[REC și la podcast] Jo Ilie și Alex Vasile: Am vrut să facem conținut pentru omul obișnuit care trebuie să-și hrănească familia și pe sine și e copleșit de câte lucruri pare că trebuie să știi ca să dai drumul la aragaz

Obiectivul pe termen lung e distracția, iar restul e bonus, spun Jo Ilie și Alex Vasile, creatorii Învinge tava, un podcast în limba română despre gătitul de zi cu zi.

Deși a apărut dintr-o glumă, Învinge tava a prins rapid contur, iar Jo și Alex au făcut o listă de subiecte (care le-ar ajunge pentru mai multe sezoane), au creat setup-ul tehnic și au trecut la înregistrat – cu emoții, la început, dar cu mult râs pe parcurs.

Cei doi pun deja bazele unei comunități în jurul podcastului pe Instagram, testează diferite strategii de promovare și își rafinează abordarea de la un episod la altul. Au o structură pentru fiecare episod, alternează rolul de gazdă și invitat, dar, în general, își dau voie să se bucure de proces fără multe reguli.

Din audiență fac parte cei pasionați de gătit, dar și persoane care pur și simplu se bucură de conversația dintre cei doi, fără vreun interes special să intre mai des în bucătărie.

Idee și primii pași

Alex: Podcastul a apărut dintr-o glumă. Eu și Jo discutam despre meniul de la ziua ei și după cam o oră de pălăvrăgit, ea mi-a zis “Ar trebui să facem un podcast despre mâncare!” iar eu am fost de acord. Apoi la o altă discuție interminabilă despre gătit am hotărât să ne apucăm de treabă. După aceea totul s-a întâmplat foarte repede, cum îmi place mie să spun, de la glumă la primul episod a trecut mai puțin de două luni. Nu ne-am stresat foarte tare pentru că ne place să gătim și ne-am gândit că putem să convingem și alți oameni să se apuce, pentru că este chiar fun.

Jo: Ce ne-am dorit e să facem un podcast în limba română despre gătit. Sunt câteva podcasturi pe piață despre mâncare, dar merg în zona de fine dining, chefi foarte specializați, discuții elevate despre încotro merge gastronomia românească. Noi am vrut să facem un conținut pentru omul obișnuit care trebuie să-și hrănească familia și pe sine și uneori e copleșit de câte lucruri pare că trebuie să știi ca să dai drumul la aragaz.

Emoții

Jo: Da, eu am avut la testele de sunet inițiale. Dar când am înregistrat, am avut un desfășurător (mai lax la primul, mai organizat la următoarele) și asta ne-a ajutat să rămânem pe subiect. Noi vorbim mult, tot timpul, despre mâncare, gătit, ingrediente, cărți, tot ce are legătură cu asta, așa că nu a fost o problemă că nu am avea ce să ne spunem, cât să ne păstrăm într-un fir narativ astfel încât să fie de înțeles pentru ascultători. Încercăm să facem și o încălzire - ne întrebăm lucruri despre temă înainte să înregistrăm - dar, de fapt, toate discuțiile noastre sunt un warm up pentru podcast.

De la idee la publicare

Alex: Aici e foarte variabil. Avem o listă de teme din care am făcut o altă listă de temă per episod, apoi am schimbat asta de câteva ori. În funcție de tema episodului, eu mă gândesc ce am și ce n-am gătit în tema respectivă, cred că și Jo face fel. Apoi mai discutăm despre ce am găsit fiecare și ajungem la rezultatul final. Câteodată durează două săptămâni să pregătim un episod, dar am avut și zile în care am tras două episoade, fără a plănui asta în prealabil. Așa a fost să fie. Eram amândoi foarte pe val. :)

Formatul

Alex: Eu ascult podcasturi, chiar si pe cele video, tot le ascult, nu mă uit la ele. Decizia a fost simplă, dacă facem ceva, facem doar audio în primă fază și mai vedem noi ce se întâmplă după aia. Durata a fost stabilită foarte simplu: să poți asculta un episod cap-coadă în drum spre sau de la muncă sau cât gătești ceva simplu acasă. E momentul ideal pentru ascultat, sau cel puțin așa ne-am gândit noi. Și așa am făcut, nu am căutat studii sau ceva de genul ăsta.

Invitații și temele

Jo: Când am început să vorbim serios să facem podcastul, am pus pe foaie un concept și o listă de teme și invitați posibili. Cu lista aia de teme facem cel puțin 5 sezoane. De la cum faci cârnați la cum ascuți cuțite și ce cărți de rețete sunt utile când înveți să gătești. Pentru primul sezon, am ales 10 teme (că sunt 10 episoade), apoi am refăcut-o după ce am tras episodul 3. Că ne-am dat seama că temele sunt mult prea largi și trebuie nișate ca să putem spune lucruri practice - am testat asta la episoadele 2 și 3 și am fost mai mulțumiți de rezultat decât la primul. Am încercat să alternăm categoriile mari (masă festivă / legume / pâine / supe / etc.) astfel încât să nu ne repetăm sau suprapunem prea repede.

La structura discuției de episod, am decis de la început că vom fi pe rând gazdă și invitat. Gazda e responsabilă de stabilirea întrebărilor, ghidarea discuției și menținerea ei pe traseu - că noi putem divaga mult. Invitatul e mai priceput pe subiectul respectiv. Dar punem întrebări amândoi și încercăm să punem în valoare experiențele noastre complementare. Iar în partea cu invitatul extern, la fel, punem întrebări amândoi după un plan pe care îl facem în avans. Nu știu dacă am negociat vreodată ceva, pur și simplu spune fiecare ce crede și de ce și ajungem repede la un punct comun, dacă nu am început de acolo.

Lecții și surprize

Jo: Eu am avut dintotdeauna un mare crush pe radio. În radio a fost primul meu job - la 19 ani, reporter la Radio Sky Constanța - și mereu când sunt invitată la emisiuni radio plec așa cu un oftat că nu fac asta. Dar ideea de a face un podcast mi se părea foarte departe de mine, nu am aptitudini tehnice, nu știu să montez, nu am idee cum se transformă un sunet înregistrat într-o cameră într-un podcast coerent pe care să vrea oamenii să-l asculte. Până la treaba asta. Asta am învățat, că nu e niciun mister, că poți să-ți organizezi gândurile cum o faci pentru scris (mediul meu) și că nu trebuie să le știu eu pe toate (și mă bucur că Alex știe ce nu știu eu).

Mai practic, am învățat să iau interviuri în echipă, că până acum am fost doar în situații în care eu eram reporterul și sursa era sursă, nu ne intervievam reciproc. Și să vorbesc mai aproape de microfon! (Îmi iese 90%.)

Alex: Acum ceva ani glumeam spunând că eu vreau să fiu grafician la radio, că pare un job solicitant. Între timp lumea s-a schimbat și chiar există acest job. E un mediu în care nu am lucrat dar pare interesant. Tehnic vorbind, nu m-a surprins mare lucru. Am mai făcut set design pentru podcasturi, cu decoruri, camere, lumini… the whole deal. Nu m-am așteptat să fac asta pentru mine, dar ce să zic, life is like a box of chocolates. Cel mai ciudat este să-mi ascult propria voce. Și am învățat să montez audio.

Înregistrări cu mult râs

Alex: La noi la înregistrări e chiar cu fun, se râde mult mai mult decât rămâne în montajul final. Cea mai amuzantă chestie a fost când a intrat Jo în camera în care eu montasem microfoanele și toate jucăriile și a realizat că nu mai are scăpare. :)) Avea niște emoții monumentale. Amândoi am avut, mai ales la primul episod, după aceea am învățat repede să ignorăm microfoanele și doar să ne distrăm.

Audiența

Jo: Noi am zis că vorbim cu oameni cărora le place să gătească și care vor să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în acest proces. Dar am văzut că ne ascultă și oameni care nu gătesc, îi distrează conversațiile noastre - și le fac poftă de mâncare. Nu avem încă vreun studiu pe audiență, e destul de anecdotic totul, dar ne place tribul care se strânge în jurul episoadelor. Sunt oameni curioși și cu simțul umorului.

Promovare

Jo: Promovăm pe contul de Instagram dedicat, @invingetava, și pe conturile noastre personale de Insta, plus în newsletterul de Meal planning și în grupul de Facebook al newsletterului. Facem lucruri diferite, dar cele mai multe pe Instagram, unde punem fragmente din discuții, rețete discutate în episod și lucruri care nu au mai încăput în episod (că mereu avem mult mai multe idei decât timp). Ce mai facem - inițial a fost un experiment, ne-am dat seama repede că e foarte distractiv procesul - e să lansăm episoadele pe YouTube cu listening party. Adică stăm pe chatul episodului și vorbim cu oamenii în timp ce ascultăm împreună în timp real.

Altfel, am mai făcut PR clasic, adică le-am scris oamenilor pe care îi cunosc din domeniu că am lansat un podcast și cei cărora le-a plăcut l-au dat mai departe. Audiența crește treptat, ceea ce un semn bun că ajunge la mai multă lume. Cred că Instagram funcționează cel mai bine, că prin cei care recomandă podcastul ajungem la oameni la care nu ajung nici newsletterul, nici conturile noastre personale.

Alt lucru frumos care s-a întâmplat a fost că avem un partener pentru acest sezon, Bonduelle, care a vrut să susțină podcastul înainte să existe măcar testele de studio, și care promovează în social media varianta de pe YouTube, a alocat un buget de publicitate extra special pentru asta. Nu ne așteptam, nici nu știam că face cineva așa ceva.

Post-procesare

Alex: Eu mi-am asumat partea tehnică de la început. Jo se tot întreba cum o să facem, unde, când. S-a convins că it's going to happen când au venit microfoanele și suporturile de microfon. A fost foarte tare faza și expresia ei atunci. În post, Adobe Audition e baza. Nu am mai editat audio pentru podcasturi până acum dar… pentru orice există un început.

Podcasturi care vă inspiră

Jo: O să spună și Alex asta: Home Cooking, podcastul pornit în pandemie de Samin Nosrat și Hrishi Hirway, a fost un model pentru noi când am început să vorbim despre conceptul podcastului. Este o discuție despre mâncare între doi prieteni. În cazul lor, unul e podcaster și celălalt e chef recunoscut în toată lumea. La noi, suntem doi amatori care încercăm să învățăm unul de la celălalt cum să gătim mai bine, mai intuitiv, mai eficient.

În afară de Home Cooking, pe care îl reascult recurent pentru că e foarte plăcut să mergi pe stradă cu vocile lor în căști, eu mai ascult Gastropod, un podcast de antropologie și istorie culinară, Hidden Brain de la NPR și uneori Reply All. De la noi, Amintiri gustoase, podcastul lui Cosmin Dragomir, e cel mai aproape de ideea mea de conținut gastronomic. Pe alte zone, Hacking Work al lui Doru Șupeală, despre cum muncim, și Bibliotea, al Teei Teodorescu, despre cărți.

Alex: Home Cooking a fost o revelație pentru mine. A fost q.e.d.-ul faptului că e fun să asculți niște necunoscuți vorbind despre gătit pe limba ta, fără fancy things. Mai ascult și The Splendid Table, astea în materie de gatit.

În afară de asta, Experimental Brewing și Craft Beer & Brewing Magazine Podcast, am rămas cu ele de când făceam bere la Hop Hooligans și le ascult în continuare. De la noi, Vorbitorincii pentru că îmi place Radu Paraschivescu și baletez între podcasturi în funcție de invitați.

Peisajul podcasturilor în România

Jo: Eu sunt uimită de apetitul oamenilor pentru acest tip de conținut și mă bucur că a crescut și la noi atât de mult în mai puțin de 6-7 ani. Și cred că e loc pentru mai mult, mai multe nișe. Ca și în conținutul general despre mâncare, se creează mereu categorii noi care răspund la nevoi noi. Câtă vreme oamenii vor conținut care să le însoțească activitățile (condusul, gătitul, curățenia) și vor unul pe care să-l aleagă (nu ce oferă media tradiționale, adică radio și TV), cred că va exista mereu cerere pentru conținut audio la cerere.

Motivația

Jo: Ca și la newsletterul de meal planning, mie îmi place procesul. Cum facem planul, înregistrarea, promovarea, dialogul cu ascultătorii la premieră, toate discuțiile noastre din jurul produsului. Este o experiență distractivă și facem o echipă bună. Faptul că e și ascultat și avem reacții pozitive e un bonus. Dar îl fac pentru că îl facem, ca să zic așa.

Alex: Mie mi se pare fun. Dacă reușim să convingem niște oameni să gătească acasă și să se îndrăgostească de acest proces de a face mâncare e un mare bonus. De unde mă uit eu la lucruri, discuțiile astea între noi doi ar fi existat fie că le înregistram, fie că nu. Orice altceva e doar un bonus.

Planuri

Jo: Noi am lucrat la treaba asta destul de intuitiv, punând pe foaie doar lucrurile pe care simțeam că trebuie să ne asigurăm că le vedem la fel. În rest, mergem cu flow-ul procesului și al curbelor de învățare inerente. Ăsta e un fel de-a spune că nu am discutat prea mult despre unde ne ducem cu el. Știm că facem 1 sezon de 10 episoade. Am început să vorbim despre când am pune în an sezoanele 2 și 3 ca să ne dea posibilitatea să reflectăm anotimpuri noi. Discutăm de opțiunea de a face video, dar nu să ne filmăm fețele în timp ce vorbim. Dar cam așa lucrăm, să vedem unde ne duce procesul, fără niște ținte de audiență/venit pe care nu știm pe ce le-am putea baza în acest moment. Cred că un plan implicit e să construim o comunitate de ascultători și să vedem ce putem face cu ea/pentru ea. Se înfiripează deja în Instagram, vom vedea cum merge.

Cum ziceam, noi facem asta ca să ne distrăm și ăsta rămâne un obiectiv asumat pe termen lung.

Invitatul ideal

Jo: Samin Nosrat, pe care o știe multă lume din seria Salt Fat Acid Heat de pe Netflix - are și o carte cu același nume și a făcut podcastul nostru preferat, Home Cooking. Yotam Ottolenghi, pentru că, deși poate părea inaccesibil din cauza numărului enorm de ingrediente de la fiecare rețetă, este o inspirație cum vede lumea și combinarea gusturilor. Pe Carolina Gelen, pe care o ador de pe Instagram și care mă inspiră cu tot ce postează - plus că ea e româncă, ar fi chiar fezabil. Din România, mi-ar plăcea să-l avem pe Vlad Pădurescu de la L’Atelier, îmi place mult cum vorbește despre mâncare deși, desigur, el face fine dining.

Alex: Ahhhh, e greu. Massimo Bottura a fost fix from the top of my head. Mi se pare o persoană extrem de interesantă, pe lângă faptul că e un chef genial. Matty Matheson, cred că ne-am înțelege perfect. E singurul chef din serialul The Bear și motivul pentru care m-am apucat să mă uit la acel serial și am rămas șocat că el nu gătește nimic. Știu că poate suna ciudat, dar dacă aș putea să îl intervievez pe Jamie Oliver aș fi foarte fericit. Reprezintă începutul meu în bucătărie, am aflat că și al lui Jo. Cred ca ar fi o experiență. De la noi… sincer de la noi sper să invităm pe toată lumea pe care mi-o doresc în podcast, așa că aș vrea să nu spun.