[Independenți în presă] Vlad Ursulean: Nu mai e nevoie să fim vâslași pe corăbiile unor mafioți. Putem să lucrăm pe cont propriu

Înainte, jurnaliștii nu aveau de ales: trusturile de media dețineau infrastructura. Acum, au în buzunar instrumentul cu care poate ajunge la toată lumea. Dacă au ceva de spus. Așa că Vlad Ursulean îi cheamă la arme:

Putem să ne asumăm rolul în avangarda societății, spune el.

După patru ani la România liberă, unde, sub acoperirea departamentului de cultură, a făcut reportaje, a fost la inundații, a făcut investigații politice, experimente sociale și a pornit câteva scăndăluțuri, Vlad a fondat Casa Jurnalistului. Voia să arate că articolele lungi se citesc pe internet și materialele gândite și documentate au cititori.

În prezent, Casa Jurnalistului se finanțează doar de la cititori și e singura modalitate de finanțare pe care Vlad o găsește acceptabilă în presă.

De altfel, Frontline pregătește un proiect, în septembrie, prin care să înlesnească întâlnirea dintre jurnaliștii independenți din România și finanțatori. Ideea este de a crea un fond pentru jurnalismul de investigatii, unde se poate dona, si un juriu international, format din ziaristi straini, sa aleaga proiectele cele mai interesante.

Până atunci, noi am căutat jurnaliștii independenți din România pentru a afla care au fost aventurile lor prin trusturile de mdia, care este rolul presei independente în acest moment, care e atitudinea cititorilor și cum s-au schimbat ei, în ce constau barierele în munca lor, dincolo de finanțare.

Când tragi linie, singurul motiv pentru care chiar merită să faci jurnalism independent este o sete nemărginită pentru cunoaștere; înțelegere; conștientizare. Orice altă motivație e o amăgire, spune Vlad Ursulean.

Aventuri prin trusturi de presă

Am ajuns în practică la România liberă în timpul facultății și am publicat acolo vreo patru ani. Ca să evit presiunile de la politic și social, am mers la departamentul cultură și am scris din perspectiva culturală despre tot ce mi se părea important prin țară.

A fost mișto că mă lăsau să scriu ce vreau, adică să fac reportaj. Am fost la inundații, am făcut investigații politice, experimente sociale, am pornit câteva scăndăluțuri, m-am integrat destul de bine.

Atunci se credea că lumea nu citește chestii lungi pe net. Voiam să arăt că niște articole mai gândite și documentate pot să facă și trafic. Că are sens economic să bagi bani în reportaj. Speram că ceilalți jurnaliști o să încerce și ei mai mult decât să traducă știri și să publice servite.

Colegii mă felicitau, dar nu am declanșat nici cea mai mică schimbare, iar apoi criza a adus încă un val de restructurări și n-a mai fost loc nici de micile mele acrobații.

Casa jurnalistului

A fost dureros să văd la început de carieră cum cei mai buni scriitori de reportaj nu pot să-și plătească chiria, iar cei mai buni reporteri de investigație sunt puși să scrie 20 de știri pe zi. M-am gândit că ar fi mai mulți jurnaliști puși pe treabă dacă ar avea asigurate măcar nevoile de bază - cazare, masă...

Am început cu o chirie ieftină și acum avem o întreagă rețea de susținere pentru jurnaliști care vor să facă materiale de profunzime. Cine vrea să facă treabă acum găsește și finanțare, și expertiză.

Bariere, dincolo de finanțare

Un trust media este o afacere imensă, care trebuie să supraviețuiască și să fie cât mai profitabilă. Uneori, ceea ce descoperă jurnaliștii dăunează intereselor economice sau chiar politice ale trustului. În țările mai dezvoltate, asta duce la autocenzură și echilibristică editorială. La noi ai direct cenzură, subiecte intangibile, investigații la comandă și tot felul de intervenții de sus.

Jurnalismul independent te eliberează de cele mai grave constrângeri. Nu-ți mai zice nimeni ce să nu scrii. Dar dacă vrei să iei burse și granturi e bine să te orientezi către subiectele care îi interesează pe finanțatori; dacă vrei să iei publicitate trebuie să ai un conținut prietenos cu publicul căruia vor ăia să-i vândă chestii.

Trăiești de pe o zi pe alta și mergi pe un teren minat. Mulți își găsesc o nișă confortabilă și se împotmolesc acolo; alții își mutilează conținutul de-a binelea ca să se simtă în pas cu lumea; alții renunță.

Încercăm să evităm toate capcanele astea, dar e foarte obositor. Când tragi linie, singurul motiv pentru care chiar merită să faci jurnalism independent este o sete nemărginită pentru cunoaștere; înțelegere; conștientizare. Orice altă motivație e o amăgire.

Finanțare

Casa Jurnalistului e finanțată direct de cititori, prin crowdfunding. Nu primește publicitate și nu acceptă finanțări de la stat sau de la companii. E un experiment care demonstrează că se poate face jurnalism chiar și în cele mai grele condiții. Curaj!

Ai accepta finanțare din partea unei companii?

Eu nu aș mai accepta, după ce am fost martor la atâtea interferențe perverse în politicile editoriale. Dar ceilalți sunt liberi să facă orice le permite conștiința și stomacul.

Burse sau proiecte finanțate de companii

Am lucrat cu bani de la mogul, de la corporație, de la universitate, de la oengeu... le-am încercat pe toate și toate au venit cu compromisuri pe care nu mai pot să le accept când știu că există crowdfunding.

Asta nu înseamnă că toate compromisurile sunt egale. Există burse serioase, mediate de jurnaliști cu experiență, care îți permit să lucrezi decent (dacă te interesează tematica pe care o impun finanțatorii). Proiectele finanțate de companii sunt deseori încercări de a-și spăla ieftin imaginea după ce dau câte o țeapă. O ghiolbăneală specifică piețelor în dezvoltare :)

Publicul

Fiecare proiect de documentare își găsește publicul lui. Sunt variații extreme de la articol la articol. Nici n-am încercat să facem un profil al cititorului, ca să nu ne luăm filme aiurea.

Cu toate astea, am făcut încă de la început educație media, ca să fim siguri că există măcar un nucleu de cititori care înțeleg ce naiba trăncănim noi acolo. Rezultatele sunt modeste. Mai încercăm.

Rolul presei independente

Trăim o perioadă bizară, în care presa independentă are un impact disproporționat de mare asupra peisajului social. Facebook-ul a devenit practic a doua forță socială din țară, iar jurnalismul independent este unul dintre principalii influenceri.

Companiile vor să fie și ele acolo și încep să toarne bani, riscând să înece și ultimii neuroni independenți. E frumos, da' nu prea.

Viitorul presei

În trecut, aveam nevoie de trusturi media care să asigure infrastructura tehnică pentru comunicarea de masă. Era clar că puterea corupe și că aglomerările media duc la imense conflicte de interese, dar hei, ce alternativă aveam?

Acum ținem în buzunar instrumentul cu care putem să ajungem la întreaga lume, dacă avem ceva interesant de spus.

Nu mai e nevoie să fim vâslași pe corăbiile unor mafioți. Putem să lucrăm pe cont propriu sau să ne asociem în proiecte cu orice alt jurnalist. Putem să facem o rețea descentralizată care să acopere o plajă socială mult mai largă și să reziste mai bine la presiunile politice.

Putem să ne asumăm rolul în avangarda societății.

Dar mai întâi ar trebui să punem și noi mâna pe o carte :)