[Hai cu votul] Bogdan Ciuclaru: Mă motivează să merg la vot fix disperarea cu care diletanții sau politrucii vor să ajungă în diverse funcții

S-au umplut străzile de panouri publicitare și mass media de promisiuni – iar anul electoral abia a început. Ar fi păcat să lăsăm politicienii să vorbească singuri, așa că vrem să încurajăm un răspuns cât mai mare prin vot.

Absenteismul este o capcană a democrației, spune Bogdan Ciuclaru. După 20 de ani de radio, timp în care a fost aproape de politică și a răspuns dezamăgirii nu prin lipsă de interes, ci prin satiră, jurnalistul merge la vot cu determinarea de a-i alege pe cei calificați și responsabili.

Campaniile electorale sunt înțelese greșit, crede Bogdan. Ele nu ar trebui să fie portavoci pentru politicieni, ci spațiu în care cetățenii să aducă în atenția candidaților ceea ce îi preocupă.

Așa cum există programe naționale de sănătate publică, e nevoie și de unele de sănătate civică. Ceea ce nu-și dorește Bogdan să mai vadă este mobilizarea la vot prin evenimente dramatice, așa cum s-a întâmplat în trecut.

Primul vot

Prin 2000 am impresia că am votat prima dată și de-atunci nu cred că am ratat vreun rând de alegeri. Să-mi fi mers deci cartea de muncă a democrației vreo 20 și ceva de ani. Cu ce gânduri? La început cred că votul l-am perceput ca fiind o noutate și un soi de validare că treceam în lumea adulților responsabili. Nu știu dacă reușeam la vremea aia să conștientizez valoarea/importanța gestului, dar simțeam că e păcat dacă nu bifez un astfel de privilegiu.

Raportarea la politică

Prin natura meseriei am fost mereu aproape de politică sau de personajele din politică. Am făcut interviuri cu oameni politici importanți și în urmă cu foarte foarte mulți ani am și consiliat niște oameni aflați la început de drum în politică. De la momentul intrării în presă am fost constant atent la ce se întâmplă, iar atunci când dezgustul și lehamitea au fost mari nu mi-am parcat interesul, ci am preferat să răspund prin tot felul de replici/reacții ironice sau satirice.

Motivația votului în 2024

Pe mine mă motivează să merg la vot fix disperarea cu care diletanții sau politrucii vor să ajungă în diverse funcții. Atunci se activează, sau ar trebui să se activeze și-n noi, disperarea de a-i căuta și alege pe cei calificați și responsabili. Posibil ca unii oameni să fie dezamăgiți sau scoși de pe o traiectorie logică de diverse întâmplări, dar cei care nu se bagă să fie informați și conștienți că astfel cresc șansele celor fără calificare sau chemare.

Puterea votului

Chiar cred în puterea votului. Și dacă votul n-ar însemna ceva nu i-am mai vedea pe candidați prin piețe sau stingheri pe la metrou. Practic, ritualic, la 4 ani ei coboară printre noi. Pentru că de alegeri avem și noi puterea. Singura diferență pe care o fac și mi se pare just să procedez așa e că echivalez sau calibrez skill-urile demonstrate de candidați cu postul pentru care intră în competiție. Și aici mi se pare normal să existe unele diferențe.

Cauzele și efectele absenteismului

Absenteismul apare și este întreținut (Da, da!!!) pentru că multora le este convenabil. În felul ăsta votează doar efectivul de partid și cei mai inverșunați simpatizanți. Prin urmare absenteismul este o capcană a democrației. Cu cât se duc mai mulți oameni la vot cu atât tremură mai intens fundul unui politician. Dacă pătura votanților e vastă, atunci și agitația și preocuparea politicienilor de a livra ceea ce așteaptă electoratul sunt mai ușor de sesizat. Apoi e și aiurea să mai pretinzi interes din partea lor când tu spui pas fix în singura zi în care aveai și un interes și-un mijloc de aranja piesele.

Atitudinea față de cei care nu votează

Nu știu dacă electoratul trebuie arătat cu degetul. El trebuie informat. Spațiul public ar trebui să fie ocupat de informații și de explicații concrete legate de beneficiile implicării. Mi se pare că noi înțelegem greșit ideea de campanie electorală și sigur că am putea proceda mai bine. Campania nu se rezumă la a ceda spațiu și un plus de antenă candidaților. Campania electorală este momentul în care comunitatea reclamă cele mai mai importante puncte de pe agendă. Pentru că, ce să vezi, electoratul e mai important decât pleiada de candidați. Dacă ne-am focusa pe electorat, dacă l-am băga în seamă, dacă l-am informa și educa, am avea toți de câștigat.

Pozițiile apropiațiilor

Natura ecosistemului în care îți expui opiniile îți modelează și registrul. Așa că dacă sunt între prieteni sau între rude, sigur voi aborda un limbaj colocvial și își vor face loc glumele, căldura și indulgența față de pozițiile apropiațiilor. Nu poți transforma o masă cu prietenii într-un prilej pentru un dialog toxic sau agresiv, indiferent de simpatiile tale sau ale lor.

Demersuri pentru un electorat mai activ

E simplu. Așa cum exista programe naționale de sănătate publică, sigur se pot face și programe de sănătate civică. Și-ar fi nevoie. Dacă te îngrijești de corpul tău, atunci ar fi logic să te preocupe și locul unde iși face veacul acest corp. Dar vrem asta? Adică vrem să mărim prezența la vot sau durerea-n cot? Dacă urmărești spațiul public ai zice că a doua variantă e de-actualitate. Din păcate, așa cum neglijăm să mergem la control, cum uităm de dentist sau chiar de pasta de dinți și de săpun, așa procedăm și cu democrația. O lăsăm sau o fentăm până ne doare sau chiar, scuzați expresia, se impute rana. Pentru sănătatea dumneavoastră spuneți-vă părerea minumum 30 de minute pe zi.

Și mai e o chestiune, formatorii de opinie n-ar trebui niciodată să abandoneze chematul la vot. E obligație care vine la pachet cu statutul.

Exemple de campanii care au încurajat votul

Așa vrea să zic NU. Chemarea la vot n-ar trebuie să fie memorabilă. Pentru că, cel mai probabil, s-ar construi pe evenimente dramatice. Mie mi-ar plăcea să se voteze fără să mai avem întâmplări dramatice ca sursă a mobilizării. Până acum n-a fost așa. Au fost evenimente majore, unele groaznice… și ele s-au transformat in campanii. Nu mai vreau. Din afară îmi amintesc cum a fost construită campania lui Obama. Cât de puternic și de mobilizator a fost acel Change has come to America. Căci asta e iluzia la fiecare 4 ani, că vine o schimbare majoră, care, măcar ipotetic, te are pe tine în centru. Campaniile mari sau care mobilizează bine pot aduce, la pachet, și mari dezamăgiri. Să nu uităm de campaniile bune, smart chiar, care l-au propulsat pe Traian Băsescu. Să trăiți bine s-a transformat într-un banc, și-acesta zicea la final ”Bine că mai trăiți!”

Un mesaj pentru ceilalți: De ce ar trebui să voteze?

Ar trebui să votăm pentru că doar așa lucrurile bune pot apărea și funcționa în jurul nostru. Cu preocupare. Ne preocupă viitorul nostru? Jobul? Strada, spitatele sau școala copiilor? Ok. Deci votăm. Și după vot povestea nu se termină. Votați, dar nu uitați să puneți permanent presiune pe ei, pe cei pe care îi alegeți. Aveți dreptul să cereți lucruri, să trimiteți mailuri, să vă indignați și să protestați. Aveți dreptul la vot și la respect. Asta înseamnă ca în fiecare zi încrederea pe care ați acordat-o unui politician sau unui partid să vă fie răsplătită. La vot nu mergeți ca să puneți pe Cutărescu într-un scaun, ci ca să decideți cine să administreze, cine să muncească în interesul dumneavoastră!