[Creativitatea de zi cu zi] Alexandra Enăchescu: Dincolo de tabieturi, momente în care să aștepți „să te lovească inspirația” sau alte rețete, cred că doar trebuie să începi

Creativitatea, acest cuvânt folosit, invocat și abuzat în atâtea feluri, încât aproape că nu mai rămâne nimic din el. Creativitatea a devenit, pentru mulți, job și datorie cotidiană. O formă de presiune și o sursă de frustrare. E epuizant să fii creativ în fiecare zi. Cu aceste gânduri am pornit o nouă serie editorială la IQads: să vorbim despre creativitatea mai puțin strălucitoare și mecanismele obositoare din spatele ei. 

Alexandra Enăchescu, Strateg în comunicare și Managing Partner Crafters, nu așteaptă vizita unor muze capricioase. Pentru ea, creativitatea e muncă și acțiune.

"Cred mai tare în creativitate ca efort, ca acțiune, ca verb, poate chiar ca greșeală, decât în toată aura boemă și de expectativă cu care e asociată uneori creativitatea", spune Alexandra.

Povestim cu Alexandra în continuare despre cum se antrenează creativitatea în fiecare zi și care sunt sursele ei de inspirație.

Definiția personală a creativității

Pentru o bună perioadă de timp din viața mea, am crezut despre mine că nu sunt neapărat o persoană creativă. Mai ales că îmi imaginam creativitatea ca pe o explozie continuă de idei și ca pe ceva care face zgomot și reușește să atragă atenția tuturor. Pragmatismul îmi era mai familiar, în comparație cu creativitatea despre care credeam că trebuie să schimbe o lume-ntreagă.

Între timp, mi-am mai relaxat puțin și percepția despre mine, și definiția despre creativitate. Ca multe alte lucruri pe care le-am crezut în legătură cu mine și care s-au dovedit a fi false – de la faptul că nu mi se potrivește comunicarea până la lucruri mai banale, cum ar fi că nu pot și nu îmi place să gătesc –, am descoperit și o definiție mai așezată a creativității, la care mă pot conecta mai ușor.

Am descoperit că există multă creativitate în lucruri mai mici și mai puțin strălucitoare: să te descurci cu resurse mai puține e tot creativitate (poate că asta am învățat cel mai mult, lucrând cu businessuri antreprenoriale și fiind noi înșine unul), să faci legături între idei care să funcționeze împreună, să comunici despre un domeniu care poate să pară mai rigid și să-l faci interesant pentru alții.

Ce a intervenit odată cu experiența

Odată cu experiența, pentru mine au apărut două lucruri. Pe de o parte, capacitatea de a gestiona mai ușor temerile din jurul procesului creativ. Acum știu și cred foarte mult și în potrivirea creativității la context, dar și în faptul că nu totul trebuie să fie o reinventare continuă a roții.

Pe de altă parte, capacitatea de a rămâne în alertă. Tocmai pentru că intervine experiența, tendința poate fi uneori să te blazezi sau să mergi pe drumul deja cunoscut. Așa că încerc să-mi păstrez curiozitatea vie și pentru drumuri pe care le știu mai puțin.

Tabieturi & rețete de a invoca creativitatea

Cred că aici se vede cel mai mult și simțul meu pragmatic. Dar întotdeauna am crezut că trebuie pur și simplu să te apuci de ceva, ca să vezi unde te duce. Deci, dincolo de tabieturi, momente în care să aștepți „să te lovească inspirația” sau alte rețete, cred că doar trebuie să începi.

Cred mai tare în creativitate ca efort, ca acțiune, ca verb, poate chiar ca greșeală, decât în toată aura boemă și de expectativă cu care e asociată uneori creativitatea.

Cum îți antrenezi creativitatea

Poate cumva contra-intuitiv, încerc să fac complet altceva decât domeniul în care am nevoie de creativitate. Deci mă mut din sfera profesională cu totul: gătesc, citesc beletristică, dorm, vorbesc cu oameni din alte industrii și cu experiențe diferite de ale mele. Uneori nu în ordinea asta.

Sigur, dacă intru și mai specific în domeniul din care fac eu parte – comunicare –, mai ajută și să te uiți pur și simplu la ce fac alții, să-ți lași mintea să absoarbă informații fără să forțezi conexiuni, să te documentezi „de la sursă”, adică vorbind cu oamenii care sunt clienții brandului pe care urmează să-l comunici. De-acolo vin uneori cele mai importante lucruri care să te ajute să fii creativ.

Cursuri, ateliere, evenimente

Din păcate, cu riscul să sune de-a dreptul cinic, foarte puține evenimente pot să spun că m-au inspirat cu adevărat, iar printre ele s-au numărat cele pe care le organiza în trecut echipa Decât o Revistă („The Power of Storytelling”, seria „DoR Live” etc.). Aș mai adăuga pe listă și „The Vast & The Curious” (Andreea Roșca), seria de conversații despre viață și business, înregistrate live pe scena de la Apollo. Nici una, nici alta nu mai sunt o opțiune momentan, fiind proiecte închise și pe care îmi doresc să le văd reluate în orice formă. 

În rest, ca inspirație de dată recentă, am avut norocul să descopăr o suită de scriitoare-femei care m-au ținut în priză, într-o perioadă în care mi-era tot mai greu să mă concentrez la lectură. Dar Sașa Zare („Dezrădăcinare”), Ioana Maria Stăncescu („Tăcerea vine prima”) și Ioana Burtea („Fără instrucțiuni de folosire”) m-au scos din lentoare. La fel și podcastul realizat de Julia Louis-Dreyfus, „Wiser Than Me”, conversații calde și foarte personale cu femei celebre, cărora nu le e teamă nici să se emoționeze, nici să râdă de ele.

Iar la categoria filme, deși văd mult mai puține decât acum câțiva ani, notez universul din „Kinds of Kindness” (Yorgos Lanthimos). Dacă tot suntem la capitolul creativitate, aș cataloga cu siguranță ca fiind cel puțin creativ ce se întâmplă în cele 3 povești despre control și cedarea controlului din acest film.

Factorii interni & externi care influențează creativitatea

Am stat mult să mă gândesc la asta în ultima vreme și, pentru mine, este vorba despre prea multă tehnologie și prea multe ecrane. Acest always-on în care trăim uneori mă obosește, deci mă face și mai puțin predispusă să fac eforturi înspre creativitate. Tot la capitolul factori externi, ce mă mai descurajează este dacă simt că lucrez cu oameni care nu sunt interesați în aceeași măsură ca mine să se implice, să colaboreze, să vrea mai mult, să caute modalități noi de a-și face treaba. Din fericire, asta se întâmplă tot mai rar.

Factorii interni ar putea fi percepțiile negative despre noi, care uneori mai știrbesc din cât credem că putem face și de ce ne simțim în stare, inclusiv la capitolul creativitate. Cum spuneam mai sus, aici am lucrat mai mult cu mine, așa că îi îmblânzesc mai ușor, când apar.

Momentele de blocaj

Îmi spun că am mai fost pe aici, că am situații multe care îmi arată deja că am reușit în trecut să găsesc soluții, că uneori nu e nevoie să mă complic și că „mai simplu” poate să fie mai bun.

Contrar tendinței pe care o am atunci – de a rezolva, de a face, de a insista –, mă forțez să iau, pur și simplu, o pauză.

Creativitatea e pe buzele tuturor. Ce s-a pierdut, ce am câștigat

Așa este, e pe buzele tuturor și eu însămi am aruncat de multe ori priviri sceptice atunci când am auzit cerința „vrem o campanie mai creativă, mai out of the box”. Asta m-a și făcut să vreau să dublez mereu creativitatea de pragmatism, de nevoia de a fi foarte concreți, relevanți și realiști.

Cred că, uneori, se pierde conectarea cu realitatea și cu businessul, cu provocarea pe care ar trebui realmente să o rezolvăm, din dorința de a fi creativi și a lua ochii, premiile și tot glam-ul. Se ridică prea mult în slăvi această creativitate, uneori greșit înțeleasă sau pentru care nu se ajunge la o definiție comună celor care stau la masă și care poate să devină doar creativitate de dragul creativității.

Se câștigă însă și rezultate mai bune și rute noi. Cred că oricum ele ies în evidență ușor printre cele care doar bifează la capitolul creativitate.

Presiunea de a fi creativă nonstop

La fel cum există presiunea de a fi mereu prezentă, de a fi mereu la curent cu absolut tot ce se întâmplă, de a răspunde prompt și rapid, de a avea mereu toate soluțiile. Asta mai ales într-o eră în care pare că trebuie să ne demonstrăm și mai mult umanitatea și creativitatea, din moment ce avem la îndemână și tot mai multă inteligență artificială, cu rezolvări de-a gata în nano-secunde.

Cum mă adaptez la asta: caut să am aceeași înțelegere asupra a ceea ce facem, a așteptărilor, a rezultatelor și, uneori, chiar a limitelor – cu clienții, partenerii și colaboratorii noștri. Încerc să negociez în permanență terenul unde merită să gândim strategic și creativ și bătăliile în care nu merită să intrăm.

Iar, personal, încerc să-mi iau timp de gândire și pauze și să accept, uneori, că am făcut tot ce puteam mai bun cu resursele pe care le-am avut într-o anumită perioadă.