Mulți dintre noi nu prea ne mai chinuim să aranjăm realitatea românească într-o lumină mai bună; să păstrăm aparențele cum ar veni. Lucru de înțeles și, ar spune unii, foarte sănătos. Atâta doar ca nici s-o privim noi înșine mai roz nu ne interesează, deși am avea și cu ce să ne bucurăm. Dar să nu ne facem griji, că o suedeză a început să facă asta pentru noi din 2011.
Numele ei e Yvette Larsson și s-a indrăgostit de România acum cinci ani, când a vizitat țara noastră la 26 de ani distantă de la prima vizită în (pe atunci) România comunistă. Oamenii și locurile au fascinat-o pe Yvette, care timp de 18 ani a corespondat cu un prieten român. Întoarsă în Suedia, s-a hotărat să facă ceva în privința asta.
Adică s-a apucat să ne promoveze țara. Așa s-a născut The Bucharest Lounge (TBL). Scopul ei e să pună România pe lista locurilor de vizitat ale oricărui străin:
[The English version of this interview is over here.]
Background
Background-ul meu academic cuprinde un master în Limbi la the University of Umeå, din Suedia. De asemenea, sunt calificată ca profesor de gimnaziu și am studiat Media și Comunicare și Jurnalism Științific (n.r. – Science Journalism). Traiectoria mea profesională s-a legat mereu de oameni, comunicare, colaborare, punerea lucrurilor împreună, construirea de punți între oameni.
Nu am trăit niciodată în România. Acesta este cel mai mare vis al meu, să pot să trăiesc în România și să îmi desfășor toate activitățile acolo, dar până acum nu am reușit să fac asta. În 2011 m-am întors în România, i-am văzut noul potențial și am simțit o nevoie puternică să fac ceva în privința acestui lucru, să contribui, să pun din nou România „pe hartă”.
Am pornit blogul și pagina de Facebook The Bucharest Lounge, iar acum am alte 20 de pagini mici, nișate pe alte aspecte legate de România.
Amintiri de la prima vizită în România
România și Bulgaria erau printre destinațiile incluse pe harta de turism tip charter în Suedia, atunci (n.r. – 1985). Părinții mei erau curioși să afle ce se afla „în spatele cortinei de fier”, așa că pur și simplu ne-am dus.
Îmi amintesc: o plajă lungă și plină de nisip, mulți oameni care căutau să intre în legătură cu noi, dar nu aveau curaj, familia mea plângându-se că la Hotel Dacia nu au decât schnitzel, shop-urile care erau magazine din care doar străini puteau cumpăra – ni se părea că asta înseamnă segregare. Întunericul – doar puțină lumină seara, magazine normale care nu aveau aproape nimic de vânzare, apă rece la duș, personal amabil la hotel, femeile de serviciu de la hotel cărora le mai aduceam lucruri.
O păpușă pe care am cumpărat-o, un spectacol de la Eforie la care am mers și care era despre o nuntă, mama și bunica, ambele încercând băile de nămol, vizita pe care eu și mama am făcut-o la un salon de frumusețe și multe, multe altele.
Nu ne-am mai întors niciodată în România ca familie. Doar eu m-am întors în 2011. 26 de ani mai târziu.
Proiectul The Bucharest Lounge
M-am hotărât să pornesc TBL în 2011, după ce m-am întors din călătoria în care am redescoperit România, în septembrie 2011. M-am gândit că discrepanța e gigantică între modul în care vedeam România în Vest și cum e România și cum sunt românii de fapt.
A fost dureros pentru mine să văd o țară pe care o cunoșteam de când eram copil și, prin intermediul prieteniei prin scrisori pe care o țineam de 18 ani cu cineva, știam prin ce bătălii au trecut și trec românii așa că m-am hotărât să construiesc ceva care să creeze o punte, ceva care să deschidă minte oamenilor, să înlăture prejudecățile și să-i facă pe oameni să spună „wow, ASTA e România”.
Am început un proiect de rebranduire a României și un proiect de branding al Bucureștiului acum cinci ani, atunci când canalele social media nu erau la fel de dezvoltate ca acum.
N-am trecut prin prea multe stadii înainte să încep. Sunt un om care își urmărește scopurile și sunt mânată de o viziune. Sunt o persoană care își urmărește presimțirile și intuiția. Stadiile de dezvoltare ale proiectelor sunt mai organizate acum decât erau la început.
Când am început, tot ce voiam era ca prietenii mei să afle despre România adevărată. Acum vreau ca toată lumea să afle despre România.
Blogul e un mediu mai lent și acolo postez articole. Pagina de Facebook, contul de Instagram și Twitter sunt medii mai rapide și încerc să postez zilnic acolo. Postez din perspectiva „Frumusețea și însemnătatea României văzute prin ochii unui suedez”. Abordez un limbaj pozitiv și, mai ales, constructiv. Nu las trolii și haterii pe pagină, pot să se ducă în altă parte.
Nume & grafica
Numele a fost stabilit primul. Mi-am dorit un nume care să conțină „București” pentru că îmi doresc să poziționez Bucureștiul ca destinație de călătorie. Bucureștiul e atât de necunoscut printre turiști!
„Lounge” pentru că, atunci când suntem calmi, când suntem la mare, la munte sau ne relaxăm cu prietenii nostri – atunci ne vin cele mai bune idei. Într-un lounge poți să te relaxezi și să ai inima și mintea deschise.
Acela e mediul pe care l-am creat pe pagina mea de Facebook. Un loc unde oamenii care vor să construiască pe exemple bune povești inspiraționale se pot întâlni și pot crea împreună. Sunt mândră că pot să spun că am făcut legătura între mulți oameni de când cu lounge-ul. E o rețea de believers and doers. Nu ne plângem. Noi acționăm și FACEM.
Ioana Negulescu, graphic designer la The Happyholic a transformat ideile mele despre logo în realitate și mi-a creat logo-ul și imaginea de cover pentru The Bucharest Lounge.
Obiective?
Vreau sa largesc ideea stereotipă despre România și români, să creez curiozitate pentru România, să reduc din prejudecăți și să fac oamenii să viziteze din nou România – să reconstruiesc turismul.
Cred că, dacă turismul internațional al reinflori în România, oamenii ar crea prietenii cu ajutorul călătoriilor. Așa, lumea ar deveni un loc mai bun și s-ar reduce din prejudecăți.
Subiectele despre care scrii
Sunt o persoană curioasă de la natură și am dezvoltat o rețea în care nu duc niciodată lipsă de povești inspiraționale, fie că vorbim despre oameni, locuri, evenimente și altele. Din contră, am prea puțin timp la dispoziție să le acopăr pe toate. Lucrez ca profesor, sunt mamă, iar de TBL mă ocup în timpul liber. Scopul meu e să pot să trăiesc din activitatea TBL.
Câteodată, întreb în rețelele mele pentru a obține sugestii. Doi gândesc mai bine ca unul singur. Iar când călătoresc în România îmi stabilesc multe conexiuni, merg la evenimente, mă întâlnesc cu oameni și așa mai departe. Ascult poveștile oamenilor și am o dorință puternică să le împărtășesc și altora.
Aspecte negative ale României
Corupția, neurmarea legilor, stucturile spitalicești, starea în care se află sistemul educațional, nivelul foarte scăzut al salariilor, nivelul trist de scăzut al pensiilor, vânzarea resurselor naturale, lipsa unei conduceri sănătoase și lipsa încrederii reciproce a oamenilor – care duce la lipsa colaborării și oameni care privesc mereu peste umăr.
Colaborări cu branduri sau companii românești
Depinde la ce te referi când spui „colaborări”. Sunt multe proiecte pe care le iubesc și despre care scriu, multe pe care le promovez constant, dar colaborări profesionale, adică să facem business împreună, nu s-a întâmplat. Dar, după cum spuneam. Stați pe frecvențe. Toamna e un anotimp entuziasmant ;)
Ce plănuiești pentru viitor?
Dacă mă întrebi pe mine, abia am început. Următoarea etapă este să-i fac pe oameni să facă pasul de a cumpăra o excursie în România. Dacă veți avea puțină răbdare, veți vedea că acest lucru se va întâmpla curând, dar nu pot spune mai mult despre asta pentru moment :) Cunosc o multime de expați români care îmi spun că s-au reîndrăgostit de țara lor urmărindu-mi pagina.
Ceea ce m-ar face cu adevărat fericită ar fi să-i văd pe compatrioții mei suedezi că încep din nou să călătorească în România. Atunci am să pot să spun că campaniile mele au fost un succes. Deocamdată nu am avut suficient de mult succes.
Apoi, scopul meu profesional e să pot să trăiesc DOAR din activitățile TBL. Vreau să fiu o voce constructivă și plină de speranță în România. Vreau să am un impact în domeniul Turismului Quality, Destination Branding, cultură, educație și leadership în România.
Visul meu în ceea ce privește viața personală e să trăiesc într-o casă cu grădină frumoasă în România, cu oameni pe care îi iubesc, unde pot să-mi cultiv singură legumele și fructele, să am o grădină de trandafiri și o vie sub care să pot să mănânc cu familia și prietenii mei. Vreau să îmbătrânesc acolo, să ajung la 87 de ani, să mă plimb pe țărmul Mării Negre și să privesc apusul.
