[Start in industrie] Alexandra Nae: Într-o eră dominată de consumerism, încercăm să impresionăm prin sustenabilitate și responsabilitate, în timp ce trebuie să vindem cât mai mult

Știți plângerile de pe la colțurile internetului: tinerii nu mai vor să muncească, sunt prea sensibili, au prea multe critici în legătură cu orice. Ba tinerii vor să lucreze, spune Alexandra Nae, PR Executive Highlight PR și membră Gen Z, vor să învețe, dar nu să muncească fără oprire pe două eugenii. Noile generații își apără foarte bine limitele și echilibrul dintre job și viață. 

"Cred că la început am romantizat puțin industria, văzând-o ca pe o modalitate de a schimba pattern-ul – de a da voce, de a dezvălui potențialul, de a educa și responsabiliza. Realitatea însă lovește destul de repede – pe lângă bugete și alte limitări, te lovești de superficialitatea industriei", spune Alexandra. 

Vorbim cu Alexandra în continuarea despre aventurile ei de început în industria de comunicare, perioada de interviuri și căutări, primele greșeli și primele învățături. 

Întâlnirea cu industria creativă

Sunt Alexandra Nae, PR Executive @ Highlight PR și de un an am început să descopăr ce înseamnă publicitatea.

Am intrat în industria creativă pentru că o văd ca pe un safe space în care pot sa îmi satisfac nevoia continuă de a cerceta, învăța și experimenta.

Nu îmi creez așteptări cam niciodată, îmi place să iau lucrurile ca atare și să mi le formez ulterior. La fel a fost și cu publicitatea, mai ales că a fost ceva cu totul nou pentru mine. Cred că la început am romantizat puțin industria, văzând-o ca pe o modalitate de a schimba pattern-ul – de a da voce, de a dezvălui potențialul, de a educa și responsabiliza – fie pe sine, fie prin prisma clienților.

Realitatea însă lovește destul de repede – pe lângă bugete și alte limitări, te lovești de superficialitatea industriei. De la responsabilitate socială, sustenabilitate și Gen Z, totul e un trend, totul pleacă la fel de repede precum vine, suficient ca brand-urile să își bifeze, once in a while, agenda de self awareness și relatability. Într-o eră dominată de consumerism, încercăm să impresionăm prin sustenabilitate și responsabilitate, în timp ce trebuie să vindem cât mai mult. E tot era în care consumatorii, în special generația mea, nu se mai raportează doar la calitate, preț, vizualuri cool, ci sunt mult mai mindful, iar felul în care brandurile abordează cauzele sociale e ceea ce face diferența.

Etapele care te-au adus aici

Vin dintr-un backgroud exclusiv uman. Pornind de la liceu și ajungând la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine am urmat calea filologiei atât la licență, cât și ulterior la master – într-un blend umano – real.

Finalul studiilor a culminat cu o criză existențială de tipul ”Now what?” și a fost pragul critic în care am realizat ca sunt nevoită să decid încotro se îndreaptă viitorul meu profesional. Am realizat că urmarea acestui profil a îndeplinit dorința pe care a avut-o copilului din mine, dar că îngrădea, în același timp, potențialul, creativitatea adultului actual, confuz și care nu știe de unde să o apuce.

Mi s-a spus ca începutul e mereu mai greu, să mă gândesc la ce știu si ce-mi place, că așa o să-mi fie mai ușor să mă reghidez pe drumul meu. În realitate însă, eu n-aveam nevoie de direcții, ci mai degrabă să-mi fac propria hartă, să o iau de la 0, să construiesc pe măsura ce explorez, și să mă orientez, în final, către drumul care avea la fiecare popas, câte ceva din ceea ce îmi doream.

Am explorat căile „corporate”, unde niciodată nu aveam suficiente resurse, așa că am luat-o într-o direcție opusă, către publicitate si agenție, care îmi permite să interacționez și cu viața de corporate, dar din alte perspective.

Perioada de căutări

Am început prin a filtra lucrurile la care mă pricep, pe care aș vrea să le învăț, care ar fi de viitor, iar ulterior am început să iau rând pe rând job-urile și internship-urile care acopereau în mare parte aceste criterii, dar conștientizând că totuși sunt la început și că trebuie sa-mi păstrez și doza de optimism.

Deși bifam cerințele „mandatory”, în care și eu mă regăseam cel mai mult (precum gândire outside the box, creativitate, implicare etc), somehow nu erau niciodată suficiente, pentru că lipsea mereu o doză de ceva, eram prea „entry” pentru „entry level”.

În câteva luni de aplicat activ m-am ales cu un inbox diversificat in mail-uri de tipul „Dragă, Alexandra – iți mulțumim pentru aplicare” și care se sfârșeau mereu cu un „din păcate” care deja îmi devenise suficient să înțeleg că nu se va concretiza ceva.

După seria de eșecuri menționate, dar cu speranța că nimic nu e întâmplător, și din faptul că sunt a strong believer că lucrurile bune merită așteptate, m-am trezit într-o zi cu un mesaj al unei cunoștințe care doar m-a întrebat „ție îți place să scrii?”.

La 10 minute de când am dat reply la mesaj cu „da, de ce?” răspunsul s-a invit direct printr-un telefon prin care cea care urma sa îmi fie șefa și mentor, mi-a spus ca agenția ei, Highlight PR, este în mare căutare de un om pe postul de PR Executive.

Până să trecem la formalități ca trimisul de CV si primit niște task-uri ca probă, am vorbit despre cât de important este sa îmi folosesc latura creativă, să mă exprim prin scris, să pun întrebări, să învăț, că nu e doar un job, ca e un spațiu în care eu să-mi explorez potențialul, să experimentez, să primesc guidance și să mă formez.

Deși nu aveam absolut deloc experiență în domeniu, am rezolvat task-urile, și ulterior am stabilit un „interviu” unde să ne cunoaștem și să discutăm punctual pe ele. Spre suprinderea mea, feedback-ul a pus accent pe cum gândesc, ce abordare am, cum am reușit sa îndeplinesc foarte corect cerințele în ciuda lipsei de experiență. Tot aici am fost întâmpinată de întrebări ca „cine e Alexandra, omul?” „ce îți place, ce nu îți place?”, „ce e important pentru tine?” care mi-au consolidat percepția că „mi-am găsit drumul.”

Experiența de la interviuri

Experiența de interviuri seamănă mult cu o piață, în sensul că fiecare încearcă să-și vândă produsul propriu: în acest caz, tu ești produsul. E o competiție de cine se vinde mai bine pentru a se face remarcat și pentru a impresiona, dar totul se întâmplă prin cuvinte și nu prin fapte. Nu ai ocazia să arăți mai întâi ce poți face, așa că trebuie să-ți pui toate abilitățile și entuziasmul în cuvinte, dar cu o modestie bine dozată.

Recunosc, interviurile îmi dau anxietate, pentru că nu îmi place să vorbesc despre mine și pentru că sunt de părere că ”actions speak louder than words” mai ales când trebuie să demonstrezi ce poți.

Mai recunosc că nu sunt cea mai în măsură de vorbit de interviuri, căci nu am avut prea multe experiențe, chiar mai deloc, pentru că nu am ajuns niciodată în acel punct, primul meu interviu oficial mi-a adus și primul job ever, așadar sfaturile pe care le-aș da altora, mi le-aș da implicit și mie: tu ești expertul propriei persoane - tu te cunoști cel mai bine, tu știi ce poți, cât poți. Deci fii încrezător! Nu te limita, ține cont de ce e important pentru tine și cum te poți dezvolta dacă primești șansa respectivului job. Nu îți fie frică să fii curios, să pui la rândul tău întrebări către angajator, într-un fel, și aceasta poate fi o modalitate de a-ți demonstra interesul și angajamentul.

În cazul unui refuz, nu ezita să ceri un feedback, pentru că angajatorul nu o să-l ofere niciodată din propria inițiativă. E o oportunitate valoroasă pentru a înțelege ce poți îmbunătăți și cum te poți poziționa mai bine în viitor. Așadar, fii curajos, și nu uita că, în cele din urmă, interviul este doar începutul unei călătorii care poate să-ți aducă multe provocări și oportunități de creștere și învățare.

Deschiderea industriei față de juniori

Industria e destul de open față de juniori, mainly pentru că majoritatea brandurilor își targetează campaniile către Gen Z, deci insight-urile noastre devin din ce în ce mai valoroase pentru a ajunge la publicul țintă. Cu toate astea însă, cred ca încă mai e mult până departe. Publicitatea este extrem de dinamică, niciun proiect nu e la fel cu altul și experiența aici joacă un rol important. E un domeniu în care ai nevoie de multă răbdare, curiozitate, este despre a pune întrebări, de a experimenta – atâta timp cât ești curios și implicat, vei învăța și te vei dezvolta.

Este foarte important să interacționezi mult cu seniorii, să le pui întrebări, să le ceri feedback, poate să fie super overwhelming, mai ales la început, așa că orice sfat și îndrumare sunt cât se poate de binevenite.

Cum percepeai acest domeniu

Îmi imaginam multă multă creativitate, mult brainstorming și mult dinamism. Nu-mi imaginam însă cât de complex e totul behind the scenes, câtă muncă poate sta în spatele unei campanii.

Publicitatea redefinește adrenaline rush-ul cu feedback-uri primite azi, și modificări făcute ieri. În esență e despre thinking outside of the box, dar nici prea afară din cutie, e despre creativitate, dar nu prea, pentru că intervin diverse limite.

Publicitatea e foarte gri. E și albă dar trebuie în același timp să fie și neagră. Trebuie să ai un rațional emoțional,dar să nu uitam să arătăm cât mai mult produsul, trebuie să avem idei mari și ambițioase, dar să ținem cont de bugetul mic, trebuie să avem the next viral thing, dar să fie organic, somehow trebuie să facem imposibilul posibil.

Cred că cel mai surprinzător lucru legat de publicitate ca outsider, este să realizezi că în spatele ideii care a reușit să vadă lumina, sunt luni de back and forths, de schimbări, ajustări si aprobări.

Cât contează baza teoretică

Am urmat FLLS, la licență am mers pe filologia slavă unde am studiat slovaca, iar la master am urmat un program interdisciplinar între filologie și informatică – un fel de computational linguistics.

La nivel de informație nu a contat deloc, fiind un alt domeniu, însă m-a ajutat foarte mult la nivel de creative writing, structură și cel mai mult, research. Ambele programe universitare au fost extrem de solicitante și diferite, și astfel m-au ajutat foarte mult sa mă adaptez mereu la orice e nou. Având constant proiecte de onorat de pe o zi pe alta, m-a ajutat foarte mult să gestionez în viitorul actual, deadline-urile scurte.

De unde ai învățat

De peste tot, sunt cronic pe internet așa că mereu caut cât mai multe surse. Daca ar fi sa aleg un singur loc, fara niciun bias, aș spune IQads, pentru ca știu că e locul unde văd industria în mișcare.

Cărțile care au ajutat

Sincer, nu cred ca am vreo carte care să mă fi ajutat. Nu stiu care e echivalentul “șoarecelui de biblioteca” pentru internet, maybe internet wormhole, deci sunt un fel de râmă care caută constant să absoarbă cât mai multă informație. În domeniu, cred ca mă ajută cel mai mult interacțiunea directă, publicitatea în sine is a whole learning experience.

Cum a fost la început

Greu. Fiind ceva complet nou pentru mine – nu doar ca domeniu, ci ca primul job ever, am întâmpinat task-urile cu destul de multă anixietate. Am avut noroc însa de colegi răbdatori care să mă indrume la fiecare pas și să-mi reaminteasca să fiu încrezatoare. Cred că singurul impediment major a fost întelegerea termenilor de specialitate – pitch, vizual, editabil, OOH, EOD, DTP… etc.

De la primul job până acum

Funny, căci primul job este și cel la care sunt acum. Am ajuns cumva întămplator, dar așa a fost să fie, urmând sa realizez curând că publicitatea e the missing piece. Singura mea experiență work-wise fusese doar practica de prin facultate, la o agenție de traduceri.

Adaptarea la ritmul agenției

Pentru că totul e atât de dinamic, cu timp scurt dar volum mare de muncă, m-am adaptat repede și am învățat în mare parte din mers, știind că am suportul echipei mele. Am cerut constant feedback, am întrebat mereu unde am simțit că nu înțeleg sau nu știu, și așa a devenit din ce în ce mai ușor să gestionez task-urile.

Echipa a fost tot ce mi-am dorit, mai ales ca începător, mi-au oferit încă de la început multă încredere și asta m-a ajutat să evoluez foarte rapid. Recunosc, a trecut ceva vreme până am reușit să mă adaptez cu toată lumea, din simplu fapt că îmi era teamă să mă deschid, dar am început să mă lămuresc repejor ca e un safe space și că pot să fiu confortabila în a fi eu.

Primul proiect

Primul proiect la care am lucrat a fost pentru un client din zona IT, unde am avut un eveniment în care anunțam venirea companiei în România, cât și merger-ul ei cu o altă companie de profil din țara noastră, task-urile mele concentrându-se pe zona de Media Relations.

A fost un „botez” într-o apă destul de tulbure, având multe modificări până în ultimul moment. Cu toate astea însă, cred că pe cât mi-a fost de greu, pe atât mi-a fost și benefic, pentru că mi-a fost mai ușor să-mi setez un ritm al lucrurilor, și în final feedback-ul a fost unul foarte bun, în ciuda tuturor problemelor pe care mi le-am facut.

Primele greșeli

În general, mi-aș fi dorit să fiu ceva mai stăpână pe mine și pe munca mea, să admit că aș avea nevoie de ajutor pentru că devenise copleșitor și că nu le pot face chiar pe toate.

O zi obișnuită de muncă 

Nu cred că există o zi care să fie la fel cu alta, însă sunt lucruri care fac parte din rutină. De fiecare dată când ajung la birou, deschid imediat mail-ul și verific dacă a mai apărut ceva între timp. După ce mă asigur că nu e nimic nou sau urgent, îmi pun în ordine, pe cât posibil, tot ce are ddl-ul pentru ziua respectivă. Dacă rugaciunea e sfântă înainte de masă, la fel e și cafeaua înainte de task-uri, așa că ne adunăm toate și ne punem gândurile în ordine. E un fel de liniște dinaintea furtunii, căci valul de noutăți apare pe zi ce trece.

Proiecte recente

Cel mai recent proiect este o campanie de PR derulată alaturi de NIVEA în colaborare cu KISS FM sub umbrela WINTERKISS, pe mai multe pârtii din țară. Campania se axează pe a promova the timeless icon, NIVEA Crème ca fiind produsul indispensabil pentru ingrijirea pielii, din cap până în picioare, mai ales acum în sezonul rece. Partea noastră este sa generăm awareness prin content creators, care să promoveze atât produsul cât și să amplifice evenimentul de pe pârtii, unde avem multe activari foarte fun powered by NIVEA și familia noastră extinsă - Highlight Agency.

Partea cea mai grea 

Să nu mă implic atât de mult emoțional, și să îmi găsesc echilibrul în a avea timp și pentru mine, nu numai pentru job. Publicitatea înseamnă de multe ori volum mare de muncă, multe proiecte venite deodată, toate la fel de importante la care simti că nu mai ai răgaz.

Și cea mai frumoasă

Dinamismul, imprevizibilitatea și diversitatea proiectelor, faptul că niciun proiect nu se aseamănă cu altul, fie el același client.

E un domeniu din care ai de învățat constant, la care trebuie să te adaptezi repede și cu care să ții pasul la fel de repede. Orice task general odată învățat devine mecanic, și de aceea îmi place, că mai presus de toate, este un spațiu în care îți poți dezvolta latura creativă.

Ce îmi place cel mai puțin? Well, faptul că inovația sau o idee extraordinară nu sunt suficiente, ori mai bine zis, sunt prea mult și că în același timp trebuie să faci mult cu puțin. Provocările în majoritatea timpurilor apar din cauza limitelor bugetare, deci trebuie să găsești echilibrul în a obține cât mai mult dar a rămâne și în limitele impuse.

Cum ai caracteriza generația ta

Este o generație destul de neînțeleasă – atât de ea însăși cât mai ales de cei din exterior. Loviți de crize de tot felul, e understandable să nu știm ce ne definește și încotro să o luam. Aud destul de des de la generațiile mai mari că tinerii nu vor să mai muncească, că suntem prea sensibili, genul de opinii venite de la oamenii care se bazeaza doar pe propriile trăiri și le tratează ca experiență universală, very „eu am trait asa si uite ce bine mi-a fost”, „eu nu mă plângeam atâta”, deși în esență nu facem nimic altceva decât să semnalăm probleme care afectează întreaga comunitate și să impunem limite.

Tinerii vor să învețe, să cunoască, să experimenteze și să se bucure de viață, dar nu muncind fără oprire pe doua eugenii. Gen Z-ul e mai mult decât un moment viral sau un trend. Schimbarea însă e un proces, normalitatea e relativă, însă puterea stă doar în mâinile noastre. Avem de protejat o serie de core values foarte bine definite. Punem mai mult preț pe problemele comunității, pe a semnala și a îndrepta.

Legat de perspectivele seniorilor, cred că indiferent de generație, fiecare are de învățat câte ceva de la fiecare, și că cel mai important e să existe deschidere către acest lucru. Cred că perspectivele se pot îmbina armonios, seniorii venind cu o baza foarte solidă, iar juniorii în completarea lor cu noi perspective și insights.

Învățături

• Nu o lua personal, nu te atașa de idei, doar nu a fost să fie de data asta, oportunitățile ca și inspiratia, vin si pleacă.
• Fiecare experiență, fie bună, fie rea, e o oportunitate din care poți învăța.
• Ai mai multă rabdare, în special cu tine însuți.
• Toți suntem oameni și filtrăm lucrurile din pricina poziției în care ne aflăm. Limitarile și bugetele sunt o problema ierarhică de brand, clientul personal poate să îți fie pe aceeași lungime de undă.
• Unde poți să spui “Da!”, poți să spui și “Nu!”, ai grijă și de bunăstarea ta, work but don’t always overwork.

Creativitatea. Definiție personală

Nu sunt deloc omul definițiilor, și cu atât mai mult să definesc ceva totuși atât de abstract. Pentru mine însă, creativitatea e un proces, e libertate, e inspirație, și mai presus de toate e energie.

Creativitatea e un boost de îndrăzneală, de satisfacție, este acea scânteie ce luminează întunericul rutinei, transformând simplul în extraordinar. Este curajul de a călca pe căi neumblate, de a îmbrățișa incertitudinea și de a transforma visurile în realitate. Este satisfacția viziunilor materializate și a poveștilor conturate din imaginație.