Nici nu începuse bine anul 2024, că echipa Asociației Zi de BINE se și mutase la Spitlul de Psihiatrie Voila, din Câmpina, unde începuseră lucrările la un nou proiect al organizației. Este vorba despre CREAATiV, un centru de cazare pe termen lung pentru adolescenții și tinerii care se luptă cu adicțiile. Pe lângă tratament medical, pacienții vor beneficia aici de intervenții de psihoterapie, de reconectare cu familiile lor și alte terapii complementare.
Partenerii organizației Zi de BINE în acest demers sunt Spitalul Voila și Clinica Atelier Psy.
"Dacă ai un copil cu adicții sub 18 ani nu ai unde să îl internezi într-un centru specializat de stat sau privat. CREAATiV va fi primul centru rezidențial de stat pentru tratarea minorilor cu adicții. Așa ceva nu există în România, azi", spune Gabriela Gocan, de la Asociația Zi de BINE.
Gabriela Gocan de la Asociația Zi de BINE povestește în cele ce urmează despre CREAATiV - Centrul de Recuperare și Educație împotriva Adicțiilor pentru Adolescenți și Tineri care se deschide la Spitalul de Psihiatrie Voila, din Câmpina.
Rolul tău în organizație
Sunt căutator de comori la Zi de BINE, asociație care împlinește curând 4 ani de când a fost fondată de Melania Medeleanu și Luciana Zaharia. Altfel spus, caut proiecte – NEVOIE și le pun pe picioare. Caut să le dau cea mai bună formă posibilă și cel mai bun sens, cele mai sănătoase rădăcini, în teren.
La mine e „bine facut” pentru un „bine predat și primit”.
Cum a început anul 2024 pentru Zi de BINE
A început în forță. Când toată lumea mai rostogolea încă sarmaua de pe o parte pe alta în farfurie, noi eram deja mutați cu echipa la Spitalul de Psihiatrie Voila, din Câmpina, unde ridicam primii perei pentru băi în saloane pe șantierul Centrului CREAATiV, un proiect la care ne gândim de multă vreme, timp în care am și căutat și curtat partenerii potriviți, am găsit resursele, am făcut planurile.
Oamenii și organizațiile care s-au strâns pentru a face C.R.E.A.A.Ti.V
C.R.E.A.A.Ti.V înseamnă Centrul de Recuperare și Educație împotriva Adicțiilor pentru Adolescenți și Tineri la Voila. Voila adică Spitalul de Psihiatrie Voila, din Câmpina, acolo unde am găsit resursa umană și materială numai bună pentru acest proiect de pionierat pentru România. Ca vârf de lance o să o menționez aici pe dr. Irina Minescu, medic primar psihiatrie pediatrică, managerul Spitalului de Psihiatrie Voila, un om alături de care poți construi lucruri și care a mobilizat resursele spitalului, inclusiv pe cele umane, pentru ca acest proiect să fie posibil.
Iar celălalt stâlp al proiectului este dr. Eugen Hriscu, medic psihiatru, psihoterapeut, și unul dintre puținii specialisți în prevenirea și tratamentul dependențelor de substanțe din România, pe care l-am convins să ni se alăture împreună cu alți colegi din Clinica Atelier Psy, pentru a colabora cu medicii de la Voila și a pune pe picioare un program terapeutic care se poate transforma într-un manual de bune practici pe acest subiect. Iar proiectul este finanțat de sponsorii strategici ai Asociației Zi de BINE, Lidl Romania, Grupul E.ON Romania, UniCredit Bank si Leroy Merlin.
Contextul înființării Centrului
Anul trecut, fix pe vremea asta, la Zi de BINE făceam primul nostru proiect legat de dependențe și a fost prima dată când am plonjat în problemă. Împreună cu ARAS București, cu Maria Georgescu, Nicoleta Dascalu, cu Monica Dan si echipele lor, am făcut atunci un centru de informare și suport pentru adolescenți consumatori și părinții lor. Și ne dăm seama că de fapt atunci doar ne-am udat la degete și pentru noi a fost un prilej să luăm contact direct cu părinți afectați, cu întregi familii și cu partea asta a Bucureștiul nevăzut, în care se consumă la colț de stradă. Ne-am dat seama că dacă atunci am lansat o picătură într-un ocean, acum trebuie să venim cu găleata și să facem ceva și mai mare. De data asta facem un centru nu de informare, ci de tratament și cazare pe termen lung, mai mult sau mai puțin un centru de „rehab” așa cum vedem în filmele americane.
Amenajăm Centrul în cadrul Spitalului de Psihiatrie Voila, în Câmpina, din mai multe motive. În primul rând e destul de aproape de București, unde buba e mare, astfel încât și părinții să poată participa la partea din programul terapeutic care vizează reconectarea cu familia. Am mai ales locul „for the view”, în sensul că este o locație superbă, cu foarte mult potențial terapeutic. Imaginați-vă un castel, cocoțat pe un deal, înconjurat de pădure, cu livezi de meri, terenuri de sport și sere de legume, desigur nu arată toate grozav și mobila e veche, dar locul e îngrijit. Și mai important decât locul e echipa de medici pe care am intalnit-o acolo, în frunte cu Irina Minescu. E o echipă de medici psihiatri tineri, deschiși, implicați, empatici și care ne-a primit cu brațele deschise și care e dornică să primească know how de la specialiști pe zona tratării dependențelor la copii.
Cum va arăta CREAATiV
Dacă ai un copil cu adicții sub 18 ani nu ai unde să îl internezi într-un centru specializat de stat sau privat.
CREAATiV va fi primul centru rezidențial de stat pentru tratarea minorilor cu adicții. Așa ceva nu există în România, azi. Un spital de psihiatrie ține copilul internat o săptămână, hai două, cât trece peste faza acută, după care este luat acasă și începe să consume iar. Pentru că una sau două săptămâni nu înseamnă... într-un comportament adictiv. Și atunci am creat acest loc de cazare pe termen lung. Un loc care este în cadrul unui spital, adică ai acces la medici, la ambulator, la tratament medicamentos, dar care nu este parte din clădirea spitalului și unde copiii internați vor avea parte de un program terapeutic special gândit pentru ei, cu psihoterapie, art terapie, ergoterapie, sport, reconectare cu familia. Totul gratuit, ca în orice alt spital de stat!
Vom avea disponibile 26 de locuri în programul CREAATiV, câte două saloane de fete și două de băieți, fiecare salon cu propria baie, dintre care jumătate le-am făcut noi și jumătate spitalul, din fonduri proprii, dar pe același calapod stabilit împreună, astfel încât să fie un tot unitar. Pe lângă saloane, mai este centrul în sine, pe care l-am amenajat în clădirea Școlii Sanatoriale, pentru că la Voila copiii internați pe termen lung fac și școală, ca să nu rămână în urmă. Amenajarea este gândită astfel încât să putem decupla mental locul de ideea de spital, de mirosul de spital, de mobila de spital, mulți dintre copiii care ajung la Voila fiind deja trecuți pe la Obregia și prin alte spitale din țară. Să fie fresh, modern, prietenos, colorat, cald și calm. Un loc unde să te simți în siguranță să stai, să crești, să înveți, să te faci bine, nu încă un loc unde ai fost abandonat o vreme.
Etapele prin care a trecut proiectul
De la idee către implementare a trecut deja anul, deși de lucrările propriu-zise ne-am apucat doar de două luni. Răsucitul problemei pe toate părțile, cu oricine apuci să vorbești și știi că are o experiență personală sau o părere profesională, scoutingul de spitale, discuțiile cu manageri și cu personalul medical, puricatul de statistici și modele de pe-afară, aducerea la bord a specialiștilor de top, formarea echipei între medicii psihiatri, psihologii clinicieni, doamnele asistente din spital și psihoterapeuții din privat care vin cu know how pe zona de terapie, trainingul propriu-zis (urmează), vizite la clinici din Paris (urmează), fiecare pas a contat pentru a ajunge aici, nu am fi putut sări nimic. Și încă sunt mulți pe care nu i-am mai menționat.
Iar cea mai provocatoare parte cu siguranță îi revine doamnei doctor Minescu, pentru că a acceptat provocarea de a face altfel lucrurile într-un spital de stat, lucru care înseamnă managementul unor situații foarte delicate, care îți pot bloca totul. Pentru că noi putem să facem fain frumos acolo și putem să avem și un program terapeutic pe foaie, dar dacă nu poți monta personalul medical în treaba asta, acolo ți se rupe filmul.
Ce crezi că este cel mai important în construirea unui astfel de centru
O să răspund cu un mare clișeu – oamenii. Și dintre oameni, ACEL om care are capacitatea să țină în tot timpul toate lucrurile conectate și funcționale. Care știe să vorbească și cu unul și cu altul, fiecare cu gândurile și problemele și fricile lui, astfel că la final de zi se pot strânge toți la aceeași masă și nimeni să nu se simtă faultat cumva. E mare lucru!
Când vorbim despre sănătatea mintală a adolescenților și tinerilor, ce lipsește în România?
Nu e vorba că lipsește ceva sau altceva, că avem ceva de cârpit. Că așa ar fi simplu. E vorba că problemele sunt sistemice. Întregi sisteme trebuie regândite, instituții publice cu totul care nu-și fac treaba sau o fac complet pe dos și mai mult rău fac. Copilul – cât învață, ce învață, în ce condiții, cât timp liber are și unde și-l poate petrece? N-avem răspunsuri bune. Părintele – cât muncește, pe câți bani, ce își permite și ce înțelege să facă cu ei pentru copilul lui, cât timp are pentru sine, ce face cu timpul ăla? Iarăși n-avem răspunsuri bune și astea sunt doar câteva dintre întrebările la care răspunde direct starea mintală a unui copil, care e direct dependentă de starea mintală a adultui în a cărui grijă se află. Cele două nu pot fi despărțite. Întotdeauna, la întrebarea „Cum e copilul?” răspunde o altă întrebare „Cum e părintele?” Și când ne uităm la statistici despre droguri la adolescenți, să nu uităm să ne uităm și la statisticile despre bullying la școală, despre pedepse corporale acasă, despre sărăcia cruntă din mediul rural. De ce avem nevoie cel mai tare? Să vorbim deschis despre toate lucrurile astea ar fi un prim pas.
Ce ai descoperit tu despre adolescenți și tineri, lucrând la acest proiect
Tinerii nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât au fost în alte generații, așa cum umblă vorbă. Lumea din jurul lor poate să fie mai bună sau mai rea. Lucrurile la care ei au acces pot fi mai bune sau mai rele. Dar copiii sunt copii. Ei vor oglindi înapoi comportamentele la care sunt expuși și vor încerca lumea cu degetul. Așa-i de când lumea și așa o să fie. Nu asta-i problema. Problema e că România e o societate toxică pentru tinerii ei.
Când făceam proiectul de nutriție pentru copii cu tulburări alimentare am vorbit mult despre „mediul obezogen” în care trăim cu toții și care ne faultează la orice decizie bună legată de alimentație. Acum că vorbim despre toxicomanii, nu facem decât să lărgim cadrul și să spunem răspicat că în România trăim într-un mediu toxic. Copiii noștri cresc într-un mediu toxic, în cel mai real sens. Dacă pe vremea noastră era pachetul de Carpați a lui tata și sticla cu țuică, acu’ sunt vape-uri cu gustul curcubeului pe cerul gurii, păcănele lângă școli și etnobotanice în școli. Dar noi, ca societate, ne așteptăm ca ei să ia decizia corectă de fiecare dată și să spună NU! E prea mult! E imposibil! Dacă mai pui la calcul și stasticile despre expunerea la social media, bullying-ul de la școală și violența de acasă îți dai seama că, de fapt și de drept, copiii din ziua de azi sunt chiar destul de rezilienți pentru vremurile și mediul în care trăiesc.
Alte cauze pe care le veți sprijini în 2024
Anul 2024 este despre starea de BINE. Acesta este firul roșu care leagă proiectele noastre, fie că vorbim despre dependențe și tulburări alimentare la copii, despre depresie și singurătate la adulți, în mod special la seniorii singuri, dar și la cei care au pierdut pe cineva drag – de toate ne vom ocupa anul acesta. Gândim proiecte care să ne facă BINE și căutăm să construim comunități de reziliență. Una dintre ele este la Școala 36 din Berceni, o școală pe care am „adoptat-o” și unde am creat Comunitatea 360, o comunitate care să aducă laolaltă toți participanții la educație: copii, profesori, părinți, vecini ai școlii, facilitatori de educație alternativă, pentru o școală care înseamnă mai mult decât note.
A doua comunitate este la Centrul Comunitar Zi de BINE, unde derulăm un proiect de comunitate pentru seniori, cu ateliere de dans, șezători de croșetat, controale medicale și alte activtiăți de socializare. Și în același timp, amenajăm parcurile Plantați în Amintire, la București, Brașov, Constanța și Tg. Mureș, parcuri pe care le sădim în memoria celor dragi care nu mai sunt astăzi printre noi. Oricine poate intra pe plantatiinamintire.ro, opta pentru un copac în orașul de care aparține, cel puțin cu amintirile, iar în schimbul unei donații acel pom va purta o plăcuță cu un cod QR care odată scanat te va duce la povestea de viață a persoanei respective. Pentru că avem cu toții cel puțin un dor care ar putea prinde rădăcini vii.
