[Cronici politice] Raluca Feher: Spre deosebire de alți ani unde aveai de ales între Răul cel mai mare și Răul cel mai mic, dihotomia asta a dispărut, îngropată de explozia de figuranți gălăgioși

Mai sunt aproape două luni până la alegeri, dar suntem deja obosiți politic. Candidații la președinție au aruncat, în bună tradiție, mesaje de bine, promisiuni, tot felul de viziuni pentru o Românie minunată. Și, tot în bună tradiție, alegătorii caută răul mic printre cele mari, pentru a-l vota iar. Problema e că nu prea îl mai pot deosebi în oferta electorală din 2024, crede Raluca Feher. 

"Este ca un meci de fotbal jucat cu oamenii din tribună, cu 8 mingi, de diferite dimensiuni, de la tenis, la baschet. Nimeni nu știe regulile jocului, nimeni nu știe când se va opri", spune Raluca. 

Nu ne place, dar trebuie să vorbim despre politică. Până vor apărea politicienii pe care ni-i dorim, trebuie să alegem dintre cei care există. Așa că povestim cu Raluca Feher, în rândurile următoare, despre campania prezidențială din acest an, arhetipurile și simbolurile folosite în strategia politică, cum e realitatea din spatele mesajului. 

Campania pentru președinție. Ce te enervează, ce îți place

Sunt prea bătrână să mă enerveze ceva sau să mă-ndrăgostesc de vreo cascadorie de comunicare.

Ce văd eu și vede orice om cu iq peste 37 este că vor să fie președinți niște oameni înspăimântători de nepregătiți să conducă un kioșc, d-apăi o țară. Spre deosebire de alți ani unde aveai de ales între Răul cel mai mare și Răul cel mai mic, dihotomia asta a dispărut, îngropată de explozia de figuranți gălăgioși, care urlă unul la altul, certându-se pe diplome, cărți, fapte de arme, lungimi de cruciulițe. Mă uit la campanie și mă gândesc la videoul de acum zece ani Bâlci de bâlci la Piscani, unde un cetățean se plângea că e multe rebuturi.

Nu poate să îți atragă ceva atenția la nivel de mesaje politice și exact asta face această campanie excepțională. Nimicul, găunoșenia ofertei candidaților. Mai puțin, știu, o să râdeți, a prezenței candidatului UDMR, Kelemen Hunor, care are 9 clase peste ceilalți candidați pe care i-am văzut/reperat eu.

Cum se diferențiază campania din 2024 față de cele din alți ani

Este ca un meci de fotbal jucat cu oamenii din tribună, cu 8 mingi, de diferite dimensiuni, de la tenis, la baschet. Nimeni nu știe regulile jocului, nimeni nu știe când se va opri. Dar toată lumea e convinsă (acum că s-a întâmplat și blocarea de către CCR a candidaturii Dianei Șoșoacă) că în turul 2 va ajunge Marcel Ciolacu și cu George Simion, deși, nu-i așa, Mircea Geoană e pe locul 1 sau 2, depinde de sondajele pe care le vedem la televizor. Ceea ce înseamnă că suntem în plină Mioriță, nu mai credem o secundă în ideea de alegeri. Suntem, cu toții, confortabil ghemuiți în poala conspirației că Ei vor câștiga și că noi nu decidem nimic.

Asta este o noutate, după ardoarea activistă a anilor 2016-2018, cu sute de mii de români în stradă, strânși să apere statul de drept, justiția, acum așteptăm resemnați să facă ce vor ei.

E clar că broasca a fiert în oală, că nu ne-am dat seama sau nu ne-a mai interesat din ce experiment facem parte. Că am fost înfrânți de neputință.

Arhetipuri

Avem categoria Protector: aici intră Ciucă, în oarecare măsură Geoană, Simion.

Unificator: Ciolacu, Lasconi, Geoană din nou, fiind independent, deci cumva plasat peste partide.

Categoria "Ar fi frumos dar n-are sanse” - Ana Birchall, Cristian Dianconescu, Ludovic Orban.

Categoria “Într-un alt univers ar fi perfect” - Kelemen Hunor.

Simboluri & imaginarul colectiv

Nu se joacă pe comunicare. Niciunul dintre candidații din plutonul fruntaș - Ciolacu, Geoană, Lasconi, Simion, Ciucă nu lucrează pe comunicare, ci pe mermeleli de culise.

Se folosesc niște texte ciordite din alte părți, de exemplu "Pentru toți, nu doar pentru unii", au zis laburiștii în Marea Britanie.

Ostașul s-a remarcat prin anchilozarea echipei de campanie care, din 2014, nu are o idee mai bună decât să transforme candidarul în scriitor. De la Iohannis, trecând prin Burduja și apoi Ciucă.

Geoană a aruncat în oala comunicării 2 cuvinte, Viziune și Respect, care au fost atât de des turnate în forme, că și-au pierdut esența.

De aia am ajuns cu toții să citim în zațul din ceașcă cine sunt oamenii ăștia. Dacă un covrigar e mai bun decât un copil de securist, dacă o prezentatoare de știri e mai îndreptățită să fie șefa statului decât un ostaș care taie bine ceapa.

Totul s-a redus la căcățișuri care-ți pot spune ceva despre omul care candidează, nimeni nu crede în politici, ideologii, blablauri.

E concurs Miss România, etapa costume de baie.

Influența occidentală în comunicarea politică

Nu este. Suntem mai varză decât în 1990 sau 1992 sau 1996 sau chiar 2000.

Imagine, realitate, doctrina politică

Nu există doctrină politică.

Cum a evoluat politica românească, la nivel de strategie de campanie

Aveam 16 ani în 90, clasa politică s-a deteriorat accelerat sub ochii mei. Nu mai există teme mari. Nu mai există traiectorii, gânduri mari, unde o să ajungem în 5 ani. Suntem la momentul "Cioara din mână, nu vrabia de pe gard”. Instant gratification. Se votează răul cel mai mic - cu excepția anului 1990, când nimeni nu știa ce e rău și bine, abia fugisem din raiul comunist.

Dar am obosit să votăm răul cel mai mic.

Nu m-ar mira ca după povestea cu respingerea candidaturii Dianei Șoșoacă, să fim atât de nervoși încât să alegem Răul cel mai mare. Să vrem să ajungem la fundul prăpastiei mai repede, ca să salvăm timp. Să tăiem încă 10 ani de mediocritate care nu ne-ar face să ratăm prăbușirea, doar să facă impactul mai puțin dureros. Ce ne-ar salva Răul cel mai mare? Timp pe care l-am fura copiilor noștri. I-am băga și pe ei în melee-ul ăsta, în nămolul propriei noastre neputințe.

Schimbarea fundamentală vine din atomizarea socială. Fiecare a ajuns să iasă cu furca și să-și protejeze viitorul. Nu mai credem în mulțimi, în împreună și tocmai asta ne face o MULȚIME, UN ÎMPREUNĂ.

Cu toții vrem să le-o tragem celor de la putere, să le arătăm că Puterea e la noi.

Doar că nu realizăm că suntem mulți, că avem același interes și, în general, nu mai credem (dacă am crezut vreodată) în Revoluții.

Nu mai avem, de fapt, încredere în nimic. Mințim în sondaje, mințim când vorbim cu pretenii, cu familia, am ajuns să ne ferim de propria umbră.

Și asta se va vedea la vot unde, sincer, cred că băgatul mortului în casă (Simion în turul 2) nu va mai avea același rezultat ca în 2000 (Vadim vs Iliescu). Dar asta sunt eu.

Dacă această campanie ar avea un titlu de carte

Să nu râzi :))

Desigur, îmi fac reclamă cărții mele. Dar cartea mea vorbește exact despre tarele comunismului lăsate pe noi și mutațiile suferite la nivel generațional. Nesfârșita alergare pe rotiță.

De ce ții tu cont când votezi

Eu voi vota cu Kelemen Hunor. Pentru că are un bun simț. Pentru că e spălat, educat, prezidențiabil. Pentru că, poate sunt cretină, mi se pare aiurea să îmi dau votul unor papagali, covrigari, gargaragii și țațe.