[Cum comunica ONG-urile] ARCEN – Povesti din fostele mahalale ale Bucurestiului

Prima oara am aflat de ARCEN (Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate) la vreun an dupa ce m-am mutat in Bucuresti, cand am vazut la metrou un afis care promova un traseu cultural prin Bucuresti. Turista cum imi place sa fiu, am zis ca e musai sa merg.

Nu am ajuns chiar atunci, ci putin mai tarziu, la un traseu prin Mahalaua Matasari. Mi-a placut, asa ca am fost si alta data, ca sa aflu povesti de demult, despre oameni, case si strazi care si-au schimbat denumirea sau nu mai exista deloc.

Ca sa aflam mai multe despre organizatie de data asta, am stat de vorba cu Edmond Niculusca (Presedinte, ARCEN) despre cauzele si valorile pe care le sustin, sursele de finantare, metodele de promovare si planurile de viitor.

Inceputuri

ARCEN a aparut ca idee in anul 2006, s-a format ca grup incepand cu anul 2007, iar din anul 2008 a devenit un ONG cu acte in regula. Totul a pornit de la 3 elevi din Scoala Centrala din Bucuresti care doreau sa fie auziti, care aveau lucruri de spus si proiecte de pus in practica.

Edmond Niculusca, Iulia Damian si Vlad Petrovan, impreuna cu alti cativa colegi, au adus in atentia presei starea grava in care se afla Scoala Centrala, provocand un scandal care a "maturat" cativa directori din Primaria Capitalei si care a dus la deblocarea a 6 milioane de Euro din Banca Europeana de Investitii pentru consolidarea si restaurarea monumentului istoric Scoala Centrala, opera arhitectului Ion Mincu.

A fost momentul cand s-au trasat primele obiective clare ale ARCEN. Lucrurile deveneau serioase. Dupa 2010, ARCEN a devenit un ONG tot mai vizibil prin proiectele demarate de catre membrii organizatiei – studenti, masteranzi si absolventi din facultati de profiluri diverse.

Cauzele ONG-ului

Promovarea valorilor autentice, pe de-o parte, iar asta intra la ceea ce noi numim NORMALITATE (si-o vom explica), iar pe de alta parte, ne-am adunat ca sa incercam sa-i facem si pe cei din jurul nostru sa cada pe ganduri. Reflexivitatea duce la spirit critic, iar spiritul critic este fundamental intr-o societate care vrea sa-si depaseasca dificultatile.

Valorile organizatiei

Asa cum spune si titlul: Cultura, Educatie, Normalitate.

Credem ca prin Educatie si Cultura se poate ajunge la Normalitate. Normalitatea este acel fel de a fi al unei societatii despre care nu e nevoie sa vorbesti daca acea stare exista. Cand nu exista, atunci incepem sa vorbim despre ea.

O societate normala ar fi aceea unde valorile autentice se pot manifesta, unde libertatea de opinie, spiritul critic sunt garantate, fara sa risti sa ai parte de atacuri la persoana, amenintari, si alte lucruri care se petrec azi in spatiul public romanesc.

O societatea normala ar insemna o societate unde cetatenii sa fie reprezentati si/sau protejati de institutii, unde clasa politica sa nu se afle pe pozitii antagonice fata de cetateni, o societate unde optiunile personale sa nu ajunga subiect de dezbatere publica, unde cultura si educatia sa se afle la fundamentul societatii, sa fie finantate, dar eliberate de structurile politice.

Credem in protejarea memoriei culturale, in protejarea patrimoniului construit si imaterial, credem in participare civica si in solidaritate.

Cum punem in practica toate astea? Cu pasi extrem de mici. Si cu multa rabdare.

Cu Bastonul prin Bucuresti, editia a 5-a

Finantare

ARCEN e o organizatie atipica. Sursele de finantare sunt ultima problema. Am invatat sa realizam proiectele aproape fara cheltuieli, cu ajutorul unor oameni binevoitori care cred in aceleasi lucruri ca si noi si care isi dau seama de importanta evenimentelor si proiectelor noastre in plan cultural.

Desigur, acest lucru presupune munca exclusiv voluntara din partea membrilor asociatiei, dar speram ca in viitor sa putem recompensa pe toata lumea si chiar sa reusim sa traim din ceea ce facem.

Am inceput sa depunem proiecte in vederea obtinerii de fonduri europene, am realizat cu succes o campanie de crowdfunding si invitam oamenii sa directioneze 2% catre ARCEN. Mai strangem fonduri si in cadrul evenimentelor noastre sau prin campanii online.

Comunicare

Cu publicul nostru, din ce in ce mai numeros, comunicam in primul rand prin intermediul Facebook-ului. Avem o pagina activa 7 zile din 7. Toate cautarile noastre, gandurile, cartile pe care le citim, ziarele pe care le rasfoim, imaginile din arhive cu care ne intalnim, evenimentele la care mergem sau pe care le organizam, totul apare pe Facebook. 

Desigur, dupa Facebook, comunicam prin radio, ziare, televiziuni, site-uri si bloguri. Apoi sunt afisele, iar afisele au un efect surprinzator. Si mai ales afisele puse in Facultati si la metrou, care aduc multa lume la evenimentele noastre.

Numarul mare de participanti devine, cateodata pentru noi, o problema majora. La ultimele trasee culturale din mahalaua Matasari si Flamanda am avut si peste 400 de oameni la un singur tur. E o problema majora in primul rand pentru ca blocam circulatia si pentru ca, la un moment dat, ajunsesem sa nu ne mai auzim.

Photo: Catalin Smocot

Proiectele asociatiei

Proiectul „Cu bastonul prin Bucuresti”, lansat in 2010, si proiectul „Prin Bucurestii ce se duc”, lansat in primavara trecuta, au adus la traseele din centru, respectiv, fostele mahalale bucurestene, peste 12.000 de bucuresteni. Si in cifra aceasta nu intra turistii straini, pentru ca ambele proiecte au fost dedicate initial bucurestenilor, din motive civice si de implicare, in ideea salvarii memoriei orasului Bucuresti.

Traseele-culturale din cele doua proiecte se desfasoara cam de la finalul primaverii pana prin octombrie. Sunt cam 10 saptamani de trasee pe an si avem un numar tot mai mare de participanti. In 2010 aveam cam 20-30 de persoane la un tur, in vara care a trecut am avut cam 200-250. Si de cateva ori aproximativ 400. E enorm.

Prin campania de pe We Are Here, am reusit sa ne achizitionam de la Londra niste sisteme de sonorizare foarte bune. Din septembrie doar cu ele functionam. Si se pare ca e mult mai bine. Si pentru vocile ghizilor si pentru public, desigur.

Photo: Catalin Smocot

Branduri/Companii cu care au colaborat

ICR, Librariile Humanitas, Carturesti, Femei pe Matasari, Ceai la Vlaicu, Romani Frumosi

Planuri pentru anul viitor

Ne propunem sa continuam, sa multiplicam si sa imbunatati proiectele legate de Bucuresti. Proiectul „Cu bastonul prin Bucuresti” va ajunge la a 6-a editie. Vom propune un nou traseu-cultural prin Bucuresti. Vom relua seria „Povestile Bucurestilor”. Am facut 6 episoade experiment si au prins.

Povestea strazii Constantin Mille, fosta Sarindar

Legat de proiectul „Prin Bucurestii ce se duc” ne propunem sa ajungem in cat mai multe cartiere de secol XIX, foste mahalale bucurestene, si sa concepem o serie de trasee-pietonale alternative. Vrem sa facem trasee-culturale in Mahalaua Icoanei, Mahalaua Negustori, cartierul Mantuleasa, Mahalaua Manea Brutarul si cartierul Armenesc. Avem si idei de   expozitii, si un ciclu de conferinte sub numele „Via Bucuresti”.

Vrem, totodata, sa definim mai bine cealalta directie a proiectelor ARCEN, anume cea strict culturala, care a cuprins de-a lungul timpului serate de poezie, lecturi publice, conferinte si dezbateri in jurul unor carti si alte evenimente asemenea.

In principiu, ceea ce ne dorim este sa gasim un format care sa implice activ si publicul participant la eveniment, astfel incat sa se ajunga la dezbateri vii, reale, neregizate. Dezbaterile ARCEN si-au propus mereu ca omul care vine la ele sa cada pe ganduri. E important acest aspect. In plus, avem nevoie de lucrul acesta ca de aer.

Vrem sa dezvoltam si Programul „Seri de literatura si filozofie antica”, am avut 2 evenimente anul trecut. Am vrut sa testam publicul, si se pare ca lumea isi doreste acest tip de eveniment. Sa dezbati „Banchetul” lui Platon sau „Oedip Rege” de Sofocle cu peste 200 de persoane e impresionant. Programul presupune intotdeauna lectura unor fragmente din texte celebre din filozofia si literatura antica si dezbaterea problemelor actuale pe care le intalnim in aceste texte. 

Intr-un plan mai pragmatic, ne dorim foarte mult sa gasim o posibilitate de a avea un sediu, care sa nu fie doar un birou, ci si un loc de desfasurare pentru evenimentele noastre.