Cinemaul a fost mereu o oglindă a societății, un mediu puternic pentru comentarii sociale, crede Laura Napolitano, directoarea Institutului Italian de Cultură „Vito Grasso” din București. „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”, evenimentul organizat de Institutul Italian de Cultură din București și Ambasada Italiei, aflat la a treia ediție, aduce publicului cele mai bune producții recente, de la regizori consacrați la debuturi uimitoare, precum și filme de referință, care vor putea fi văzute în prezența invitaților speciali, regizori sau actori.
Evenimentele vor avea loc la București (4 - 10 martie, Cinema Muzeul Țăranului), Cluj-Napoca (14 - 17 martie, Cinema Victoria), Iași (23 - 24 martie, Cinema Ateneu) și Timișoara (28 - 31 martie, Cinema Victoria).
”Da, putem spune că selecția noastră din acest an este o fereastră către Italia contemporană: imaginea pe care o percepem este cea a unei țări moderne și complexe, cu probleme sociale, preocupări de mediu, lupte pentru egalitate de gen și respectarea drepturilor comunității LGBTQ+, dar și a unui loc plin de speranță și poezie”, spune Laura.
Laura Napolitano se află de un an și jumătate în România, după ce a administrat, la Ministerul Afacerilor Externe din Italia, rețeaua internațională a Institutelor Culturale Italiene (2020-2022), a coordonat activitatea Institutului Cultural din Melbourne (2027-2020), a fost atașat cultural la Institutul Cultural Italian din Paris (2011-2027) și atașat cultural la Ministerul Afacerilor Externe din Italia (2008-2011)
Despre selecția acestui festival, precum și despre alte inițiative culturale menită să ne familiarizeze, constant, cu cultura italiană, ne spune mai multe Laura Napolitano.
Primul an la conducerea Institutului Cultural Italian
Primul meu an aici a fost plin de descoperiri. Institutul rămăsese fără un director vreme de câțiva ani și dispăruse de pe harta culturală bucureșteană, așa că a trebuit să restabilesc contacte și colaborări, să creez legături noi. Scena culturală din România este în continuă dezvoltare, crește frumos și rapid, iar noi suntem deschiși către inițiative și colaborări.
E dificil să aleg doar câteva proiecte preferate din cele peste 50 desfășurate anul trecut, pe care le-am organizat sau la care am participat.
Mă bucur că Italia a fost Țara Invitată anul trecut la Bookfest și ne-am ocupat de evenimentele de acolo. De asemenea, am organizat o expoziție importantă dedicată lui Adriano Olivetti în colaborare cu Muzeul MAXXI din Roma la Biblioteca Națională.
Dar proiectul cel mai personal este expoziția „Are they rocks or clouds?”a tinerei fotografe Marina Caneve, pe care am găzduit-o la sediul nostru în octombrie și apoi la Switch Lab. Avem o scenă minunată a fotografiei în Italia și mi-aș dori să aduc mai multă fotografie în România. „Are they rocks or clouds?” e o investigație teritorială în Dolomiți care își propune, prin interacțiunea dintre observație, memorie și știință, să contribuie la recunoașterea riscurilor hidrogeologice. E ceva conceptual, dar în același timp foarte actual și practic, vorbind despre sustenabilitate și dezastre naturale.
O nouă inițiativă festivalieră la început de 2024
Cele două proiecte Il Cinema Ritrovato și Visuali Italiane au scopul de a prezenta bogăția cinematografiei italiene. Dar când spun „bogăție”, mă refer nu doar la producția de film, ci mai ales la tot ce ține de un lucru esențial, dar mai puțin cunoscut: restaurarea.
L’Immagine Ritrovata din Bologna a fost fondat în 1992 și este astăzi unul din cele mai avansate și specializate laboratoare din lume care activează în domeniul restaurării. Prin evenimentele Cinema Ritrovato on tour am vrut să subliniem contribuția inestimabilă la protejarea patrimoniului cinematografic. Prin acest eveniment am vrut, desigur, să prezentăm publicului român cel mai fermecător festival din România și din lume.
„Visuali Italiane”
Cinemaul a fost mereu o oglindă a societății, este un mediu puternic pentru comentarii sociale, reprezentare culturală și reflecție istorică. Da, putem spune că selecția noastră din acest an este o fereastră către Italia contemporană: imaginea pe care o percepem este cea a unei țări moderne și complexe, cu probleme sociale, preocupări de mediu, lupte pentru egalitate de gen și respectarea drepturilor comunității LGBTQ+, dar și a unui loc plin de speranță și poezie.
Filme de artă și filme comerciale
La fel ca în România, este evidentă prevalența blockbusterelor internaționale în box office, față de filmele arthouse sau filmele europene. Însă, anul trecut ne-a arătat că lucrurile se schimbă în ce privește potențialul de succes al filmelor artistice, de autor, în fața publicului comercial.
În topul încasărilor la box-office în Italia este „There is still tomorrow” de Paola Cortellesi – o frescă alb-negru despre condiția femeilor în Italia de după Al Doilea Război Mondial, cu peste 36.000.000 Euro, iar în top 10 regăsim filme precum „Poor Things” (r. Yorgos Lanthimos) și „The Boy and the Heron” (r. Hayao Miyazaki). Pot spune că sunt foarte plăcut surprinsă de audiența italiană.
Surprize plăcute
Ce mi-a plăcut cel mai mult vizionând filmele italiene din 2023, în timpul selecție realizate împreună cu curatorul Eddie Bertozzi, este faptul că am asistat la o diversitate a producțiilor. Avem o puternică prezență feminină în regie – Alice Rohrwacher este recunoscută internațional ca fiind una dintre cele mai interesante noi voci din cinematografia europeană, lucru care i-a adus o retrospectivă la Centre Pompidou în Paris acum câteva luni.
Sunt voci noi precum Simone Bozzelli (filmul său „Patagonia” a fost selectat la Locarno Film Festival) sau Tommaso Santambrogio („Gli oceani sono i veri continenti” / „Adevăratele continente sunt oceanele”), dar și Michele Riondino, un actor celebru devenit regizor, cu un debut excepțional: „Palazzina LAF”. Asistăm, de asemenea, la o revenire în forță a documentarului: „Sconosciuti puri”/„Pure unknown”/ „Pur și simplu necunoscuți” este cel mai bun exemplu, un film puternic despre un medic legist care luptă pentru drepturile celor care nu mai pot vorbi pentru ei înșiși.
Recomandări
Mi-ar plăcea ca publicul să vadă măcar „Io capitano”/ „Eu căpitan” al lui Matteo Garrone (nominalizat la Premiile Oscar 2024 pentru Cel mai bun film străin) „La Chimera”/ „Himera” semnat de Alice Rohrwacher, una dintre cele mai bune și interesante voci regizorale din Italia, și „Palazzina LAF”, regizat de Michele Riondino, o poveste italiană despre un abuz teribil și despre implicațiile de sănătate și de mediu ale activității în una din cele mai mari oțelării din Europa.
Planuri și proiecte culturale viitoare
În 2024 sărbătorim centenarul Institutului, care a fost fondat de un grup de intelectuali italieni și români în 1924 ca instituție privată, devenind apoi reprezentant al guvernului italian pentru promovarea culturii și limbii italiene în România în 1933.
Cu această ocazie, vrem să propunem publicului român cu program amplu, începând cu muzică și aniversarea operei lui Puccini, bucurându-ne de noul pian Fazioli, care va ajunge la noi în iulie. Pregătim mai multe expoziții, una dedicată unui artist italian din a doua jumătate a secolului XX, în colaborare cu MNAR, alta dedicată designului italian, dar avem și o program de rezidențe de teatru, jazz, dans, literatură și numeroase concerte și spectacole pe care le vom prezenta publicului, în colaborare cu mai multe instituții din București și nu numai.
De asemenea, în perioada 29 mai - 2 iunie, o parte din filmele selectate la„Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România” se văd la Sibiu, în parteneriat cu Este Film Festival.
