[Creativitatea de zi cu zi] Simona Rădoi: Am învățat să mă adaptez din mers și să las creativitatea să vină natural, dacă vine, în timp ce-mi văd de munca mea fără presiune

Pentru Simona Rădoi, activă în domenii precum jurnalism, management muzical, PR cultural și mediu, sau design interior, sursa inepuizabilă de inspirație este natura. O plimbare prin pădure o face să dea mailuri mai potrivite și să obțină creativitatea de care are nevoie zi de zi. A avut un mentor la Cațavencu, care fuma mult și dormea puțin, dar a ales totuși confortul din patul de acasă și lasă creativitatea să vină la ea în mod natural.

"Am început să înțeleg că a fi creativ nu înseamnă neapărat să creezi ceva nemaivăzut, ci să găsești soluții ingenioase și eficiente, să aduci un strop de umor și ceva nou în lucrurile deja existente", spune Simona.

Este creativă de mic copil, iar în timp a ajuns să primească recunoaștere pentru capacitatea de a face lucruri excelente cu resurse limitate. Nu crede musai în premii și gratificații standard, ci în aprecierea sinceră a celor din jur. Creativitatea nu mai este un musafir imprevizibil, ci o muză pe care o poate invoca la orice oră, oriunde s-ar afla.

Definiția personală a creativității

Astăzi, văd creativitatea ca fiind suma tuturor abilităților personale, interconectate pentru a ne ajuta să progresăm. Dar nu vreți să știți ce drum lung a fost până aici …

Creativitatea, pentru mine, nu înseamnă să reinventez roata, ci să o reinterpretez, să o fac să meargă pe drumuri mai puțin explorate până acum, să găsesc moduri inedite de a folosi ce am la îndemână pentru a transforma idei familiare în soluții neașteptate. Pe măsură ce m-am maturizat, am învățat să apreciez importanța acestei perspective, mai ales în domenii unde resursele sunt limitate.

Cum s-a schimbat perspectiva asupra creativității 

Am fost adesea lăudată pentru creativitatea mea, încă din copilărie. Fie că era vorba despre jocurile ingenioase pe care le inventam, compunerile de la școală sau, mai târziu, reportajele din publicațiile pentru care am lucrat, creativitatea era o trăsătură definitorie pentru mine, recunoscută de familie, profesori, prieteni și colegi.

Când am mai crescut și am început să lucrez în comunicare în domeniul cultural, am avut o perioadă în care mi-am redefinit creativitatea ca fiind capacitatea de a genera idei uimitoare și soluții revoluționare, ceva care să merite aplauze și premii precum Cannes Lions. M-am simțit adesea dezamăgită, frustrată, că nu reușeam să creez campanii memorabile sau virale, simțind că ceea ce făceam era insuficient.

Cu timpul, însă, am realizat că munca mea, chiar dacă nu era „WOW” în sensul tradițional, era valoroasă. Am început să înțeleg că a fi creativ nu înseamnă neapărat să creezi ceva nemaivăzut, ci să găsești soluții ingenioase și eficiente, să aduci un strop de umor și ceva nou în lucrurile deja existente. Am realizat că, în toate joburile sau rolurile pe care le-am avut, de la jurnalism la PR, organizarea de evenimente, managementul trupelor sau activism de mediu, creativitatea mea a fost prezentă și apreciată, chiar dacă nu mereu în formele tradiționale de geniu.

Experiențele din domeniul cultural, unde am lucrat adesea cu echipe subdimensionate și bugete limitate, m-au învățat să valorific resursele disponibile și să apreciez creativitatea practică, adaptabilă. În loc de complimente sterile despre creativitate, am ajuns să primesc recunoaștere pentru capacitatea de a face lucruri de calitate cu resurse limitate. Astfel, mi-am lărgit perspectiva asupra creativității și am ajuns să o văd ca pe un ansamblu de abilități personale conectate, care ne ajută să progresăm și să ne croim drum cu succes printre provocările vieții.

Tabieturi, shortcut-uri, rețete

Când munca mea era despre scris, consideram că alcoolul și tutunul mă ajută, târziu în noapte, cu muzica în surdină, mai ales în weekend. Azi, munca mea nu mai este doar despre scris, ci și despre gândire strategică, interacțiune constantă cu colegi, furnizori, jurnaliști, implică diverse de forme de negocieri sau gestionarea unor situații de criză, spre exemplu. Nu pot să pun stop derulării lucrurilor, să beau un vin și să trag o țigară în timp ce aștept să îmi vină idei strălucite (fie vorba între noi, nici înainte nu îmi veneau, era doar o impresie). Am învățat să mă adaptez din mers și să las creativitatea să vină natural, dacă vine, în timp ce-mi văd de munca mea fără presiune.

Credit foto: Andrada Pavel

Ce a intervenit odată cu experiența

Pe măsură ce am acumulat experiență, mi-am înțeles mai bine procesului creativ și am învățat să-l gestionez mai eficient, fără să pun o presiune foarte mare pe mine, fără să am așteptări de soluții WOW, mai ales că în ultimii ani s-au tot adăugat factori de stres extern precum pandemie, accelerarea schimbărilor climatice sau războaie.

Azi mă bazez pe experiența și cunoștințele acumulate, pe relații solide cu colegi, jurnaliști, profesioniști, pe propria adaptabilitate, cât și pe mișcare fizică recurentă, indiferent că e pe străzi din oraș sau pe cărări de munte. Creativitatea nu mai este un musafir imprevizibil, pe care îl aștept c-un vin și o țigară, ci un proces pe care îl pot stimula și gestiona activ la orice oră, în orice zi a săptămânii, indiferent că sunt la birou sau în vreo drumeție.

Surse de inspirație

După ani în care mi-am îmbrăcat creativitatea-n trening și-am scos-o la antrenament, pe la workshop-uri și masterclass-uri, speech-uri inspiraționale sau pe platforme de PR case studies, am ajuns să mă uit cu atenție la oamenii și viața din jurul meu. Interacțiunile zilnice cu colegii, prietenii și familia, alături de drumeții și timpul petrecut în natură, în timp ce observ interacțiunile armonioase din ecosisteme, vin mereu cu perspective și idei noi. Spre exemplu, am învățat foarte multe despre project management holbându-mă la mușuroaie de furnici sau despre comunicare citind despre rețelele de rădăcini ale copacilor, prin care își trimit mesaje și hrană.

Nu aduc neapărat o basculantă de creativitate în poarta mea, dar obiceiuri sănătoase precum plimbările zilnice, practicarea de yoga sau pilates, alături de lecturi și filme, contribuie la clarificarea gândurilor și crearea unui spațiu propice pentru idei creative.

Dincolo de acestea, am câteva prietene cu aceeași meserie ca mine, alături de care mă distrez cu exerciții imaginare de tipul „Ce-ar fi dacă nu am avea buget, dar ar trebui să facem o campanie pentru (insert orice vă trece prin cap)?”. Uneori sunt chestii total stupide, care pleacă de la glume interne, alteori sunt chestii care ne preocupă pe toți, probleme sociale sau de mediu. Utile sau doar amuzante, exercițiile astea imaginare îmi țin mintea trează, ba chiar uneori realizez că investesc mai mult în ele decât în ceea ce am pe lista de task-uri a zilei, că mă ia valu’.

Credit foto: Ionut Rusu

Cursuri, ateliere, evenimente care să te inspire

De când am adăugat în CV-ul meu și diploma de decorator de interior, m-am alăturat comunității aBC. a Business of Creativity a Arminei Popeanu, care se adresează antreprenorilor din industrii creative. De acolo îmi iau bilunar doza de creativitate, prin participarea la webinarii cu ahitecți, designeri și antreprenori creativi sau mastermind-uri pe teme aplicate.

O altă sursă de inspirație o reprezintă Climate Change Summit, un proiect pe care îl comunic alături de Dona Teșcovschi - una din colegele de exerciții imaginare -, unde se reunesc specialiști și profesioniști în inovarea climatică, pentru a găsi soluții pentru schimbările climatice. Anul acesta, spre exemplu, de abia aștept prezentările și panelurile susținute de Thomas Kolster, activist de marketing, Bas van Abel, fondatorul Fairphone (cel mai sustenabil smartphone din lume) sau Tom Meijeraan, co-fondator al Arctic Reflection, un start-up ce își propune să refacă ghețarii din Arctica. Sunt oameni care își folosesc creativitatea pentru a contribui la chestii care chiar contează, nu e show pentru premii și apreciere de breaslă.

În online, mă pierd cu orele în „ape internaționale”, precum podcastul Radiolab, excelent produs și care folosește jurnalismul de investigație pentru a găsi răspunsuri la tot soiul de curiozități profunde; The Adam Buxton Podcast, în care comediantul englez intervievează celebrități și prieteni; sau Wiser Than Me, unde actrița Julia Louis-Dreyfus are conversații autentice și pline de umor cu femei mature ce împărtășesc lecții valoroase despre viață, carieră și reziliență.

Pe teritoriu autohton, sunt o mare fană a vlogurilor WOW ale lui Cătălin Moise și îmi satisfac curiozități legate de patrimoniul cultural pe Cronicari Digitali - de la acesta din urmă îmi iau și ponturi legate de vacanțele din România.

Obstacolele creativității

Perfecționismul, lipsa de încredere în sine și oboseala mentală sunt printre sabotorii interiori, în timp ce termenele limită strânse, mediul de lucru haotic și agitat, lipsa unei echipe de suport sau a feedbackului, plus bugetul restrâns și resursele limitate sunt factorii exteriori care mă fac uneori să vreau să-mi iau câmpii.

Ce se întâmplă când ai perioade de blocaj

Fac pauză. Nu doar când mă blochez, ci și când mă plictisesc și simt că trag de mine, că nu mai am energie să pun într-o formă frumoasă gândurile ce-mi bântuie prin cap. Ori ies p-afară, la o plimbare, ori schimb peisajul, plec pe la prieteni care stau în afara Bucureștiului. Am făcut chiar recent experimentul ăsta, blocată într-un proces de media pitching plin de refuzuri, în timp ce simțeam că orașul se topește cu mine în mijlocul lui. Eram demoralizată total, trăiam Apocalipsa. M-am dus la o prietenă, pe Valea Prahovei, cald și acolo, dar mult mai respirabil. Propunerile trimise către jurnaliști de pe o terasă cu priveliște către creste au fost clar mai de succes decât cele trimise dintre betoane încinse, iar gândul pauzei de drumeție prin pădure m-a făcut să fiu mai eficientă în formularea și trimiterea mail-urilor. Efectiv, energia din care trimiteam acele propuneri s-a schimbat total. E drept, pentru mine este foarte importantă natura, conexiunea mea cu ea. E cu atât mai importantă cu cât o văd zilnic degradându-se și realizez că natura, așa cum am cunoscut-o eu în copilăria din anii ‘80, s-a schimbat major și se va schimba dramatic până la finele vieții mele.

Acum, spre exemplu, de abia aștept toamna și începerea rezidenței artistice Șona AIR, un alt proiect pentru care lucrez și care se întâmplă în Casa Albastră din Șona, ​restaurată în 2011 de Fundaţia Ştefan Câlţia. Mă așteaptă niște dealuri și livezi de explorat, peisaj de toamnă cu vedere către Munții Făgăraș, plus discuții chill și pline de inspirație cu Monica Dănilă, curatoarea rezidenței, sau cu artistele rezidente, Alina Manolache, cineastă, autoare a unor filme la graniţa dintre documentar şi cinema experimental, şi Nicoleta Moise, scriitoare şi jurnalistă, care combină arhive, video şi text pentru a face vizibile poveşti mai puţin cunoscute.

Credit foto: Doria Dragusin

AI, Social Media și creativitatea

Social Media e mai degrabă bruiaj pentru mine, mă obosește la fel de tare ca ascultatul de radiouri comerciale în timp ce scriu. Democratizarea accesului la platforme de expresie creativă a dus la apariția unei multitudini de noi voci și diverse în peisaj, dar multe sunt doar zgomot și cu valori nu tocmai de apreciat.

AI-ul, în schimb, mi se pare foarte bun în a genera concepte în baza unor briefuri complexe, dar mai puțin talentat în a adăuga savoare în ele. Deși poate economisi timp și resurse, AI-ul nu poate înlocui intuiția și experiența umană, elemente esențiale pentru a transforma un concept bun într-unul memorabil sau autentic.

Domeniile creative din ultimii ani

Dezvoltarea tehnologiei a deschis uși către către inovații în multe domenii, care par de domeniul science-fiction. Spre exemplu, în medicină, tehnologia din spatele vaccinului anti-COVID a impulsionat descoperiri uimitoare, ducând la noi tratamente pentru alte boli și oferind speranțe pentru vindecarea unor afecțiuni care păreau de neînfrânt până acum.

În domeniile creative, dezvoltarea Inteligenței Artificiale (AI) și a Realității Augmentate (AR) permite azi creatorilor să experimenteze cu noi forme de artă digitală, spre exemplu. Marketingul digital, de asemenea, trăiește și el o explozie creativă, evoluția platformelor de social media și utilizarea datelor ducând la o mai bună înțelegere a comportamentul consumatorilor, fapt ce a transformat modul în care brandurile comunică și interacționează cu publicul lor.

Ai un role model?

Am avut un role model pe vremea când eram jurnalistă, dar fuma mult și dormea puțin, de cele mai multe ori în unul din paturile suprapuse din holul redacției Academiei Cațavencu. Îmi doream tare mult să scriu ca el, dar mie îmi place mult somnul și, mai ales, cel odihnitor, în patul meu de acasă. Am dedus că talentul cere sacrificii și am ales să mă dedic mediocrității, în așternuturi de bumbac, cu draperiile trase, în deplină liniște. Dar omul a fost un mentor foarte bun pentru mine, îi datorez mare parte din ceea ce sunt azi.

Oameni care mă inspiră și de la care-mi iau „combustibil” se regăsesc și printre colaboratorii sau prietenii mei: producătoarea și regizoarea Monica Lăzurean-Gorgan, care vine mereu cu povești sensibile și de impact, ce mă fac să simt că munca mea contribuie la o cauză bună; Mihai Dragolea, un activist de mediu și social prizonier într-o minte de regizor, care nu se mulțumește doar să expună povești dramatice despre natură și oameni, ci se și implică activ prin voluntariat la adăposturi de animale sau inițiative personale de împădurire; Ciprian Gălușcă, fostul meu coleg de la Greenpeace, campaigner pentru păduri și viață sălbatică, care mereu mă face să-mi reamintesc că și victoriile mici, în cercuri restrânse, sunt la fel de importante ca cele spre care tânjesc, dar nu am puterea, cunoștințele sau poziția să le obțin.

Folosești tool-uri creative?

Nu în sensul clasic, dar îmi amintesc că primul meu proiect de design interior, cel realizat pentru examenul de absolvire, a fost unul inspirat de o piatră din pădure, cuprinsă de mușchi și înconjurată de ferigi, în care m-am oprit din alunecarea pe o pantă. Căutam potriviri de culori și texturi prin showroom-uri, nemulțumită de rezultate, în timp ce evidența era acolo, sub ochii mei, creată deja de natură de sute de milioane de ani. Așadar, tool-ul meu secret, sursa inepuizabilă de inspirație, este natura.