Un nou gen muzical, care în afară are deja o istorie bogată, e pe cale să ia avânt și mai mare în România - cinematic pop. Aduce laolaltă complexitatea muzicii de film cu elementele accesibile ale pop-ului modern, locul unde aranjamentele orchestrale ample și sunetele electronice moderne creează o atmosferă de film. Leyah reprezintă cu brio acest gen în România, iar turneul ei - Cinestezia - a ajuns de curând la final, cu un ultim concert la TNB.
"Chiar dacă am avut o pregătire solidă în muzica clasică, am simțit că trebuie să-mi găsesc propria voce, să explorez noi teritorii muzicale și să creez ceva care să-mi reflecte cu adevărat personalitatea și viziunea artistică. Astfel, Leyah a devenit un nume care pentru mine simbolizează libertatea de a-mi exprima emoțiile și ideile prin muzică", spune ea.
Trecerea ei spre cinematic pop s-a întâmplat în 2021, deși spune că a fost mereu fascinată de puterea imaginii și sunetului. Unul din videoclipurile sale e filmat la New York, are o piesă inspirată de conflictul din Ucraina, a compus muzica unui scurtmetraj, iar live ne-a surprins cu un cover Radiohead de excepție. Despre avatarurile ei prin muzică, de la clasică, la pop și cinematic, despre emoții și povești, în cele de mai jos.
Cine este Leyah
Sunt compozitoare, pianistă și cântăreață – o artistă care trăiește prin muzică. M-am născut și am crescut cu muzica în suflet – merit exclusiv al părinților mei – și m-am format ca pianistă de muzică clasică, cu toate că dintotdeauna mi-am dorit să cânt cu vocea.
După ce am făcut un crossover către o muzică adaptată vremurilor noastre, am ales să fiu artist independent într-o industrie deloc ușoară, unde am creat și adus un stil muzical nou: cel cinematic pop, o combinație între muzica de film și cea pop. Lucru de care sunt foarte mândră, pentru că văd această experiență ca pe o călătorie în care bătătoresc un drum nou, aproape neexplorat de alții. Drum care vine cu mult potențial, dar care aduce cu sine mult necunoscut, provocări și anduranță. Îl simt ca pe un drum personal, inițiatic, care până acum s-a dovedit a fi intens și cel puțin interesant!
Ce-mi place cel mai mult este că mă simt liberă să experimentez și să îmbin diferite genuri muzicale pentru a transmite emoții și povești. Nu mi-am dorit doar să compun piese, ci să creez o experiență completă, în care să mă conectez cu publicul prin cele mai profunde trăiri ale mele. Simt că trăiesc când cânt, iar asta îmi dă sens în tot ceea ce fac. E ca și când m-aș îndrăgosti la nesfârșit, simțind o iubire ce e prezentă mereu, acolo, în corpul meu. Ce poate fi mai frumos decat acest sentiment?
Cum a început aventura muzicală
Totul a început într-un moment în care am simțit că am nevoie să dau o direcție proprie și autentică carierei mele. Chiar dacă am avut o pregătire solidă în muzica clasică, am simțit că trebuie să-mi găsesc propria voce, să explorez noi teritorii muzicale și să creez ceva care să-mi reflecte cu adevărat personalitatea și viziunea artistică. Astfel, Leyah a devenit un nume care pentru mine simbolizează libertatea de a-mi exprima emoțiile și ideile prin muzică.
Am avut nevoie de un timp ca să înțeleg ce vreau să transmit, iar procesul de creare a pieselor a fost un fel de călătorie interioară. A fost o perioadă în care am scris și am învățat foarte multe despre mine, despre ce vreau de la muzică și ce mesaj vreau să transmit celor care mă ascultă. Pe parcurs, mi-am dorit să îmbin muzica și cu vizualul – am simțit că am nevoie de această dimensiune cinematografică pentru un mesaj și mai profund.
Nu mi-a fost deloc ușor să las în urmă etichetele trecutului meu. Dar a fost un pas necesar către evoluție, o modalitate de a-mi găsi un loc în industria muzicală și de a crea o legătură personală cu publicul, prin muzica mea. A fost, de asemenea, un proces de curaj – de a înfrunta nesiguranța unui stil muzical nou, dar și de a demonstra că nu rămâne totul la nivel de vis, de idee, și că se și materializează în ceva concret.
Cred că această transformare a fost esențială pentru ceea ce sunt acum, iar Leyah nu e doar un nume artistic, ci expresia dorinței de a crea muzică autentică, dincolo de limitele convenționale, aducând mereu ceva nou.
Stilul cinematic pop
Cinematic pop-ul este un gen muzical care combină eleganța și complexitatea muzicii de film cu elementele accesibile ale pop-ului modern. Este o fuziune între aranjamentele orchestrale ample și sunetele electronice moderne, care creează o atmosferă cinematografică și aduce în prim-plan emoții și povești profunde. Definitoriu pentru acest stil este faptul că fiecare piesă este gândită ca o poveste muzicală, aproape ca o scenă dintr-un film – cu o narațiune sonoră care evoluează, care te face să trăiești o experiență completă, nu doar să asculți un cântec. On top of it, eu am adăugat vocea, cel mai de preț instrument.
Totul a început în 2021, din dorința de a aduce o dimensiune mai largă muzicii mele. Am fost mereu fascinată de puterea imaginii și a sunetului de a crea lumi unice. Muzica de film m-a inspirat, fiindcă am realizat cât de mult poate transforma un singur acord sau o melodie întreaga atmosferă narativă a unui film. Așa am început să integrez această sensibilitate cinematică în piesele mele, pentru a le da profunzime și intensitate emoțională, dincolo de ceea ce poate oferi muzica pop tradițională.
Din punct de vedere al producției, cinematic pop-ul este despre a folosi aranjamente orchestrale ample – cu viori, coruri, percuții – și a le combina cu synth-uri și beat-uri moderne. Este o fuziune între clasic și contemporan, între live și electronic. Cu acest stil, am vrut să creez o punte între lumi diferite – să combin sound-ul fresh al muzicii pop cu grandiozitatea muzicii cinematice.
Cred cu tărie în potențialul acestui gen muzical, ce abia începe să-și facă prezența nu doar la noi, cât și la nivel internațional. Sunt convinsă că în viitor vom auzi din ce în ce mai des despre el. E un teritoriu artistic fertil, încă puțin explorat.
Ce înseamnă pianul pentru tine
După o viață de conviețuire, pianul aproape că este extensia mea. Este un mijloc prin care pot să mă exprim când cuvintele nu sunt suficiente. Este locul unde mă simt acasă, unde pot explora cele mai profunde emoții și unde pot da glas poveștilor mele.
Un pianist bun, din punctul meu de vedere, nu este neapărat cel mai tehnic sau rapid, ci acela care reușește să transmită emoție. Tehnica este importantă, dar fără emoție rămâne doar o demonstrație rece. Un pianist bun are capacitatea de a transforma o simplă melodie într-o experiență care atinge inimile celor care ascultă. Cred cu tărie că secretul unui artist este sinceritatea. Este despre sensibilitate, interpretare și autenticitate. Despre a fi în totalitate prezent și conectat cu ceea ce cânți.
Când mă așez la pian, las totul să curgă – bucuria, tristețea, nostalgia. Atunci simt că, într-adevăr, creez ceva special.
Tatăl tău a fost dirijor, zi-ne mai multe despre influența lui asupra ta
Da, tatăl meu a fost dirijor, iar influența lui asupra mea este imensă, chiar dacă nu mai este fizic alături de mine. Practic, dragostea mea pentru muzică s-a născut sub bagheta lui. Am crescut în săli de concert, înconjurată de sunetele orchestrei și de atmosfera unică a repetițiilor. De mică, muzica clasică a fost limbajul nostru comun, iar tata a fost cel care mi-a arătat puterea ei transformatoare.
El a fost cel care m-a dus pentru prima oară pe o scenă și mi-a arătat ce înseamnă să-ți dedici viața artei. Prin pasiunea lui pentru muzică, m-a învățat ce înseamnă disciplina, respectul pentru artă și dorința de a crea ceva autentic. Îmi amintesc cum mă lua cu el la repetițiile orchestrei și îmi explica fiecare detaliu, de la subtilitățile unei partituri până la emoțiile pe care trebuie să le transmiți prin sunet.
Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat de la el este că muzica nu este doar despre tehnică, ci despre a spune o poveste, a transmite emoție și a crea o conexiune cu cei care te ascultă. Această lecție stă la baza a tot ceea ce fac acum în carieră.
Chiar dacă drumul meu s-a îndepărtat de muzica clasică în sensul tradițional, influența lui se simte în fiecare piesă pe care o compun. Fie că e vorba de structura unei melodii, de aranjamentul orchestral sau de sensibilitatea interpretării, moștenirea lui este mereu prezentă în munca mea. Mă gandesc mereu când scriu muzică nouă: „Oare tatei i-ar plăcea piesa asta?”
Tata credea în mine chiar și atunci când eu aveam îndoieli. A fost mereu cel mai mare susținător al meu și sunt convinsă că, de acolo unde este acum, încă mă ghidează. Piesa "I'll be fine", pe care i-am dedicat-o, este felul meu de a-i mulțumi pentru tot ce mi-a oferit și de a-i spune că va fi mereu în inima mea.
Social Media și promovarea
Încerc să am o relație echilibrată, în ideea în care văd social media ca pe un instrument puternic de conectare cu publicul, de împărtășire a poveștilor și a creației mele, dar totodată și ca pe un loc în care am o responsabilitate socială. Cred că avem nevoie de mai multe exemple pozitive în online, care să inspire și să aducă valoare comunității.
Recunosc că îmi găsesc greu timp pentru a sta pe social media dar, din păcate, mai ales în lumea de azi, nu prea se mai poate fără. Oamenii se conectează mai mult în mediul virtual decât în cel offline. Cred că nu e un motiv de bucurie, dar nu putem decât să ne adaptăm.
Totuși, încerc să nu mă pierd în algoritmi sau să las presiunea să-mi schimbe esența. Pentru mine este important să rămân autentică și să transmit ceva real. Nu mă interesează doar cifrele sau trendurile. Îi acord atenția necesară pentru promovare, dar mă asigur că lucrează în favoarea mea – și nu invers. E un instrument, nu un scop în sine.
Industria muzicală din România
Cred că are potențial, iar cheia este colaborarea și lărgirea universului muzical. Artiștii, producătorii, organizatorii de evenimente și autoritățile pot construi împreună un mediu mai sustenabil, în care creativitatea să fie încurajată și răsplătită. Personal, îmi doresc să contribui la diversificarea scenei muzicale, aducând un stil nou, cel cinematic pop, ce poate aduce și un plus imaginii de țară, la nivel internațional.
Trăim un moment important: avem artiști talentați care explorează genuri diferite, de la folclor reinterpretat la pop modern, hip-hop, rock și, iată, mai nou, cinematic pop. Această varietate reflectă un potențial creativ imens. Platformele de streaming și rețelele sociale au deschis porți către publicuri noi și internaționale, oferind artiștilor posibilitatea să-și promoveze muzica fără a depinde exclusiv de case de discuri mari. Există o sete de autenticitate, iar artiștii care își spun poveștile cu sinceritate primesc apreciere din partea publicului. Apoi, creșterea numărului de festivaluri și concerte oferă artiștilor șansa de a se conecta direct cu fanii lor și de a-și prezenta muzica într-un mod autentic.
Pe de altă parte, genurile muzicale mai puțin comerciale sau experimentale încă întâmpină dificultăți în găsirea unui loc pe scenele mari sau în playlist-urile radiourilor. Succesul este adesea măsurat în funcție de vizualizări, streaming sau prezență în topuri, ceea ce poate încuraja artiștii să urmeze trenduri în loc să creeze ceva autentic. Iar artiștii independenți întâmpină dificultăți în a găsi resursele necesare pentru producție, promovare sau turnee.
Cu toate acestea, există inițiative și forțe care sprijină artele în România, sub diverse forme. Cred că schimbarea este posibilă și că scena muzicală poate deveni mai bogată, mai diversă și mai vizibilă la nivel global.
Tranziția de la muzica clasică la cea pop
A fost mai mult o evoluție naturală decât o schimbare bruscă, ca și cum două lumi aparent diferite s-au îmbinat treptat în universul meu creativ.
Venind dintr-un mediu clasic, cu ore petrecute ascultând orchestre și studiind compoziții ale marilor artiști, am învățat să prețuiesc rigoarea, complexitatea și emoția pură pe care muzica clasică o transmite. Totuși, mereu am simțit nevoia să adaug o notă personală – o poveste cu voce – care să atingă publicul într-un mod diferit.
Muzica modernă a devenit pentru mine un spațiu de libertate, unde pot combina armonia și profunzimea muzicii clasice cu accesibilitatea și modernitatea specifică genului pop. Nu am simțit că am abandonat clasicul, ci mai degrabă că l-am transformat, integrându-l în piesele mele pentru a crea ceva unic – cinematic pop.
Fiecare compoziție a fost o descoperire, o poveste în sine, o explorare a unui univers în care cele două genuri conviețuiesc și se completează reciproc. Tranziția a fost, de fapt, un proces de redescoperire a propriei identități și de găsire a unei noi forme prin care să-mi exprim esența artistică.
Filmările pe străzile New York-ului
A fost o experiență cu adevărat magică, dar și plină de provocări, pentru că echipa din spatele proiectului a fost formată din doar două persoane: eu și soțul meu Florin, care a filmat.
New York-ul are o energie unică, un ritm care te inspiră și te copleșește în același timp. Străzile sunt vii, pline de povești, iar asta s-a potrivit perfect cu mesajul piesei – timpul trece, dar momentele pe care le trăim intens rămân veșnice.
Filmatul într-un oraș atât de mare și aglomerat a însemnat să ne adaptăm constant. Am vrut să surprindem autenticitatea locurilor, să integrez atmosfera vibrantă a orașului în povestea videoclipului, iar asta a însemnat să fim spontani și să lăsăm uneori imprevizibilul să ne ghideze. De la luminile orbitoare din Times Square, până la colțurile liniștite ale unor străduțe mai puțin cunoscute, fiecare cadru a avut o vibrație specială.
În același timp, a fost emoționant să fiu într-un oraș care, pentru mulți, reprezintă visuri, ambiții și povești de viață. Faptul că piesa "Time" vorbește despre valoarea fiecărui moment s-a legat perfect cu atmosfera orașului care nu doarme niciodată.
Este o amintire care va rămâne cu mine mereu.
Inspirația
Versurile mele vorbesc despre emoții profunde, povești universale și călătorii interioare. Îmi place să explorez teme precum timpul, iubirea, pierderea, speranța și curajul de a-ți urma visurile. Fiecare piesă devine o fereastră către o trăire sau o introspecție – uneori e vorba despre fragilitatea noastră, alteori despre forța interioară pe care o descoperim în momentele de cumpănă.
Inspirația vine din multe locuri. În primul rând, din experiențele personale, pentru că cele mai autentice povești sunt cele pe care le trăim pe propria piele. Unele piese vorbesc despre relația cu familia, despre dorința de a te regăsi sau despre pierderea cuiva drag. Alteori, inspirația vine și din lucrurile aparent mărunte, cum ar fi o conversație întâmplătoare sau o persoană pe care ai cunoscut-o cândva, și de care te leagă o poveste.
Cel mai mult îmi doresc ca versurile mele să atingă oamenii acolo unde contează – să le amintească de propriile lor povești, să le ofere alinare sau să le dea curaj să viseze. Fiecare piesă este o invitație la introspecție și conexiune.
Coloana sonoră a scurt-metrajului "Anonymously"
Acea coloană sonoră a fost primul meu contact cu lumea filmului dar și momentul în care, fascinată complet de acest universul muzical complex și atât de magic, am decis să încep să scriu muzică de gen și pentru mine, ca artist. Atunci s-a născut ideea de cinematic pop și, în 2021, pot spune că am renăscut ca artist.
Mi-a plăcut foarte tare procesul de creație. Am avut libertate totală să mă joc, dar cumva să respect și imaginea ce era deja creată în film. A fost important să înțeleg nu doar firul narativ, ci și stările subtile pe care dorea să le transmită regizorul prin imagine. Am avut ca pion principal pianul, la care am adăugat corzi, clavecin, instrumente de suflat și percuție.
Ce a fost diferit față de compoziția pentru muzica proprie a fost faptul că aici muzica nu trebuia să fie în prim-plan, ci să susțină vizualul, să curgă organic cu imaginea și să intensifice emoția scenei. Fiecare notă a fost gândită pentru a comunica fără să eclipseze dialogul sau acțiunea. Rezultatul final a fost o coloană sonoră care, cred eu, adaugă o dimensiune suplimentară poveștii și are un impact emoțional profund.
În turneu cu Cinestezia
Da, absolut! Cinestezia a fost gândit încă de la început ca un concept cu potențial internațional. Cred că acest concert are un aer universal, accesibil publicului din diverse culturi și de toate vârstele. Turneele internaționale sunt cu siguranță o direcție în care vreau să merg. Pentru mine, cinematic pop-ul este o limbă universală – e despre emoții, trăiri și povești, iar acestea depășesc orice barieră lingvistică. Faptul că scriu majoritatea pieselor în limba engleză vine tocmai din dorința de a face muzica mea accesibilă unui public cât mai larg.
Un turneu în afara țării ar fi o oportunitate nu doar de a împărtăși povestea Cinestezia, ci și de a reprezenta România printr-un gen muzical inedit. Aș vrea ca oamenii să descopere nu doar muzica mea, ci și că România are artiști și proiecte valoroase care merită să fie auzite pe marile scene.
Piesa inspirată din războiul din Ucraina
Da, am o piesă inspirată din războiul din Ucraina, intitulată "Peace is the only thing we need" și este, probabil, una dintre cele mai emoționante compoziții ale mele. Am scris-o într-un moment foarte emoționant, în timp ce urmăream imaginile devastatoare ale oamenilor care își pierdeau casele, familiile, dar nu și speranța.
Dincolo de mesajul de pace evident încă din titlu, piesa vorbește despre o realitate dureroasă: copiii care trăiesc în zone de conflict din întreaga lume. Realitatea copleșitoare este că 1 din 3 copii la nivel global crește într-o zonă afectată de război. Este mai mult decât un mesaj de pace – este un semnal de alarmă, o chemare la conștientizare și responsabilitate. Prin această piesă, am vrut să redau nu doar suferința, ci și inocența și speranța acestor copii, care își trăiesc copilăria într-un mediu unde siguranța și liniștea sunt doar visuri. Versurile vorbesc despre fragilitatea umanității noastre, despre victimele colaterale ale conflictelor și despre nevoia urgentă de a pune capăt acestor tragedii.
Mesajul piesei nu judecă, ci îndeamnă la solidaritate, empatie și acțiune. Este o chemare să privim dincolo de statisticile copleșitoare și să înțelegem că în spatele fiecărui număr este un copil cu un nume, o poveste și un vis.
"Peace is the only thing we need" este, pentru mine, o pledoarie artistică pentru o lume mai bună. Este un reminder că pacea nu este doar un ideal, ci o responsabilitate pe care o avem cu toții, mai ales față de generațiile viitoare. Cred că muzica are puterea de a transmite acest mesaj acolo unde cuvintele pot eșua.
Primul tău turneu
A fost un mare vis împlinit! O experiență de neuitat, o călătorie artistică și emoțională care mi-a depășit toate așteptările. A fost mai mult decât o serie de concerte – a fost o celebrare a muzicii și a poveștilor care ne conectează, un dialog sincer între mine și public.
Cinestezia a reprezentat șansa de a aduce cinematic pop-ul, acest gen special pe care îl iubesc și „propovăduiesc”, mai aproape de publicul din România. Am simțit cum fiecare piesă a rezonat profund și cum emoția transmisă a fost înțeleasă și primită cu deschidere. Am întâlnit oameni minunați în fiecare oraș, iar energia și căldura lor m-au motivat să dau tot ce am mai bun.
Pentru mine, Cinestezia a fost o împlinire personală. A fost un vis transformat în realitate. Să creezi și să susții primul turneu cinematic pop din România, a fost un pas curajos, dar rezultatul a meritat cu prisosință. Este incredibil să vezi cum o idee pe care ai avut-o prinde viață și rezonează cu atâția oameni!
Acum, tot ce-mi doresc este să duc mai departe povestea Cinestezia și să continui această călătorie artistică.
