[Minte&suflet] Cecilia Moței: Un copil indisciplinat și impulsiv, care „merită să fie pedepsit”, este doar un copil care are nevoie de structură, de organizarea emoțiilor și de sprijin

Sunt multiple dificultățile psihoemoționale pe care le experimentează preadolescenții și adolescenții în zilele noastre. Poate acestea existau și în trecut, dar nu se vorbea despre ele, deoarece sănătatea mintală era un subiect tabu pentru mulți. Cantitatea de informații cu care sunt bombardați, rețelele de socializare și tehnologiile, mediul școlar adesea neprietenos au determinat o creștere a cazurilor de anxietate, depresie și deficit de atenție în rândul minorilor, în ultimii ani.

Psihologul clinician și educational Cecilia Moței spune că un proces terapeutic început în copilărie ajută în astfel de situații. În plus, acesta poate pune bazele unui psihic sănătos și poate contribui la dezvoltarea unui adult cu o dinamică interioară armonioasă.

"Contactul părintelui cu valorile, ideile, modelele pe care copiii le au sau le caută în afara familiei sunt un predictor important pentru siguranța emoțională și fizică a copiilor. Iar aici îndemnul meu este: Fii un părinte curios!", spune Cecilia.

În ultimii ani, Cecilia Moței a lucrat în cabinet cu preadolescenți și adolescenți, cât și cu părinții acestora. Am abordat cu ea mai multe subiecte care țin de sănătatea psihoemoțională a minorilor, printre care nevoile emoționale ale acestora, relația cu părinții, influența rețelelor de socializare asupra comportamentului copiilor și tinerilor și pericolele la care sunt ei expuși în școală.

Parcursul personal către psihoterapie

A fost cu adevărat o călătorie parcursul meu până la psihoterapie. Călătoria a început în al doilea an de facultate, când o colegă mi-a propus să fac voluntariat, pentru un centru care se ocupa de terapia copiilor cu diagnostic din spectru autist. Aceasta a fost prima poartă deschisă, spre însoțirea unui copil din perpectiva dezvoltării psihice, pas cu pas și a fost și momentul în care am decis că îmi doresc să contribui, ca acei copii să aibă o viață cât mai independentă cu putință.

Alături de copiii din centru, am învățat că, evoluția lor vine cu o muncă intensă, că micile progrese sunt adevărate teritorii câștigate și ca acestea să fie menținute au nevoie de repetiție zilnică. Alături de familiile copiilor, am învățat reziliența, am învățat că sunt zile care pot fi de-a dreptul copleșitoare și că tocmai acestea sunt motivația de a rămâne consecvenți și motivați, pentru a avea cât mai puține zile copleșitoare atât pentru copii, cât și pentru aparținătorii acestora.

Misiunea mea doar în lucrul cu copiii cu tulburare din spectru a fost timp de șapte ani, timp în care am finalizat facultatea de psihologie și masterul în Psihologie clinică și consiliere, după care am conștientizat că am nevoie de multiple instrumente pe care să le folosesc în ghidarea și consilierea părinților și am parcurs prima mea formare în terapii scurte, colaborative, orientate pe resurse și soluții, însă simțeam că am nevoie să pot avea o viziune mai amplă asupra procesului de recuperare a copiiilor cu autism și am urmat formarea în analiza aplicată a comportamentului. În ultimii cinci ani, am dedicat practica mea din cabinet, terapiei de familie și terapiilor cu copii și adolescenți, iar pentru aceasta, am urmat formări în terapia centrată pe emoții, în terapia schemelor pentru copii și adolecenți, și în metoda Feuerstein.

Cum arată cadrul de lucru specialist-client în psihoterapie, în cazul minorilor

Atunci când o familie vine cu copilul la psihoterapie, cele mai importante schimbări se fac prin intermediul părinților care beneficiază de consiliere parentală, iar uneori le recomand și procese de terapie individuală pentru fiecare dintre părinți, asta dacă nu au accesat deja un astfel de ghidaj. În cabinet, primele sesiuni sunt doar cu părinții, pentru a afla care este dificultatea pe care o traversează împreună cu copilul, care este viziunea fiecărui părinte în ceea ce privește dificultatea, cine își dorește schimbarea în legătură cu dificultatea, care sunt persoanele sau mediile afectate de apariția dificultății și care sunt obiectivele părinților în termeni de micro și macro schimbări. După această etapă am sesiuni de psihoterapie atât cu copilul cât și cu părinții, pentru a ajunge la obiectivele stabilite.

În ceea ce privește terapia preadolescenților, urmez același protocol, însă efortul pentru schimbare este împărțit între preadolescenți și părinți. Sesiunile cu părinții, au loc o dată la patru -cinci sesiuni individuale cu preadolescentul, pentru a urmări împreună evoluția.

În cazul adolescenților, prima sesiune este împreună cu părinții, după care urmează sesiunile desfășurate pe un protocol similar cu cel al preadolescenților. Sesiunile de consiliere parentală sunt orientate către înțelegerea diferențelor de perspectivă și modalitățile de a îndeplini nevoile adolescenților într-un mod sănătos.

Relația potrivită terapeut-client. Cine și cum o poate evalua în cazul minorilor?

Există multiple protocale sau scale de măsurare a progresului în terapie cât și a relației terapeutice, care oferă informații ce susțin procesul terapeutic. Scalele de măsurare (Scala de evaluare a rezultatului pentru copii și Scala de evaluare a ședinței pentru copii), pe care eu le folosesc în demersul terapeutic îmi oferă informații atât despre schimbările, dificultățile apărute de la o ședință la cealaltă, cât și despre cât de bine a fost folosit timpul din ședinta terapeutică din perspectiva lor. Aceste două instrumente sunt ca o busolă pentru copilul, preadolescentul sau adolescentul care se află în terapie, pentru că sunt bazate pe cultura feedback-ului sănătos și colaborativ.

Beneficiile psihoterapiei posibile oricând în viața și dezvoltarea unui copil

Un proces terapeutic început în copilărie, ajută la creșterea și dezvoltarea rezilienței, înțelegerea emoțiilor, senzațiilor și recunoașterea factorilor disturbatori. În plus, sprijină autoreglarea emoțională.

Aceste abilități pe care copiii le învață în sesiunile de psihoterapie, pun bazele unui psihic sănătos și flexibil și susțin dezvoltarea unui adult cu o dinamică interioară armonioasă.

Dificultățile cu care se confruntă cel mai des minorii

Dificultățile pe care copiii le traversează în această perioadă sunt multiple, însă eu voi face un mic rezumat al acestor problematici. În practica mea, susțin procese terapeutice pentru copii cu anxietate generalizată, deficit de atenție, dificultăți de conduită, depresie, situații conflictuale apărute în urma divorțului, atacuri de panică, probleme de identitate, dificultăți în relaționarea cu covârstnicii. Din cauza acestor dificultăți, relațiile cu părinții au de suferit, pentru că, preadolescenții și adolescenții își formează o altă realitate prin care ajung să se autoizoleze, să creeze relații cu persoane care nu sunt de încredere, atât în mediul online cât și în mediile în care își petrec cel mai mult timp. Este o provocare pentru părinții și copiii de toate vârstele să dezvolte relații sănătoase și să rămână ghizi pentru sine și pentru celălalt.

Pedepsele și recompensele în creșterea și formarea unui copil

Pentru mine personal în formarea copiilor, pedeapsa înseamnă forța adultului, pedeapsa nu repară doar poate înfricoșa, pedeapsa nu înlocuiește comportamentul nepotrivit, pedeapsa rușinează, pedeapsa expune și nu favorizează creșterea sănătosă a unui copil, ci doar o inhibă, stagnează și îngheață. Un copil indisciplinat și impulsiv, care „merită să fie pedepsit”, este doar un copil care are nevoie de structură, de modelare comportamentală, de organizarea emoțiilor și de consecvența cu care părinții îl sprijină. Practica demonstrează că, atunci când adulții din viața copiilor folosesc limite sănătoase în relaționare, bazate pe respect, compasiune și fermitate, flexibilitate și disponibilitate, autenticitate și capacitate de coreglare și autoreglare emoțională, de fiecare dată avem un trend ascendent de creștere constantă a copiilor.

Influența rețelelor de socializare asupra preadolescenților și adolescenților

Părțile pozitive ale rețelelor de socializare, sunt că preadolescenții și adolescenții reușesc să cunoască alți covârstnici cu interese similiare din toată lumea, iar pentru ei, diferențele culturale sunt atractive, își împărtășesc idei, pasiuni, se sprijină în procesul educațional. Aceste puncte forte ale rețelelor de socializare, pot fi experimentate, doar dacă există o supraveghere a unui părinte, care să medieze și să verifice constant informațiile cu care copiii intră în contact. Pericolele pot apărea, atunci când părinții nu mai au acces la: persoanele cu care copiii intră în contact, la informațiile pe care copiii le accesează și la informațiile personale pe care copiii le furnizează în astfel de medii.

Raportarea la sine devine mai dificilă, când avem standardele nerealiste din online, care indică doar extremele și când mă refer la extreme, mă gândesc la viața perfectă sau la instigarea spre autovătămare. Aceste situații, destabilizează și îi conduc pe adolescenți și preadolescenți către comportamente riscante, autodistructive, impulsive și de izolare. Contactul părintelui cu valorile, ideile, modelele pe care copiii le au sau le caută în afara familiei sunt un predictor important pentru siguranța emoțională și fizică a copiilor. Iar aici îndemnul meu este: Fii un părinte curios!

Ce e important în procesul de formare a unui viitor adult echilibrat cu o stimă sănătoasă de sine

Copiii și adulții, au nevoie să fie îndeplinite cinci nevoi de bază, pentru a avea un parcurs armonios, iar recomandarea mea, către părinți, bunici sau orice altă persoană de atașament, este să verifice cât pot de des, dacă și cât au reușit să îndeplinească în ultima perioadă aceste nevoi. Pentru că nu putem aborda toate aspectele nevoilor de bază, mă voi limita la câteva aspecte care pot fi ușor de observat atât la copii cât si la adulții semnificativi din viața lor.

Prima nevoie, este nevoia de atașament și securitate, care atunci când este îndeplinită are ca indicatori conectarea emoțională cu sine și ceilalți, relații durabile bazate pe siguranță, autenticitate și apartenență. Această nevoie neîndeplinită, are ca indicatori acceptarea condiționată, ești iubit sau sprijinit, doar daca te aliniezi cu standardele persoanei de atașament.

A doua nevoie, este nevoia de autonomie și identitate personală, care atunci când este îndeplinită, indică autodeterminare și autoeficacitate. Nevoia neîndeplinită semnalează îndoieli ale copilului cu privire la abilitățile și competențele personale.

A treia nevoie de bază, este nevoia de libertate de exprimare și autoapreciere. Această nevoie îndeplinită, indică o imagine de sine sănătoasă și respect de sine. Neîndeplinirea acestei nevoi evidențiază un copil, care trebuie să-i înțeleagă nevoile și emoțiile părintelui.

A patra nevoie, este nevoia de spontaneitate și joc. Unul dintre indicatorii nevoii îndeplinite este, bucuria de a experimenta liber și spontan starea de bine, iar prin nevoia neîndeplinită observăm un copil restricționat, cu multe reguli și inhibiții.

A cincea nevoie, este nevoia de limite realiste, granițe și autocontrol. Îndeplinirea nevoii indică consistență, structură și orientare, neîndeplinirea acesteia indică un copil care are reguli stricte, nenegociabile, rigide și inflexibile.

Vulnerabilități și pericole la care sunt expuși minorii în școlile din România

Cea mai recentă cercetare în domeniul sănătății mintale, care se numește Mapping Youth Mental Landscapes, condusă de Being România, ne răspunde la această întrebare. Prin urmare, tineri cu vârste cuprinse între 10 și 24 de ani în 2023, care au participat la acest studiu, înregistrau condiții dificile de sănătate mintală. În urma acestui studiu s-a dezvoltat topul principalelor probleme și afecțiuni de sănătate mintală la tineri, iar pe primele patru poziții regăsim anxietatea, depresia, consumul de substanțe, probleme de comportament și conduită. Bullying-ul, cyberbullying-ul, agresiunile, stigmatizarea din cauza problemelor mentale și expunerea la violență în mass media si social media, fac parte dintr-un alt top, ce subliniază principalii factori declanșatori în problemele de sănătate mintală. Programele de prevenție, de conștientizarea a importanței sănătății mintale sunt cele care pot crește siguranța în școli, iar aceste programe să fie adaptate pe nevoile fiecărei școli, pentru a avea parte de un impact semnificativ.

Importanța implicării unui psiholog școlar în relația cu elevii

Relația cu psihologul școlar este foarte importantă pentru școlari și liceeni. De fiecare dată când psihologul școlar este prezentat copiilor ca o resursă, ei sunt flexibili, curioși și de cele mai multe ori caută consilierul școlar în situații tensionate sau dificile, pentru a găsi soluții împreună.

Relația părinte-consilier-elev

Relația părinte-consilier-școlar, în această perioadă, cred că suferă niște tensiuni care sunt indezirabile pentru toate părțile implicate, împiedică colaborarea și rezolvarea de probleme. Însă, pentru a împuternicii această relație, ar fi de folos ca la acele programe de prevenție, care acum sunt prezentate doar elevilor, să fie invitați și părinții, iar împreună să formeze o viziune responsabilă, asupra sănătății mintale la clasă. Eu cred foarte mult în forța comunității, în limbajul soluție și forța grupului de a face bine, iar această echipă e formată din elevi, părinți și psihologul școlar. Ar fi de folos, măcar o dată la 3 luni să existe astfel de întâlniri, în care toată lumea protejează emoțiile copiilor și susțin schimbarea pentru comportamentele nepotrivite apărute la clasă, cu responsabilitatea că fiecare copil din clasă trebuie să aibă nevoile de bază împlinite.

Recomandări pentru menținerea sănătății emoționale a copiilor

O relație echilibrată părinte – copil are ca fundament împlinirea nevoilor de bază într-o manieră consecventă, sigură și autentică. În rest, dragi părinți respirați!