreaza la produsele prezentate pe site? Cine sunt ei?
McCann: Informatia despre artizanii care lucreaza produsele este publica pe pagina proiectului.
Dorina Hanza - profesoara si artizan, confectioneaza coliere si alte accesorii din margele. Gladi Dogaru -mester popular, confectioneaza coliere si cojocel Binsenesc (brodeaza pe pielea tabacita de catre Moise Gavra sau Ioan Nicodim). Edina Georgina, mester popular, tese si brodeaza produse traditionale. Ana Popa, mester popular, tese si brodeaza produse traditionale si confectioneaza bijuterii.
Urmeaza un update pentru a le prezenta si pe doamnele: Diana Daraban: mester popular, lucreaza cojoace. Margareta Toma: artizan, confectioneaza camasi traditionale. Diana Herdelo: artizan, face carpe de barca. Coordonatorii locali ai proiectului sunt in contact cu artizanii de acolo si sunt intr-un proces continuu de recrutare. Ei ne transmit si informatiile aferente pentru fiecare artizan.
IQads: In materialele de campanie se specifica cum singura scoala locala de crafts a fost finantata din profitul hainelor comercializate pe Bihor Couture - despre ce scoala este vorba?
McCann: Profitul obtinut din comercializarea produselor pe bihorcouture.com este 100% al mestesugarilor, acestia sunt detinatori de PFA. Printr-un proces legal si transparent isi vand produsele. Nu exista intermediari in tranzactiile financiare.
IQads: Materialul Brand Eins vorbeste si despre o donatie de 3.000 de euro realizata de McCann catre gradinita din Beius. Care este contextul donatiei?
McCann: Agentia McCann Bucharest nu a facut donatii financiare in Bihor. In urma lansarii campaniei Bihor Couture, un sponsor anonim a facut o donatie care a fost indreptata catre constituirea unui atelier de Mestesug pentru tineri. Atelierul a fost numit (de catre sponsor) “Bihor Couture” fiindca s-a dorit asocierea cu campania si sustinerea deprinderii mestesugului de catre generatiile tinere.
IQads: Care este implicarea actuala McCann in continuarea implementarii proiectului si platformei Bihor Couture?
McCann: Colaboram in continuare cu oamenii implicati in proiect si facem update-urile cerute de coordonatori mestesugari pe site, scopul fiind de a le oferi o platforma pe care sa o foloseasca fara ajutor extern. Initial a fost implicata si o echipa de Client Service care i-a sustinut si ghidat in procesul de confirmare a comenzilor cu clientii; pe parcurs insa au reusit sa formeze o echipa si sa puna la punct un proces de lucru eficient pentru mestesugari. Suntem familiarizati cu situatia comenzilor.
IQads: Pe canalul de YouTube Bihor Couture se afla o lista de credits mai ampla a proiectului. Ce roluri au avut in demers: Ana Florea; Cristian Tota; Radu Fradu; Asociatia Micului Beiusean?
McCann: Ana Florea este coordonatorul proiectului in Bihor- este educatoare, are un atelier de olarit si merge foarte des la targuri de mestesugari astfel ca interactioneaza constant cu artizani si stie situatia comunitatii de mestesugari din localitate. Cristian Tota este directorul muzeului din Bihor si o autoritate locala in privinta mestesugului si a obiectelor traditionale locale.
Radu Fradu (n.r. Radu Frentiu) este cel care a descoperit copia cojocului din Bihor intr-o vitrina Dior si a facut publica povestea. Este un foarte bun cunoscator al traditiilor din Bihor. Asociatia Micului Beiusean este un ONG care sustine proiectele de dezvoltare cultural-artistica si incurajeaza tinerii sa deprinda arta mestesugului iar oamenii de acolo ne-au ajutat la documentare.
Discutie cu Ana Florea, Project Manager Bihor Couture
Am contactat-o si pe doamna Ana Florea, in urma unei discutii cu reprezentantii McCann, pe care am rugat-o sa ne ofere detalii din spatele lucrului pentru platforma Bihor Couture si pe care am intrebat-o cum se raporteaza la informatiile publicate in publicatia Brand Eins. Intrebarile si raspunsurile integrale, mai jos.
IQads: Povestiti-ne contextul in care a pornit colaborarea dumneavoastra cu cei de la McCann si implicarea in proiectul Bihor Couture ca Project Manager. Cand si cum au avut loc primele contacte, ce ati stabilit cu cei de la McCann cu privire la responsabilitatile dumneavoastra? Cum a fost abordata atunci nevoia producerii hainelor traditionale?
Ana Florea: Am aflat despre aceasta campanie de la directorul Muzeului din Beius (n.r. Cristian Tota). Domnul era deja in legatura cu agentia McCann. Nu am detalii despre perioada in care acestia au intrat in legatura unii cu altii. Cand eu am aflat de aceasta campanile, cred ca deja fusesera lansate online cate clipuri de promovare. Am fost foarte incantata de idee si am apreciat de la inceput initiativa, deoarece a abordat intr-un mod mult mai atractiv subiectul cojocului binsenesc copiat de Dior. Pot sa spun ca am devenit “fan” al clipurilor respective.
Dupa lansarea platformei, la insistentele prietenilor care se ocupa de promovarea traditiilor si obiceiurilor din zona noastra (Radu Frentiu si Cristian Tota), am acceptat implicarea in povestea Bihor Couture, considerand ca e nevoie sa existe o legatura directa intre agentia din Bucuresti si comunitatea beiuseana.
Am fost cu totii de acord ca e nevoie de “un om in interior” care sa gestioneze situatia la nivel local. Fiind implicata in multe activitati educative si culturale la nivel de oras, avand disponibilitatea si deschiderea de a “explora”, prietenii mei au considerat ca sunt omul potrivit pentru aceasta misiune si m-au recomandat agentiei. Am acceptat sa fac voluntar aceasta treaba deoarece am crezut in potentialul comunitatii si in impactul acestei campanii. Initial, am contribuit doar cu informatii.
IQads: Potrivit articolului din publicatia Brand Eins, platforma Bihor Couture a aparut, cronologic, inaintea organizarii sustinute a unor ateliere pentru reproducerea hainelor traditionale bihorene. Care a fost momentul si contextul in care ati aflat de platforma?
Ana Florea: Aceasta platforma nu este o afacere. Aceasta platforma este un proiect social, este o modalitate de promovare a unor oameni. Putem spune ca este o afacere strict pentru cei care sunt platiti pentru produsele traditionale pe care le vand.
Nu cred ca era necesara organizarea unor ateliere sustinute de productie a acestor articole vestimentare si accesorii deoarece aceasta platforma nu este o fabrica. Nu aveti in fata un magazin. Aveti in fata oameni simpli care produc in cantitati mici si care nu au stocuri de marfuri pe care le scot la vanzare. Nu exista artizanate in care se produc articole vestimentare in cantitati mari. Nu exista centre in care sunt adunati artizanii.
Platforma si-a propus promovarea unor oameni care ar putea sa produca anumite tipuri de produse. Mestesugarii sunt tot mai putini si prea putini sunt si cei care sunt interesati sa invete de la ei.
Nu am informatii despre felul in care a fost gandita Campania si platforma Bihor Couture, dar pot sa spun, din punctul meu de vedere, ca nu necesita organizarea unor ateliere de lucru inainte de lansare.
IQads: Pana la aparitia platformei, exista in Beius o comunitate de artizani care producea haine traditionale bihorene dupa modelele din muzeul local (sau imagini ale lor)? Erau comercializate aceste produse? Daca da, unde si in ce fel?
Ana Florea: Atat in Beius cat si in alte zone din tara, nu mai exista comunitati mari de artizani, organizate metodic si care produc la scara larga. Ca peste tot altundeva, au existat si exista in continuare mestesugari atestati si oameni simpli care practica un anumit mestesug, fara a avea o certificare oficiala (am aflat ca obtinerea unui certificat de mester popular e destul de anevoioasa).
Organizarea acestora este o actiune destul de dificila si delicata, deoarece acesti oameni sunt foarte diferiti, au moduri diferite de a lucra, sunt orgoliosi uneori si foarte reticenti fata de cei din “exterior”(uneori acest “exterior” sunt toti cei din afara familiei).
Sunt persoane care produc haine respectand modelul traditional, dar sunt si mai multi cei care produc deviind de la canoanele impuse de straiele inaintasilor. Este o chestiune de cerere si oferta. Am asistat foarte mult in ultimii ani la promovarea unor articole vestimentare care sunt prezentate in mod gresit drept costume populare. Acest lucru este tot mai greu de sesizat, deoarece lipseste educatia in acest sens. Platforma Bihor Couture si-a propus insa promovarea acelor articole care respecta cu strictete modelul traditional.
Pentru a face acest lucru, cerem in permanenta sfaturile celor care ne pot indruma si pot certifica autenticitatea lucrurilor care se produc.
Nu am multe informatii cu privire la comercializarea produselor. Stiu insa ca cei mai cunoscuti producatori au posibilitatea de a-si vinde produsele in cadrul targurilor de profil sau au colaborari cu diverse grupuri, ansambluri etc. Ceilalti, mai putin cunoscuti, au produs sporadic si au vandut mult mai greu.
IQads: Materialul Brand Eins mentioneaza organizarea unor intalniri de lucru in care doamne din Beius incearca sa reproduca hainele dupa modele din muzeu; in acelasi material se arata ca cel putin unele dintre ele nu au o istorie sau experienta in artizanatul vestimentar bihorean.
Ana Florea: Doamna Angelika a participat la o intalnire de lucru a femeilor care participa la atelierul de mestesuguri “Scoala Bihor Couture”. I s-a explicat acestei doamne ca femeile care participa la aceste intalniri sunt femei care au exercitiul lucrului de mana, avand experienta in brodat, tesut, cusut etc si vin la aceste intalniri pentru a invata sa faca produse traditionale, sa se instruiasca, sa invete unele de la altele astfel incat, pe viitor, sa aiba sansa de a produce singure, si de ce nu, sa devina parte a povestii “Bihor Couture”. Nu a sustinut nimeni ca acele femei produc ceva pentru platforma Bihor Couture. La acea intalnire venisera chiar 3 participante noi, care se inscrisesera inainte cu o saptamana.
IQads: Din cine este formata echipa coordonatorilor locali ai proiectului?
Ana Florea: In acest moment, la nivel local, eu coordonez activitatea impreuna cu alti doi prieteni. Aceasta activitate este sustinuta voluntar de catre toti cei implicati.
IQads: Care este modul de lucru din spatele comenzilor?
Ana Florea: Precomenzile sunt inregistrate la Bucuresti, acesta fiind primul filtru. Dupa procesare, ele ajung la mine. Noi facem legatura cu persoana care doreste sa achizitioneze un anumit produs, solicitand confirmarea acestei comenzi si informand cu privire la durata de executie, solicitand masuri exacte, detalii legate de colori, combinatii de culori etc. Dupa confirmare, comanda este data mestesugarului, la finalizarea ei solicitandu-se inca o data confirmarea comenzii. Incercam sa oferim ajutor mestesugarilor si in ce priveste livrarea produselor sau in achizitionarea de materie prima etc.
IQads: Care sunt criteriile prin care cineva poate participa la intalniri in vederea realizarii reproducerilor vestimentare?
Ana Florea: Daca ne referim la intalnirile de lucru de la “Scoala Bihor Couture”, atunci ele sunt deschise tuturor celor care vor sa invete sa coase, sa teasa, sa brodeze, croseteze sau sa faca zgardane. Avem o grupa de copii care se intalnesc saptamanal si o grupa de adulti. Singura conditie pentru participarea la aceste intalniri este dorinta de a invata si de a duce traditia mai departe. Intalniri de lucru in comun pentru platforma Bihor Couture nu exista. Aceasta este o informatie gresita. Fiecare Mestesugar lucreaza individual.
IQads: Reprezentantii McCann ne-au transmis ca, pana in prezent, 129 de produse au fost finalizate si livrate. Cate dintre acestea au reprezentat cojoace traditionale bihorene?
Ana Florea: Majoritatea comenzilor au fost comenzi de accesorii, numarul cojoacelor fiind foarte mic in comparatie cu acestea. S-au livrat doua cojoace. Urmatorul va pleca in curand spre Bruxelles si inca unul, sper, pe data de 17 aprilie, la Bucuresti.
IQads: Care sunt dificultatile cu care va confruntati in momentul acesta cu privire la onorarea comenzilor de pe platforma?
Ana Florea: Fiind vorba de produse realizate manual, ritmul de lucru este unul lent. Acesta ar fi un inconvenient in prezent. Eu sper ca “echipa” de mestesugari se va extinde. Este un proces in continua miscare. Speram sa convingem cat mai multi oameni sa se alature, astfel incat mult mai multi sa beneficieze de promovare si de sansa de a castiga de pe urma talentului lor.
O alta problema o reprezinta faptul ca nu foarte multa lume (de fapt, aproape nimeni) nu vrea sa se implice in munca de organizare fara a avea un beneficiu. Consider ca momentan, nimeni, in afara de mestesugari, nu are de ce sa beneficieze de castiguri de pe urma acestei campanii. Am acceptat acesta sarcina voluntar tocmai pentru ca e nevoie sa punem in fata binele comun si sa ii sprijinim pe cei care sunt mai putin vizibili. Am lansat o invitatie, neoficiala ce-i drept, autoritatilor competente in domeniu si le-am cerut implicarea in acest demers astfel incat sa eficientizam modul de lucru.
Formarea la nivel local a unei echipe mai mari care sa coordoneze acesta activitate ar fi de mare ajutor.
IQads: Care a fost contextul in care ati discutat cu Angelika Jakob pe acest subiect, cum anume a avut loc/vi s-a prezentat acest demers?
Ana Florea: Am fost contactata de doamna Angelika Jakob anul trecut. Anterior contactase agentia de la Bucuresti, iar acestia ne-au cerut acordul pentru trimiterea acesteia in zona. Anul trecut a fost unul foarte aglomerat si obositor pentru toti cei implicati deoarece atentia presei s-a concentrat asupra micii comunitati beiusene si oamenii au fost pusi in situatia de a raspunde iar si iar la aceleasi intrebari, au fost scosi din zona lor de confort, am fost cu totii “invadati” de jurnalisti, fotografi, reporteri etc.
In acest context, la sfarsit de an, nu cu mult timp inainte de sarbatori, doamna Angelika Jakob si-a anuntat venirea. A sosit insotita de o persoana de la Oradea, avand anterior o intalnire cu doamna Adriana Totorean de la Jurnalul Bihorean.
Am fost anuntata ca va sta doua zile in zona, timp in care mi s-a cerut sa ii facilitez intalnirea cu anumite personae. Nu toata lumea a fost dispusa sa participe la aceste intalniri, mai ales ca perioada in care anuntase initial ca vine s-a tot schimbat. Am organizat o intalnire in cadrul “Scolii Bihor Couture” deoarece a dorit sa vada si copiii si sa faca fotografii in atelierul de mestesuguri. Am fost rugata sa stabilesc si eu anumite legaturi, cu alte persoane, in afara celor care fusesera incluse in programul initial.
Vizita ei a coincis si cu vizita lui Radu Frentiu, fapt pentru care am stabilit si o intalnire intre doamna Jakob si cel care a descoperit copia cojocului binsenesc in magazinul Dior.
IQads: In ce masura considerati ca materialul realizat de Angelika Jakob reflecta sau nu realitatea de la fata locului?
Ana Florea: Consider ca materialul publicat a prezentat realitatea intr-un mod eronat. Pe langa faptul ca in articol sunt cateva informatii total gresite, unele lucruri au fost scoase din context. Am avut impresia ca ce am vorbit nu a fost inteles. As putea spune chiar ca doamna care a scris articolul isi formase o parere gresita despre ce se intampla in culisele acestei campanii inainte sa ajunga in zona, prin prisma informatiilor primate de la persoanele cu care discutase anterior. La randul lor, acestea aveau si au lansat in spatiul public informatii gresite.
Pe de alta parte, personal, consider ca modul in care au fost prezentate unele persoane in acest articol este unul deloc magulitor, pe alocuri umilitor.
Chiar daca acesta comunitate nu a fost atat de vizibila inainte de momentul Dior, nu inseamna ca e o comunitate fara capatai. Toate femeile care au interactionat cu doamna Angelika pe parcursul celor doua zile sunt femei onorabile, muncitoare, iubitoare si foarte, foarte talentate. Acesti oameni si-au deschis casele si au primit oaspeti cu inima larga, cu simplitate si naturalete. Acesta simplitate si naturalete nu ar trebui niciodata interpretata altfel sau prezentata intr-o maniera care sa sugereze delasare, indiferenta sau orice altceva.
In ceea ce ne priveste pe noi, membrii comunitatii beiusene deja implicati in acest proiect, putem spune ca avem constiinta impacata, am facut si facem tot ce ne sta in putinta pentru a duce mai departe traditia si pentru a da o sansa tuturor celor care merita sa sa castige recunoastere si bani de pe urma muncii lor.
