La Quadriga University of Applied Sciences din Berlin exista, asa cum v-ati astepta, cursuri de Public Relations si Corporate Communications Se discuta fake news, etica, masurarea eficienta a eforturilor de comunicare, iar cea care conduce aceste discutii si care preda cursurile este Ana Adi, o romanca. Ana a inceput sa predea cursuri de New Media in Belgia, la Vives University College (unde avusese cu multi ani inainte o bursa Erasmus) inca din timpul doctoratului. Dupa doctorat si o scurta perioada in Bahrain unde a predat tot pe teme similare, s-a mutat apoi in Marea Britanie, la Bournemouth University, ca profesor de Corproate & Marketing Communications, ocupand in acelasi timp si rolul de Head of International Development pentru Scoala de Media. Adica recrutare de studenti internationali, programe de schimb sau parteneriate.
Ea este cea care, in Berlin fiind, a pus pe picioare un raport detaliat despre protestele "Rezist" din Romania si din strainatate, in colaborare cu Dr. Darren G. Lilleker de la Bournemouth University.
"In urma discutiilor despre forma de publicare – online, cu inregistrare ISBN si DOI, cu website propriu si posibilitate de descarcare gratuita – am realizat ca avem toate resursele necesare ca sa coordonam proiectul".
Totul a durat circa 4 luni si jumatate, in care Darren si Ana au impartit vreo 3 ture de invitatii catre diversi academicieni, jurnalisti, protestatari si politicieni care sa isi spuna punctul de vedere si/sau sa trimita invitatia mai departe. De la un prim bilant de 15 articole, in varianta finala s- a ajuns la 25.
Povestea proiectului, mai jos.
Profesorat pe timp de doctorat
Am ramas din State cu ideea ca, daca faci doctorat, te pregatesti pentru o cariera academica; cel putin asa era modelul american unde doctoranzii aveau si ore de predare de-a lungul programului lor de studii si cercetare, iar universitatile americane isi recrutau urmatorii profesori cand ei ajungeau in faza terminala a studiilor. In UK a fost altfel. Doctoratul nu garanta “head-hunting” in mediul universitar, din contra, numarul de doctori ce ramane in sistem fiind cu mult mai mic. Am ramas totusi cu ideea americana.
Am inceput sa predau cursuri de New Media din perioada doctoratului. Vives University College din Belgia a fost pentru mine un teren propice de testare a conceptelor de comunicare digitala si a ideilor pegadogice – inregistrari ale cursurilor, invitati virtuali, lectii pe Twitter, colaborari cu start-up-uri si social media audits.
La sfarsitul fiecarui curs, am trimis studentilor un chestionar de evaluare unde ei puteau spune (sub anonimat) cum li s-a parut cursul si ce au invatat. Cum evaluarile au fost mereu de foarte bine si excelent, cei de la Vives m-au invitat din nou. Asa a aparut si cursul de branding si mai nou cel de metode de cercetare.
La Bournemouth, in UK
Apoi, la Bournemouth University, pe langa calitatea de profesor, am fost numita si Head of Internal Development. Fiecare rol avea provocarile sale. Spre exemplu, predarea cursului Digital Communication Strategies la 200-250 studenti cerea in primul rand un continut interesant, de ultima ora si cu suficiente modele practice. Inregistram prelegerile, aveam blog si cont de Twitter pentru curs, studentii lucrau cu firme din oras. Studentii cei mai buni, fie au consiliat organizatii caritabile, fie au participat la un concurs cu juriu format din oameni lucrand pe comunicare digitala.
Ideea era sa recunoastem realizarile studentilor si sa le cream cat mai multe oportunitati sa practice ceea ce au invatat, pregatindu-i astfel pentru o cariera in domeniul comunicarii digitale.
Pe de alta parte, dezvoltarea internationala avea alte provocari: recrutare internationala, programe de schimb (cercetare si studenti), parteneriate. Scoala de Media (Media School) pe vremea aceea avea 4 scoli, fiecare cu prioritati diferite. In timpul cat am fost acolo, am format o echipa academica internationala, am schimbat fisa postului in asa fel incat colegii ce aveau atributiuni internationale sa aiba si timp pentru ele, am obtinut granturi interne pentru proiecte precum Project India, am pornit mai multe programe de schimb.
Acum, la Quadriga University din Berlin
La Berlin, cursurile mele nu se mai concentreaza pe cum se folosesc mediile sociale. Studentii la Quadriga University of Applied Sciences sunt toti profesionisti ce lucreaza in general in domenii de comunicare, asa ca pentru ei mai interesante sunt problemele curente – fake news, etica, masurarea eficienta a eforturilor de comunicare.
Discutam, asadar, despre solutii si probleme, despre mediile digitale in contextul comunicarii internationale, a globalizarii si impactului culturii in comunicare, a responsabilitatii sociale (CSR) dar si in contextul istoriei comunicarii, cercetarii si eticii in comunicare.
Primii pasi catre Romanian Protest Report
Am multa libertate in a-mi alege proiectele. Ele trebuie sa aduca o contributie cunoasterii si domeniului in care predau (pentru mine corporate communications/PR/social media) – asta se face printr-o metodologie noua, o tema curenta, o colaborare internationala.
Darren editase alte rapoarte rapide (flash reports) dar in general dupa alegeri – in UK si America -, asa ca i-am scris lui cu propunerea sa lucram la proiect impreuna: am mai lucrat pe proiecte legate in general de comunicare politica in medii digitale inainte si am facut echipa buna.
In urma discutiilor legate de forma de publicare, am realizat ca avem la Quadriga University of Applied Sciences toate resursele necesare ca sa coordonam proiectul: o editura, o echipa de design, o echipa de webdesign foarte priceputa si rapida, bugetul meu de cercetare si o echipa la finante care sa opereze toate platile.
Ideea
De proteste am stiut din prima zi, insa ideea raportului mi-a venit abia dupa ce protestele au luat anvergura si imaginile din Piata Victoriei inundata de lumina mi-au acaparat stream-ul - sa fi fost 12-14 Februarie.
Am urmarit de departe si celelalte proteste (protestele #unitisalvam le folosesc ca studiu de caz in cursurile de responsabiliate sociala la Quadriga University of Applied Sciences, despre #yeslavot am scris un studiu despre Instagram si alegeri ce urmeaza sa fie publicat, m-am intristat enorm cand am auzit de #colectiv).
Am intuit ca protestele #rezist vor folosi din lectiile de activism si comunicare invatate din trecut si ca vor avea atat o mai mare vizibiliate internationala cat si un impact de lunga durata: asa a venit ideea raportului.
Am vrut sa scriem despre proteste nu ca despre miscari ce intrerup si distrug ci ca actiuni ce urmaresc sa construiasca ceva. Pntru mine au fost interesante contextul tarii unde au loc (ca sa intelegem ce le-a iscat si ce cer), actorii implicati, strategiile si canalele de comunicare folosite, dar si problemele de etica ce apar ca urmare a implicarii in proteste si lectiile pe care comunicatorii le pot invata de la asemenea miscari spontane.
Proces de lucru
Am scris cu Darren un “call for papers” (invitatia de a contribui la raport) la sfarsitul lui februarie si am compilat o lista cu nume – academicieni, jurnalisti, protestatari ce au mai scris despre Romania si/sau proteste carora le-am scris. I-am rugat sa trimita invitatia si altora chiar daca vor decide sa se alature proiectului.
Din cei contactati la inceput (vreo 50), au raspuns mai putin de jumatate si numarul lor s-a mai redus cand le-am trimis primul email ce amintea de termenul limita. Asa ca am mai cautat alti autori. Am avut nevoie de 3 ture de invitatii, uneori contactari directe pe Facebook Messenger, ca sa atingem numarul final. Lista intiala cuprindea cam 15 articole si la final am ajuns la 25.
Asadar, am reusit sa primim toate articolele pe la mijlocul lunii mai (termenul initial fusese 1 mai), apoi le-am citit si le-am trimis inpoi cu observatii si corecturi.
Am primit articolele revizuite pe la mijlocul lui iunie; apoi am paginat, citit totul cap-coada inca de vreo 3 ori fiecare, am facut site-ul si am lansat totul in iulie. Acum urmeaza sa aducem documentul la zi ca sa includa DOIs si sa reflecte licenta „creative commons 4.0”.
Contribuitorii
Contributorii inclusi in raport sunt cei ce au crezut in proiectul nostru si ne-au sustinut pana la capat. Nici Darren, nici eu nu ii cunoastem personal pe multi dintre ei, asa ca realizarea este cu atat mai mare.
Nu pot si nici nu ar fi corect sa-i mentionez pe unii si nu pe altii. Fiecare colaborare a adus ceva nou – fie ca informatie, fie ca puncte de vedere si probleme puse. Ca editor, lucrul cu o echipa multidisciplinara si cu un nivel foarte variat al experientei de publicare a fost interesant, cerand o interactiune diferita cu fiecare.
Sper ca in lunile ce urmeaza sa am posibilitatea sa ii intalnesc pe toti si de-adevaratelea, nu doar pe email, telefon sau Facebook messenger. De la cap la coada, producerea raportului a durat 4 luni si jumatate; o carte in lumea academica necesita cam doi ani de la propunere la tiparire.
