[Bibliografii personale] Andrada Busuioc: "Citesc zilnic. Citesc la fel cum dorm, mănânc sau mă spăl pe dinţi."

Când era mică, se uita la cărţile din biblioteca părinţilor şi își promitea că le va citi PE TOOOOOOATE. Iar când a învățat să citească, Andrada Busuioc, Executive Director, Corporate Division, Golin, s-a pus pe treabă. Nu a reușit să le citească chiar pe toate, pentru că biblioteca se tot mărea și, de la un moment dat, s-a completat cu propriile ei volume. Din lunga și constanta ei relație cu cărțile, Andrada povestește mirările și bucuriile recente, de la corespondenți polonezi în Africa, la teorii evoluționiste și psihologie comportamentală, de la primatologie, la meserii imorale, de la Oliver Sacks, la Hemingway și Boris Vian.

A început anul cu  Sfârşitul alchimiei, a lui Mervin King, e restantă cu The selfish gene, Sapien și, mai are pe listă Cryptonomicon (”pentru că atunci când vin numai recomandări bune de la un amic, nu e frumos să tot amâni din motiv de 1000+ pagini”). Nu prioritizează - așa cum nu făcea nici la școală. Selecția se face în funcție de starea de spirit. Se așază în fața bibliotecii și alege: o carte despre care nu ştie nimic sau un „must” de mult amânat, o carte cu o copertă interesantă sau una mai subţire, un Sadoveanu sau Mises.

Top 3 în 2017

Anul trecut am petrecut câteva luni ȋn Africa, iar ȋnainte să plec o colegă mi-a dat Abanos, de Ryszard Kapuscinski, jurnalist polonez. Kapuscinski a avut şansa de a ajunge ȋn Africa la finalul anilor 50, fiind unicul corespondent al Poloniei (şi printre puţinii din blocul comunist) care avea să asiste la sfârşitul perioadei coloniale. În Abanos, vorbeşte despre „naşterea” statelor africane, cu toate ororile şi frumuseţile sale, de la sângeroasele lovituri de stat şi lupte pentru putere la entuziasmul independenţei.

Am găsit Beauty and the beasts (Carole Jahme) ȋntr-un anticariat din Londra şi, după o răsfoire scurtă, mi-a fost clar că o voi cumpăra. Este o argumentaţie complexă, ȋmbinând biografii intime cu teorii evoluţioniste, descoperiri arheologice sau psihologie comportamentală, ȋn susţinerea afirmaţiei că primatologia este un domeniu eminamente feminin. 

On the move, autobiografia lui Oliver Sacks, m-a impresionat nu doar prin poveştile uluitoare, de aşteptat din partea unui neurolog care a ȋnceput să profeseze ȋn anii 60, ci mai ales prin sinceritatea brută legată de viaţa personală – depresiile, auto-experimentarea drogurilor, homosexualitatea – care ȋi face biografia cu atât mai reală şi mai fascinantă.

Cartea pe care nu ai reușit să o termini

Pentru cine bat clopotele, Hemingway.

Nu aş spune că nu am reuşit să o termin, ci doar că am pus-o on hold. În ultimii 4 ani.

Adevărul este că nu sunt o mare fană a scrierilor lui Hemingway, iar simpatiile sale din sfera comunismului nu prea ajută relaţia noastră.

Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult 

Sfârşitul alchimiei, Mervyn King. Perfect explicabil, atunci când lansarea ediţiei ȋn limba română are loc la Banca Naţională a României, ȋn prezenţa Guvernatorului, care semnează şi prefaţa.

Cartea care te-a surprins

Anul I de facultate. Profesorul de macro dă lista de lectura. Pe lângă clasici (Friedman, Hayek, etc.), și Defending the undefendable, Walter Block. Acest economist cvasi cunoscut are cele mai clare şi argumentate poziții, utilizând concepte și raționamente economice, în susținerea unor “meserii” imorale și/sau ilegale (cămătăria, specula cu bilete, prostituția etc.). Atunci a început relația mea - pe viață probabil - cu economia.

Cartea de specialitate pe care nu trebuie să o rateze nimeni

Thinking fast and slow, a lui Kahneman. Când lucrezi în comunicare, cred că e util să înțelegi modul în care funcționează mintea umană în luarea deciziilor sau să cunoști concepte precum priming.

O carte care te-a frustrat

Atlas Shrugged, Ayn Rand. Pentru că a ȋnceput ca o carte genială şi s-a terminat ca un scenariu de la Hollywood.  

Cartea care (încă) îți inspiră perfecțiune :)

Blues pentru o pisică neagră, Boris Vian.

Obiceiuri de lectură

Citesc zilnic. Unii beau o cană de ceai de tei ȋnainte să adoarmă, eu citesc.

În ultimii ani am reuşit să păstrez un „volum” relativ constant, însă, din păcate, nu îmi mai permit luxul să citesc câte 4-5 ore în șir. Pentru mine cititul nu e un „trebuie”, deci nu văd nevoia unei discipline în acest sens.

Biblioteca Andradei Busuioc

Tabieturi 

Exclusiv hârtie.

De obicei, citesc în același timp o carte fiction şi una non-fiction și le alternez în funcție de mood sau de cât de obosită sunt.

Da, mă forţez mereu să termin o carte. Dar mai trişez şi citesc ȋn diagonală dacă nu imi place. Şi mă “răzbun” ulterior pentru efort aruncând cartea respectivă.

Obişnuiam să cumpăr foarte multe cărţi, ȋnsă recent am realizat că voi avea nevoie de o perioadă de pensionare foarte lungă ca să pot citi tot ce am ȋn bibliotecă. Aşa că acum cumpăr mult mai selectiv, doar top recomandări.

Dacă ştiu că este posibil să am de aşteptat undeva, iau o carte cu mine.

Cum le alegi

N-am prioritizat nici când eram la şcoală

Atunci, ca şi acum, „selecţia” se desfăşoară astfel – mă aşez ȋn faţa bibliotecii şi, ȋn funcţie de starea de spirit, aleg o carte despre care nu ştiu nimic sau un „must” de mult amânat, o carte cu o copertă interesantă sau una mai subţire, un Sadoveanu sau Mises.

Lista din 2018

Am ȋnceput Sfârşitul alchimiei, a lui Mervin King.

Sunt restantă la nişte „must read” – The selfish gene, Sapiens – si musai ceva de Piketty, pentru că ȋntotdeauna e bine să cunoşti ideologiile pe care le combaţi. Volumul 5 din Dune, ȋmi spune un prieten că n-ar fi totuşi o ciorbă lungită, din contră. Încă ceva din seria Merde, a lui Stephen Clarke, pentru zilele mai deprimante. Şi Cryptonomicon, pentru că atunci când vin numai recomandări bune de la un amic, nu e frumos să tot amâni din motiv de 1000+ pagini. În rest, ce va aduce momentul.

De ce citești

Când eram foarte mică, mă uitam la cărţile din biblioteca părinţilor şi le explicam cum, atunci când voi şti să citesc, le voi citi PE TOOOOOOATE. Când am ȋnvăţat să citesc, am trecut conştiincios la treabă. Nu am reuşit să le citesc pe toate, pentru că biblioteca s-a făcut an de an mai mare şi s-a „completat” cu a mea, ȋnsă am rămas cu un obicei. Aşa că citesc la fel cum dorm, mănânc sau mă spăl pe dinţi.