De câțiva ani, arta a ieșit pe străzile orașelor din România, încercând să aducă oamenii mai aproape de locul în care trăiesc, să îi facă să privească altfel ceea ce îi înconjoară. În Cluj, cei de la LightsON încearcă să dea o nouă perspectivă luminatului festiv. Să facă din luminițe opere de artă și să spună, prin ele, o poveste. Anul acesta, Clujul este luminat prin lucrările mai multor artiști români și internaționali. De la Luna personală a lui Leonid Tishkov și Coloana lui Fără de Sfârșit, la Steaua căzătoare sau Soarele Roșu, instalații omagiale dedicate lui Rene Magritte.
Circuitul are loc în perioada sărbătorilor de iarnă, oferă o alternativă la iluminatul festiv clasic, pe parcursul a 45 de zile și este organizat de Asociația Daisler și Târgul de Cariere. Larisa Jitaru și Andi Daiszler povestesc despre artiști și inspirație, dar și despre birocrația care nu poate fi ocolită, despre locuitorii Clujului și reacțiile lor și cum să ieși din zona de confort pentru a descoperi posibilități noi.
Inspirație din Amsterdam
Ideea Lights ON a pornit în 2015. Atunci a fost momentul când am hotărât să facem ceva mai mult decât să criticăm, să facem ceva, practic, și atunci am sădit concursul de soluții pentru iluminatul festiv. Tot în 2015 o excursie la Amsterdam avea să ne deschidă și nouă ochii cu privire la potențialul luminii în această zonă.
Așa că după ce am văzut Amsterdam Light Festival a fost destul de clar către ce trebuie să tindem. Am mai avut nevoie de trei ani, timp în care concursul a fost pus la cale anual, până să prindem curaj. Curajul necesar pentru a trece Lights ON la următorul nivel.
Bariere
Sincer, tot e greu. În special pentru o primă ediție, când nu poți arăta nimănui ce ai făcut (în trecut), nu ai antecedente, cum ar veni (dintr-alea bune). Pentru că nu ai mai făcut. E greu ca artiștii străini să te ia în considerare. E greu ca sponsorii să te ia în considerare și, colac peste pupăză, la fel se întâmplă și cu autoritățile, de la care ai neapărat nevoie de aprobări pentru a expune orice în spațiul public.
Dar asta presupune cumva ca tu să ieși din zona de confort și să îți creezi condițiile. Și pentru asta suntem fericiți, că ne-am depășit zonele de confort. Și limitele.
Obiective
Lights ON își propune, în chip curajos și poate chiar nebunesc să îi facă pe oameni să redescopere lumina și lumea (înconjurătoare), să readucă orașul la viață (prin expunerea instalațiilor de lumină în spațiile publice ale acestuia) și să îi reconecteze pe oameni cu acesta, precum și să pună într-o altă lumină, la propriu și la figurat, iluminatul public festiv, astfel încât să fie văzut cu alți ochi.
Circuitul având loc în perioada sărbătorilor de iarnă și încercând să ofere o alternativă la iluminatul festiv clasic, pe parcursul a 45 de zile, timp în care instalațiile vor fi putea fi zilnic vizitate într-un cadru organizat, prin tururi ghidate.
Un vis, dar cu ștampilă
Ce-i în mână, nu-i minciună, ca să răspundem printr-un proverb (unul al oamenilor practici, de altfel). Adică e primordial să ai un vis, dar e esențial să ai ceva semnat, ștampilat, avizat și abia apoi să faci planurile pentru ceea ce depășește frontiera hârțogăraiei. S-a întâmplat să ni se promită și să nu se îndeplinească (vorbim aici de furnizori, echipe tehnice etc.). Am auzit și “...dar nu promitem.” Apoi dialogul cu autoritățile...care ne bucurăm, totuși, că a fost dialog și nu monolog.
Luminile din 2018
Fiecare instalație în sine este un headline sau mai bine spus un highlight, de la “Private Moon” (instalație a artistului rus Leonid Tishkov care a călătorit în anii trecuți prin Munții Carpați, purtând un mesaj ecologic - a fost, de exemplu, amplasată la Roșia Montană - instalație ce vine cu o expoziție a fotografiilor făcute în toate locurile în care a călătorit), “Red Sun”, “Fallen Star”, “Endless Light Column” (instalație semnată tot de Tishkov ce se înalță 6 metri înspre cer și îi aduce un omagiu sculpturii “Coloana Infinitului” a lui Constantin Brâncuși), la “The Tree of Light” (instalație a aceluiași autor ce spune povestea unui copac a cărui corolă se iluminează pe măsură ce oamenii pedalează bicicletele ce îl străjuiesc), “hand in hand...” a artistului palestiniano-libanez Alaa Minawi (care ne înfățișează povestea Centenarului prin generațiile, trei la număr, care l-au marcat) și la “The Tunnel” - o lucrare a unui tânăr artist clujean, metaforă a drumului inițiatic, a cărui singură constantă este lumina.
Cu siguranță, “Museum of the Moon” a artistului britanic Luke Jerram, o lună imensă (diametrul ei măsoară 7 metri) a atras toate privirile și a dus la o promovare a evenimentului din gură în gură. După ce cei care au văzut-o au rămas gură-cască. Inclusiv noi. :-)
Echipa
Avem așa: un director artistic (Daniel Popescu) și un consultant artistic (Raul Petri) care între timp montează expoziții și instalații și mai au grijă de artiști să-i ia de la aeroport și să-i ducă pe la seminarii cu studenții, un co-organizator (Mihai Cotos) care face rost de catering în ultim moment și de umbrele luminate, avem un web&online manager care între doi copii și multe proiecte ne urcă pe site toate poveștile și instalațiile (Horea Gruiță).
Avem un jurist deschis spre lucruri nemaifăcute până acum (Kovacs Balint, el se întâlnește cu toată presa de limba maghiară, pentru că e singurul din echipă care vorbește maghiară), eu (fata cu vorbele zise și scrise) și… mai e visătorul, directorul evenimentului, Andi Daiszler, cel care a visat toate nebuniile astea, și-a amintit detaliile (de obicei, le uiți după ce te trezești) și a zis: “Bun, hai s-o facem!”.
Mihai, Raul, Daniel și Andi au făcut selecția, contactat artiștii și propus instalațiile, iar rezultatul e cel care se vede.
Oamenii
Reacțiile sunt dintre cele mai plăcute și ne-au surprins (plăcut, desigur). Unii ne-au felicitat pentru inițiativă, alții au spus că suntem de-a dreptul nebuni (într-un sens bun, sperăm), ceea ce nu înseamnă decât că oamenii sunt deschiși și totodată bucuroși că au șansa de a vedea un astfel de eveniment aici, pe plaiuri românești.
Un festival nu de muzică, ci de lumină, chiar este un vis îndrăzneț și, odată ce capătă formă, este un lucru inedit și inovator.
Evenimentele de stradă
Arta a ieșit în stradă, în diverse forme ale ei, în mai multe feluri, chiar în Cluj-Napoca, iar astfel de întâmplări ne-au dat curajul necesar de a ne apuca de așa ceva.
Vedem cu ochii noștri cum au loc din ce în ce mai multe și din ce în ce mai calitative astfel de demersuri și credem că își îndeplinesc cu succes rolul de a îmbunătăți nu atât orașul în sine, cât viața locuitorilor săi. Astfel de evenimente dau viață orașului și îi aduc pe oameni mai aproape de acesta.
