Care egalitate? De gen? Dar omul are gen? Există om și oamă? În afară de întrebările noastre, Raluca Feher are propriile întrebări. Și răspunsuri, bineînțeles.
Nu. Există om și femeie. Am evoluat până acolo cât să ne dăm seama de asta, ceea ce deja e mare lucru.
În opinia ei, România nu a ajuns încă în secolul XIX la capitolul egalitate de gen. Iar reclamele au rămas în anii 50. Raluca povestește chiar despre facerea lor: cum lucrează la campaniile pentru femei, ce clișee încearcă să ocolească, dacă s-au schimbat în ultimul timp brainstormingurile și ideile misogine sau sexiste sunt mai reținute, dacăsunt mai deschiși clienții în fața egalității de gen. Răspunsul e nu.
Conversația despre drepturile femeilor
Inexistentă. Mă screm să-mi aduc aminte un brand românesc sau unul care își face reclamă pe piața de la noi care să fi deschis această conversație - cum o numești tu. Nu îmi vine nici măcar unul în minte.
Cui îi e frică de feminism
Multe femei în România cred că nevasta bătută de bărbat merită, o fi făcut ea ceva. Noi nu am ajuns nici măcar la un secol XIX, suntem în plin feudalism, iar dacă o să spui că prezența lui Firea la primărie sau a lui Dăncilă în fruntea guvernului reprezintă emancipare, o să râd mult și o să te trimit la videoul unui drag queen care arată cum în 15 minute, cu 2 kile de machiaj și o perucă blondă, faci orice mustață din Teleorman să arate ca Marylin.
#metoo
Eu cred că este absolut necesară dar pentru o țară unde femeia este considerată o oaie pe care o ții pe lângă casă să-ți dea lapte, carne și lână, este muuuuuult muuuuuuult prea devreme să speri că va fi băgată în seamă.
Eu am scris despre partea mea de mizerii înghițite într-un articol pe vice. Crezi că individul descris de mine - deși recunoscut de restul breslei - a pățit ceva? Canci. Cred că cei care critică această mișcare sunt niște osificați, obișnuiți cu abjecția abuzului, incapabili să accepte că au fost abuzați deci incapabili să priceapă că îi doare inghinala nu pentru că e normal ci pentru că au fost violați în repetate rânduri.
Efecte
Atâta timp cât unul dintre cei mai vizibili oameni de publicitate din România - vizibil, sper eu, doar pentru că e gras, vulgar și tupeist - spune că femeile sunt mai puțin creative decât bărbații și că nu merită să investești în ele, pentru că la un moment dat pleacă să fete și nu mai trag la căruța agenției - care crezi că este impactul lui metoo? Îți spun eu care e impactul: săracul Rimaru, au sărit muștele ălea mici, frustrate, să îl atace și și-a pierdut jobul. Sau: dacă nu vrea să te pipăie domnul Bluto pe picior, înseamnă că ești urâtă.
Egalitatea de gen
Care egalitate? De gen? Dar omul are gen? Există om și oamă? Nu. Există om și femeie. Am evoluat până acolo cât să ne dăm seama de asta, ceea ce deja e mare lucru.
Campanii sociale
Nu cunosc ce se întâmplă la Cannes. Și la noi știu că s-a făcut o singură campanie despre care a scris Rise acum 2 ani. Erau cheltuite niște milioane de euro pe campania asta în care era implicat SRI-ul și agenția Arsenoaie și Mătășel care luase peste 3,5 milioane de euro ca să ne ajute să înțelegem că femeia e egala lu bărbatul. Prea mult cu 3,5 milioane de euro? Tu ce zici?
Cum spuneam, nu știu vreo campanie din România cu această temă. Îmi pare rău. Însă pot să îți spun ceva: am fost acum nici o lună la o nuntă și am înghețat când am auzit preotul spunând: feemeeeiaaa trebuie să se teamă de bărbaaat. De ce? am întrebat. Nu mi-a răspuns nimeni. Mi-au zis doar că așa e rânduiala, așa e normal. Și niciuna din femeile din biserică nu a tresărit la auzul acestui sfat.
Empowermentul și brandurile
Filozofia mea e simplă: când spui Rezist te declari în defensivă. Provoci prin atitudinea afișată dar asta nu schimbă realitatea. Ești sub asediu. Nu cred în oameni - indiferent de sexul lor - care critică sistemul dar nu fac nimic să-l schimbe ci doar scuipă de pe metereze așteptând ca dușmanul care le-a înconjurat cetatea să se plictisească și să plece acasă.
Mi-a plăcut mult curajul lui Unilever de a spune: murdărirea este bună. Da, murdărirea este bună pentru că ea înseamnă acțiune.
Ce se întâmplă când lucrezi la campanii pentru femei
Sunt distrusă. Pentru că, o să râzi, campaniile produselor pentru femei sunt dictate și coordonate de soțiile directorilor de marketing și brandmanagerilor sau, în cazul în care directorii de marketing sunt femei, de soțiile CEO-ilor sau de propriile lor mame, mătuși, nășici.
Nu ai cum să scapi de roz, drăgălaș, siropos.
Femeia din reclamă trebuie să fie frumușică - dar nu prea tare, istețică- dar nu prea mult, să fie mereu îmbrăcată de parcă atunci a intrat pe ușă de la birou, nu capot, nu trening, nu o rochie lejeră, de casă. Trebuie să aibă grijă de copii, de sot, să fie machiată și coafată, să fie interesată la maxim de murdăria de pe jos și metode de eliminare, să râdă încântată la tâmpeniile din reclamele la bere, să fie o mobilă superbă, ca în anii `50.
Am avut recent o campanie la un produs pentru femei. Norocul meu fantastic este că oamenii sunt din Baia-Mare si, poate pentru că sunt departe de impostura de București, au avut încredere să fac ceva care să iasă din clicheele sinistre ale spoturilor pentru femei.
Reclamele misogine și sexiste. Schimbări
Cred că s-au înmulțit. Că grobienismul din politică se simte și în publicitate. Avem și noi Șerban Nicolae și deputatu mitralieră, avem Daddy care ciupește fetele de fund prin agenție și care crede că omul care se uită la o reclamă la vodcă și-ar tăia o mână să vadă o domniță semi-goală, la rândul ei ciupită de fund de un nene pofticios.
Mi se pare că se simte grozav misoginismul la nivelul boardurilor în fața cărora faci prezentări. Sunt mulți bărbați plictisiți care nu au chef să vină niște femei să le spună lor ce să facă. Mai ales la bănci, o să râzi, marketingul este batista cu care domnii din board se șterg de sudoare după un meci de squash. Și până nu se schimbă lucrurile la client, nu o să se schimbe nimic la nivel de agenție.
Cum sărbătorești 8 martie
Nu sărbătoresc. Sunt silită de oftatul și bombănelile maică-mii să trimit flori și să dau telefon celei care mi-a dat viață. Cârdurile de femei care umplu cârciumile, sărbătorind ziua femeii, mi se par la fel de respingătoare ca cetele de muieri care se fac răngi în hen nights, înainte de căsătoria uneia dintre ele.