Când Adrian Tibu a ajuns prima dată în biroul directorului Teatrului Național din Sibiu, a fost dat afară. Adrian era un licean ambițios, care căuta ajutor pentru un concurs de teatru pe care îl organiza, iar directorul a crezut că e un vânzător ambulant. I-a părut rău, însă, așa că l-a chemat înapoi și așa a ajuns Adrian asistentul său junior pe timpul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.
Acum, Adrian Tibu e directorul Teatrului Gong, cel mai tânăr director de teatru din țară, și de patru ani organizează Festivalul Tânăr de la Sibiu.
Am pornit în primul an de la 17 evenimente cu artiști din 6 țări, iar anul acesta, la a IV-a ediție, prezentăm peste 40 de evenimente cu artiști din 12 țări. Și asta doar cu fonduri locale, pentru că nu avem încă sponsori.
Ediția de anul acesta are loc între 2 și 11 noiembrie, iar programul său cuprinde spectacole susținute de trupe din Marea Britanie, Polonia, Italia, Bolivia, Germania, Franța, Japonia, Suedia, Canada, România.
Adrian vorbește în interviul de mai jos despre publicul de teatru din România și cum se formează cel tânăr, spectacole pentru adolescenți, reticența lor de a merge la teatru, promovarea culturală și peisajul festivalurilor din România.
Spre teatru
Intrarea mea în lumea teatrului profesionist a început cu o înghețată. De fapt, cu o mie de înghețate. E chiar hilar! Eram în liceu și organizam un concurs de teatru. Am cerut o sponsorizare pentru o sută de batoane cu înghețată, dar am primit o mie. Printr-o eroare de un zero, m-am trezit cu un camion de înghețată în fața blocului și nu am știut ce să fac ca să nu se topească.
Așa că am chiulit de la ore toată ziua împreună cu câțiva prieteni și am împărțit înghețată pentru a ne promova evenimentul. În drumul nostru, am ajuns și în biroul directorului Teatrului Național din Sibiu. Dânsul a crezut, în schimb, că încerc să fac comerț ambulant și m-a dat afară din teatru. Dar cred că i-a părut rău după ce a aflat despre intențiile noastre, iar după câteva zile am fost invitat la masă unde mi-a propus să fiu asistentul său junior pe timpul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.
Așa am început să lucrez în teatru. Am primit chiar și adeverință pentru motivarea absențelor de la școală. Mă distrez și acum cu adeverința pentru că am vrut să o păstrez și nu am mai dat-o doamnei diriginte.
Etape
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a fost cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea mea profesională. Aici am descoperit „miracolul din atelierul lui Moș Crăciun”, locul în care se produce magia. Dar dincolo de orice, locul în care am descoperit că oamenii pot fi minunați.
După anul de asistent junior, am trecut la logistică, am fost pentru câțiva ani parte din echipa care s-a ocupat de transportul internațional al decorurilor și de transferul artiștilor de pe Otopeni la Sibiu. Mă știau toate birourile de bagaje pierdute, fiindcă orice obiect întârziat ar fi dus la anularea unui spectacol, așa că eram destul de isteric. După o perioadă am început să fiu curios cum se promovează un astfel de program și am ajuns la PR.
Înainte am mai lucrat pentru asociația care s-a ocupat de coordonarea programului Sibiu 2007 – Capitală Culturală Europeană și imediat după desființarea acesteia, am fost angajat al Teatrului Gong, unde am revenit în calitate de manager. Ca să ajung manager m-a ajutat diploma de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, unde am terminat teatrologie și management cultural. Fără diploma asta, Primăria nu ar fi putut să mă includă în concursul de proiecte de management pentru Teatrul Gong. Așa că e bine că m-am dus la facultate.
Festivalul Tânăr
Îndrăznesc să spun ca a fost o inițiativă curajoasă, uite-te în jurul nostru că totul stă să pice, iar noi am vrut să facem un festival nou într-un oraș care găzduiește unul dintre cele mai mari evenimente de acest fel din lume.
Dar dorința asta s-a născut din necesitatea de a oferi spectacole specifice tuturor publicurilor pentru care Teatrul „Gong” lucrează. Fiecare vârstă are nevoile, problemele, plăcerile ei și Teatrul Gong încearcă să răspundă tuturor acestora cu spectacole diverse, formule teatrale noi, cu ateliere, conferințe și concerte.
Iar eu nu îmi permiteam să scot pentru prima dată în istoria orașului un spectacol pentru adolescenți rebeli fără a avea public. Trebuia să îl formez. Așa că Festivalul Tânăr de la Sibiu e un fel de pilon în jurul căruia construim o nișă: spectacolul pentru public tânăr.
Am pornit în primul an de la 17 evenimente cu artiști din 6 țări, iar anul acesta, la a IV-a ediție, prezentăm peste 40 de evenimente cu artiști din 12 țări. Și asta doar cu fonduri locale, pentru că nu avem încă sponsori. Dar ne facem noi mari!
Organizarea
Într-un teatru mic faci de toate. E aceeași situație și cu Festivalul Tânăr de la Sibiu. De la pregătirea foaierului pentru primirea spectatorilor, până la selecția finală a trupelor și negocierile de după, munca unui director de festival acoperă totul de la servicii de curățenie până la ordonator de credite.
E o experiență bună pentru că stai să discuți cu oameni foarte diferiți. Iar asta își schimbă de cele mai multe ori perspectiva asupra lumii. Mie îmi place mai mult să ascult. Nu prea vorbesc. Am devenit mai conștient de mine și de faptul că fiecare dintre noi e centrul acestui univers. Am învățat să renunț la problemele mărunte și să văd lucrurile în ansamblul lor. În general lucrurile sunt simple, dar ni le complicăm singuri.
Surprize
Cred că cea mai mare surpriză a fost să descopăr cât de inteligenți sunt copiii. Că teatrul pentru public tânăr e unul matur, în care filosofia poate fi distractivă. Cred că privim prea superficial potențialul unui copil, care poate înțelege noțiuni abstracte fără a-i da totul gata explicat, au instincte și pot fi capabili de manipulare emoțională. Uneori mă și sperie. Mie nu îmi plăceau foarte mult copiii înainte să ajung la Gong!
Ediția din 2018
Anul acesta am programat Festivalul Tânăr de la Sibiu în luna noiembrie, pentru a ne suprapune cu vacanța școlară a celor mici și pentru a promova astfel ideea de City Break pentru toată familia. Ediția din acest an a festivalului continuă aceeași structură cu spectacole de teatru, dans, muzică, lansări de carte, workshop-uri, expoziții și conferințe pentru publicul tânăr (copii și adolescenți).
Anul acesta va fi pentru prima dată când prezentăm un spectacol de teatru pentru copiii cu autism, acești interacționând cu actorii de la Flute Theatre din Marea Britanie, pe scena noastră.
Ediția din acest an a festivalului îl aduce pentru prima dată în România o creație a regizorului bolivian Diego Aramburo, ce reinterpretează tema din Romeo și Julieta într-o cheie contemporană pentru tineri.
Un alt spectacol inedit e „Totul e foarte normal”, în care părinții sunt așezați față în față cu copiii lor adolescenți și provocați la un dialog pe scenă.
Așa cum i-am obișnuit pe tinerii părinți, anul acesta continuăm seria spectacolelor pentru bebeluși cu o premieră europeană a Teatrului Tre din Suedia. Primul weekend de festival e unul franțuzesc, în care am programat doar spectacole din Franța, un focus special pe teatrul de animație cu elemente muzicale și realitate virtuală. Weekendul final este organizat ca un focus gastronomic cu spectacole construite în jurul acestei teme. Va fi cu siguranță o ediție ce aduce câte puțin pentru fiecare.
Cum aduceți teatrul mai aproape de public
Eu cred într-un teatru al tuturor, într-un teatru conectat la nevoile comunității. Noile producții sunt atente la un limbaj modern, care să trezească simțurile, să fie haioase și ritmate, să nu păcălească, ci să chestioneze lumea în care trăiesc tinerii azi.
Pe lângă spectacole, organizăm și foarte multe workshop-uri, astfel încât publicul să se bucure de o experiență prelungită la ceea ce se întâmplă pe scenă. De asemenea, am început să producem spectacole mai mici, de tip caravană, în sensul că nu se mai deplasează grădinițele la teatru, venim noi în grădinițe. Prețul unui bilet la teatru, în matineu, este de 7 lei. Fixăm astfel de prețuri tocmai pentru a nu lăsa pe nimeni acasă, indiferent de situația financiară a familiei.
Mai mult decât atât, am implementat pentru prima dată într-un teatru din România, un sistem de ascultare asistată pentru persoanele cu deficiențe de auz. E vorba de un sistem inovativ ce funcționează pe baza unui principiu relativ simplu. Sunetul este preluat din sală cu ajutorul unor microfoane speciale, iar mai apoi mixat și redat de un inginer de sunet printr-un sistem WiFi direct pe telefonul utilizatorului sau pe dispozitivele inteligente puse la dispoziție gratuit de teatru. Sunetul se transmite la cea mai înaltă calitate prin intermediul a patru canale audio și permite ajustarea frecvențelor în funcție de nevoile personale ale fiecărui utilizator. Pentru spectatorii cu implant cohlear (copii sau adulți) au fost achiziționate 20 de bucle cu inducție ce pot transmite sunetul din sală ca semnal sonor către creier, spre exemplu. Dar poate fi folosit foarte bine și de cei mai în vârstă, cu un auz slăbit de timp.
Promovare
E destul de complicată comunicarea într-un teatru pentru copii și tineret. Publicul nostru e foarte segmentat și neomogen. Pentru evenimentele dedicate copiilor, e clar că ne adresăm părinților, dar trebuie să fim atenți la specificul fiecărei vârste, într-un fel se discută o temă la 3 ani și în cu totul alt fel la 6 ani.
În teatrul pentru public tânăr e nevoie de o bună cunoaștere elementelor de pedagogie a vârstei. Provocarea cea mai mare a venit din partea adolescenților, care nu au vrut să se asocieze cu mersul la un teatru în care se produc spectacole cu păpuși, pentru copii. Pentru a-i convinge, a fost nevoie să aducem texte noi, care să vorbească despre ce le place și ce nu le place, dincolo de constrângerile unei săli de clasă sau poate chiar de acasă.
Le-am propus o platformă de dialog, în care să se exprime liber și să își contureze o voce, ca generație. În acest scop, am creat programul Sibiu Plays!, un program în care elevii de liceu participă la ateliere săptămânale și învață cum să își structureze un proiect, să lucreze în echipă, despre cum se scrie un text de teatru, descoperă mixerul de lumini și sunet, exercițiile de actorie, inclusiv dicție și controlul respirației.
La finalul programului fiecare liceu participant își formează o trupă cu un spectacol original, pe care îl prezintă pe scena noastră sub forma unui concurs. E o experiență dătătoare de energie pentru participanți fiindcă își pot vedea ideile fructificate pe scenă.
Pe lângă asta, programul a avut ca invitați speciali o serie de actori cu care adolescenții au rezonat foarte bine, ca de exemplu Florin Piersic Jr. sau Marius Manole sau Lia Bugnar. Iar astfel am putut contura o atmosferă și mai „cool”. Altfel, folosim foarte mult online-ul și mergem mult prin școli, avem discuții atât cu cadrele didactice, cât și cu elevii.
Publicul român de teatru
Cred că mersul la teatru a devenit tot mai mult o activitate asociată culturii și tot mai puțin petrecerii timpului liber. Schimbarea de generație și a codului a făcut ca noile creații să abordeze realitățile ignorate și să răspundă nevoii celor tineri, majoritari acum în sălile de spectacol. Spectatorul nu are un rol pasiv la teatru, formează o comunitate care dictează ritmul. Noile tehnologii au adus un alt public în teatru, un public mai versatil, tot mai sincer, ce penalizează distanțarea.
De asemenea, m-am bucurat să văd tot mai des în teatre discuții între actori și spectatori, noi chiar facem focus grupuri înainte de o premieră spre exemplu, pentru a testa reacțiile și pentru a face ajustări în funcție de feedback-ul primit.
De la an la an, numărul spectatorilor e în creștere tocmai pentru că se creează zona de fani. Sigur că și snobii își au rolul lor, mai ales pentru că un produs cultural nu are aceleași norme ca unul industrial. Spre exemplu un spectacol de teatru nu poate fi cumpărat printr-un test drive asemenea unui autoturism, are nevoie de alte norme de promovare, acesta nu poate fi testat înainte.
Dacă locurile la o reprezentație nu au fost vândute pentru ora respectivă, acestea nu pot fi depozitate ca o conservă pe raft și revândute mâine, fiind irecuperabile. La fel și experiența, e mereu diferită. Un spectacol e perceput diferit de fiecare personalitate în parte și niciodată la fel.
Festivalurile de teatru din România
Avem festivaluri foarte bune, și nu doar în teatru. În ultima perioadă s-au dezvoltat foarte multe structuri, dar nu ar trebui să ne lăsăm păcăliți că avem un public atât de numeros.
În general, aceeași pătură de oameni participă la mai multe evenimente, iar vârfurile sunt în orașele mari. Consumul cultural în România e încă la un nivel scăzut, iar accentul trebuie pus pe dezvoltarea unui public nou, pe evenimente care să aducă oamenii împreună ca o comunitate și să rezolve o parte din probleme acesteia, iar aici nu mă refer la doar la divertisment. Mobilitatea artiștilor e încă foarte redusă.
În teatrul pentru public tânăr lucrurile se mișcă mai încet, iar de multe ori e și din vina noastră, a celor care activăm în acest sector. M-am săturat de infantilism atunci când vine vorba de producții pentru copii, uneori în teatrele din România te simți ca la o serbare școlară. La o radiografie mai atentă descoperi tot felul de festivaluri în care teatrul organizator își acordă premii de unul singur sau în care apar evenimente ce nu au nicio rațiune cu scopul programului, dar satisfac o nevoie falsă de notorietate. Ne lipsește originalitatea în raport cu teatrul european.
În schimb se observă o preocupare tot mai serioasă pentru ceea ce înseamnă experiența pe de-a-ntregul. De la ușurința cu care se pot achiziționa bilete online fără comision, la modul în care este aranjat foaierul teatrului și cât de confortabil este un fotoliu, până la evenimentele conexe care activează demersul curatorial al unui producător și până la normele de securitate și siguranță. Organizatorul entuziast s-a transformat într-unul matur, care e atent la public. Se creează legătura efervescentă ce activează oamenii să fie împreună. Despre asta e vora într-un festival.
