În fiecare an, lista cu speciile pe cale de dispariție se lungește cu mii de nume noi. Pe lângă elefantul asiatic din Borneo, șopârla uriașă sau lemurul din Madagascar, avem și o specie de oameni în pericol: cititorii. Această specie pe cale de dispariție nu este atestată oficial, dar e nevoie să vorbim cât mai mult despre ea, pentru a nu ajunge exponat de muzeu. Așa cum au făcut cei de la Saatchi Creative Hub și editura Nemira prin campania „Cititorul – O nouă specie pe cale de dispariție”.
La Muzeul Naţional de Istorie Naturală ,,Grigore Antipa” a avut loc weekendul trecut o expoziție temporară, de statui vii, unde se puteau admira diverse specii de cititori, printre care cititorul de ficțiune străină, cititorul de SF/Fantasy, cititorul de ficțiune română sau cititorul de eseu. Fiecare exponat de cititor era însoțit de informații despre obiceiurile și principalele caracteristici ale speciei respective și de un cod QR care ducea pe site-ul nemira.ro/speciidecititori.
Am vorbit cu Eli Bădică, editoare & coordonatoarea imprintului n’autor Nemira, Cristiana Petre, Senior Copywriter Saatchi Creative Hub, și Robert Șopârlache, Senior Art Director Saatchi Creative Hub, despre ideea campaniei și supraviețuirea acestei specii, care merită protejată.
"Noi, cititorii, suntem pe cale de dispariție. Și o să ajungem toți exponate la muzeu în ritmul acesta. Însă expoziția de la Muzeul Antipa a fost doar startul inițiativei. Misiunea noastră este să găsim cititorii de la noi din țară și să îi protejăm", spune Cristiana.
Cei care doresc să contribuie la protejarea speciilor de cititori, pot explora Harta Rezervațiilor de Cititori și semnala locurile unde cititorii încă își găsesc refugiul.
De ce e important ca această specie să supraviețuiască, cum îi putem proteja habitatul și ce rol au cărțile în evoluția umană, povestesc, în rândurile următoare, Eli Bădică,Cristiana Petre și Robert Șopârlache.
În căutarea cititorilor pierduți
Robert: Ghici cine ocupă penultimul loc în Europa la citit. Exact. România. Așa că anul trecut, alături de editura Nemira, am demarat acest proces de a găsi soluții creative pentru a trage un semnal de alarmă legat de acest subiect. Am reușit să facem asta prin campania Bookvertising, premiată la nivel național și internațional, la finalul căreia am pus pe TV primul mesaj de interes public care încurajează cititul. Însă publicitatea nu poate salva lumea, iar problema persistă, numărul de cititori de la noi din țară fiind în continuă scădere.
Brieful
Robert: Anul acesta ne-am așezat din nou la masă cu cei de la Nemira și ne-am dat aceeași temă: ”Lumea nu citește. Ce mai putem face ca să schimbăm asta?”. Cam la asta s-a rezumat brieful. Suficient de generic încât să-l facă și extrem de dificil. Așa că aveam nevoie de o tensiune de la care să pornim, de un inamic.
Brainstormingul
Cristiana: Am avut multe sesiuni de brainstorming. Știam că nu va fi ușor. Idei pe asta s-au tot făcut. Mai aveam și un mare disclaimer. Buget zero. O ecuație destul de complicată. Dar la un moment dat a venit gândul acesta. “Să vezi un om cu o carte în mână e o RARITATE. Toți stau cu TELEFONUL în mână”. Bun. Avem inamicul. Lumea digitală. Social media. Și asta ne-a ajutat să formulăm ideea.
Într-o lume din ce în ce mai digitală, cititorii sunt o specie pe cale de dispariție. Clientul a rezonat din prima cu asta, a început să construiască pe idee și de acolo ne-am împărțit to do-urile și fiecare a tras tare să se întâmple expoziția de la Antipa. Acela a mai fost un hop. Oare vor sau nu cei de la muzeu să se alăture inițiativei? Da, au fost extrem de deschiși și entuziaști.
Colaborarea cu Muzeul Antipa
Eli: Pe scurt, minunată – iar acesta chiar nu este un răspuns diplomat. Au îmbrățișat din prima campania și ni s-au alăturat cu foarte mult entuziasm. Am avut parte constant de sprijin din partea echipei de la Antipa, din orice unghi v-ați putea gândi, de la implementarea ideii și alegerea spațiilor din muzeu unde urmau să fie plasați cititorii și până la prezența în online, respectiv social media.
Reacții
Eli: Am primit atât de multe reacții pozitive, încât nu putem decât să fim recunoscători pentru toată susținerea aceasta și pentru solidaritatea cu ideea campaniei, pe care am simțit-o permanent.
În primul rând, la fața locului, în weekendul 27-28 iulie, când aproape trei mii de oameni au trecut pragul muzeului și au dat peste expoziția noastră atipică și mesajul ei. Unii au rămas gânditori în fața cititorilor-exponate vii, alții au interacționat cu ei – o fetiță, de pildă, i-a întrebat dacă sunt reali; o doamnă a vrut să știe dacă respectiva persoană recomandă cartea pe care o citește, pentru că părea „prea” cufundată în lectură; un băiețel a vrut să se așeze pe fotoliu alături de cititorul expus, iar acesta să îi citească ș.a.m.d. –, unii și-au făcut selfie-uri cu exponatele, pentru că li s-a părut o idee inedită de a promova obiceiul lecturii și de a trage (încă) un semnal de alarmă și au vrut să aibă o amintire a momentului, alții au dezbătut pe marginea subiectului chiar acolo – de exemplu, începând o discuție despre posibilele motive pentru care cititorii pot fi văzuți ca specii pe cale de dispariție ori despre ce ar trebui să facem pe viitor pentru a preveni dispariția obiceiului –, unii au urmat exemplul exponatelor și au citit câteva pagini alături de ele (fie împrumutând o carte dintre cele expuse, fie scoțându-și propriul volum din bagaj), alții au profitat de context pentru a da exponatele ca exemplu – o bunică, de pildă, și-a chemat nepotul să vadă ce o să se întâmple dacă nu citim mai mult.
Apoi, am primit zeci, sute de mesaje de la oameni din țară sau din diaspora, persoane publice sau cititori pasionați pur și simplu, rânduri emoționante, cu miez, de felicitări și încurajare, în principiu.
Reacții splendide am avut și de la cititorii-exponate, care s-au bucurat mult să facă parte din povestea aceasta, cărora le-a plăcut să se lase trași într-o carte în timp ce transmiteau, prin lectură, o valoare la care țin foarte tare, care au fost fericiți să discute cu vizitatorii despre cărți.
Toate cele enumerate nu sunt decât niște decupaje din cele două zile pline de la Antipa. Fiecare reacție a contat, iar împreună ne-au hrănit speranțele și idealismul și ne-au dat energie să continuăm.
Mesajul campaniei
Cristiana: Unul destul de direct. Noi, cititorii, suntem pe cale de dispariție. Și o să ajungem toți exponate la muzeu în ritmul acesta. Însă expoziția de la Muzeul Antipa a fost doar startul inițiativei. Misiunea noastră este să găsim cititorii de la noi din țară și să îi protejăm. Pe https://nemira.ro/speciidecititori/ cei ce doresc să contribuie la protejarea speciilor de cititori, pot explora Harta Rezervațiilor de Cititori și semnala locurile unde cititorii încă își găsesc refugiul. Ne propunem ca, la finalul inițiativei, să marcăm cele mai populate locuri ca Rezervații Naturale de Cititori, în care aceștia pot beneficia permanent de oferte la cărți.
Cine s-a alăturat demersului
Eli: Foarte mulți, incredibil de mulți oameni, din zone foarte diferite, de la presă, care a reacționat prompt la invitațiile noastre, și până la comunități online și offline de cititori, influenceri, bookstagrameri, manageri culturali, profesioniști din industria cărții, dar și din alte domenii, scriitori etc.
Cine a reprezentat specia la Muzeul Antipa
Eli: Ideea principală pe care am avut-o în minte a fost să avem o diversitate cât mai mare de oameni care să reprezinte speciile de cititori pe cale de dispariție, așa că am făcut apel către toate zonele menționate mai sus, iar reacțiile au fost imediate.
Cum a supraviețuit specia cititorilor până acum
Eli: Prin setea de povești. Așa a supraviețuit specia cititorului și în nevoia aceasta primară, de povești, sub orice formă ar fi ele, ne este și speranța de supraviețuire pe viitor.
Cartea a ajuns relativ recent în istoria omenirii să fie un bun, respectiv un obicei accesibil maselor și până și (de) atunci a avut perioade de vârf și declin. Au fost, prin urmare, momente în care cititorului îi mergea excelent, momente în care, pentru că nivelul educației și metodele de petrecere a timpului liber erau diferite față de era contemporană, specia a înflorit. Acolo ne-am dori să ne întoarcem, tocmai pentru că lectura vine cu nenumărate beneficii psihice, mentale, emoționale.
Cât privește habitatul acestei specii pe cale de dispariție, partea cea mai frumoasă e paleta largă de spații în care o putem găsi: o bancă într-un parc, un colț de cafenea, o sală de bibliotecă, un fotoliu dintr-o companie, un scaun de metrou, un pat dintr-o casă, la coadă la bancă, pe un șezlong la mare, în picioare în autobuz, pe o pătură la un festival, într-un loc dintr-un avion și tot așa, în combinații aproape infinite.
Factorii care au adus specia cititorilor pe cale de dispariție
Robert: Apariția digitalului. A rețelelor sociale. A divertismentului la un click distanță. Ești la un scroll departe de infuzia de dopamină. O carte nu reușește să îți ofere acest efect instant, dar beneficiile care vin la pachet cu cititul sunt mult mai multe.
Cum ar putea supraviețui
Cristiana: Cred că primul pas ar fi conștientizarea problemei. Și a beneficiilor pe care le poți obține dacă citești. Apoi pași mici spre o rutină care să conțină măcar 30 de minute de lectură pe zi.
Tabieturi de lectură
Cristiana: Nu am luxul de a sta să citesc cu orele. Am un job, am copii, deci nu prea stau degeaba. Însă încerc să citesc zilnic câteva pagini, înainte de somn. Mi se pune pata pe câte vreun autor și iau pe rând toate cărțile scrise de el. În funcție de stare, alternez cărțile.
Cum alegi titlurile
Eli: În ultimii ani, au prioritate titlurile care îmi folosesc în meseria mea, pe post de documentare și pentru a rămâne la curent, pentru a ține pasul cu ce se publică la alte edituri de aici sau din afara țării, care sunt direcțiile, trendurile, preferințele publicului-cititor și ale editorilor. Uneori, ele se intersectează și cu gusturile și căutările personale, alteori trebuie să adaug pe lista de priorități și alte titluri care să corespundă acestora, să-mi completeze nevoile intelectuale și emoționale. Iar alegerea acestora o fac în funcție de noutăți, de proiectele la care lucrez sau cele viitoare, dar și de stare. Să dau și un exemplu concret: nu pot citi ficțiune dacă editez o carte de ficțiune, așa că aleg să citesc poezie sau non-ficțiune, de pildă.
Cât despre cărțile pe care le am pe listă în 2024... cât spațiu avem? Ce pot să zic e că am câteva teancuri pe care cu siguranță nu voi putea să le parcurg până la finalul anului (reușesc să citesc cam între 100 și 250 de cărți pe an, dincolo de manuscrise și volumele la care lucrez) – mai ales dacă luăm în considerare faptul că suntem la jumătatea acestuia, așa că vor mai apărea încă foarte multe cărți care se vor alătura teancurilor, care, la rândul lor, își vor schimba ordinea de câteva zeci de ori. Din nou, ca să dau și trei exemple concrete, pe lista foarte scurtă se află acum titluri precum Aici mă regăsesc, de Jhumpa Lahiri, O femeie puternică, de Fern Brady, și Monștri obișnuiți, de J.M. Miro.
Cartea anului
Eli: O să trișez puțin, dacă-mi dați voie, și-o să zic care sunt cărțile anului de până acum pentru mine: cele apărute cel mai recent în n’autor. Pentru că ele mi-au fost cel mai aproape în ultimele luni, pe ele le-am întors pe toate fețele, ele mi-au fost un soi de acasă. În ordinea publicării, așadar, Punk requiem, de Goran Mrakić, Ultima carte, de Marian Coman, și Turbo, de Andrei Crăciun.
De ce citești
Cristiana: E un moment care mă ancorează în prezent și mă liniștește. În plus, am doi copii care, din fericire, nu au intrat încă în lumea digitală și cărora vreau să le cultiv obiceiul de a citi. Așa că fac tot posibilul să mă vadă mai des cu o carte în mână decât cu telefonul.