[Viața de freelancer] Irina Melecciu-Vițelaru: E dificil să găsești echilibrul între planul de pe hârtie și constanța efectivă a proiectelor și, implicit, a veniturilor

Există mereu un compromis. Freelancingul aduce flexibilitate, libertate și mai mult timp pentru pasiuni. Dar vine la pachet și cu lipsa sentimentului de apartenență și cu o instabilitate a proiectelor, spune Irina Melecciu-Vițelaru, strateg B2B și consultant în marketing și comunicare.

Irina este freelancer de cinci ani, iar tranziția spre munca pe cont propriu a venit treptat. A început cu câteva proiecte pro bono, apoi a negociat fee-uri și, după mai multe proiecte mici, au apărut și unele mai complexe. Spune că la început și-a pus singură piedici, dar că realitatea s-a dovedit a fi mai blândă decât s-a temut. Lucrează în continuare la propriile convingeri, dar și la o planificare mai bună a timpului și proiectelor.

Deși inițial a luat lucrurile din mers, a realizat că are nevoie de o abordare mai sustenabilă și că trebuie să aloce timp și brandului personal. Mai multe lecții din experiență și sfaturi pentru cei care vor să pornească pe drumul freelancingului, în continuare.

Începuturi în freelancing

Aveam la activ vreo 17 ani de corporatism și veneam după vreun an și jumătate de concediu de creștere a copilului când am început să cochetez cu ideea de a lucra pe cont propriu. A fost mai degrabă un deziderat care a venit din nevoia de flexibilitate, de a-mi găsi un echilibru nou în care să pot așeza provocări și un amalgam nou de emoții, temeri și vulnerabilități pe de o parte și vise de carieră pe de altă parte. N-am pornit cu o idee clară despre pași de urmat (deși știam foarte bine teoria), ci m-am uitat mai degrabă la cum și unde aș putea să aplic ce știam să fac pe nișa mea, de strategie de comunicare pe B2B in general, cu focus pe servicii profesionale. Așa că din partea cu planuri și strategii concrete am preluat ce am simțit că mi se potrivește și pot să fac: să încerc să ofer astfel de servicii ca și consultant independent în această industrie și să am o abordare cât mai personală – și personalizată – cu fiecare client.

Mi s-a conturat mai bine gândul după ce am ajutat pro bono câțiva foști colegi, aflați și ei la început – care m-au rugat ulterior să lucrăm planificat și pe baza de fee-uri. Ăsta a fost, cred, trigger-ul care mi-a dat curaj să mă aventurez în freelancing. Am avut ceea ce s-ar zice creștere organică, cu proiecte care au început să se concretizeze exclusiv pe baza recomandărilor, pentru că, lucrând îndeaproape pe câteva proiecte de început, încercând în același timp să mai găsesc alți clienți, n-am prea reușit să mă preocup de brandul personal macar puțin din cât mi-aș fi dorit.

Acum, uitându-mă înapoi în mod onest, cred că a fost foarte mult și despre întrebarea asta, dacă eu pot, dacă găsesc curajul să o iau pe cont propriu mai ales dupa o perioadă în care am ales să iau o pauză. Dacă pot sa trec de fricile și vocile din capul meu - care-mi șoptesc uneori, chiar și-acum (dar mai suav ce-i drept), despre dezavantaje, nesiguranțe, safety nets și altele asemenea. Sau cele care-mi amintesc că la un moment dat a venit și-o pandemie, care a avut grijă să mă-nvețe și ea niște lecții, the hard way aș zice. Și a fost nevoie de ceva ani de terapie, acceptare a ideilor legate de ce poți și ce nu poți controla în viață, de cum te poți uita la oameni și la situații astfel încât să vezi mai clar lucrurile bune sau oportunitățile și în perioadele mai dificile.

Viața dinainte de freelancing

Balanța se ducea destul de mult înspre carieră și dezvoltare profesională, cu joburi multi-tasking, cursuri, un MBA la un moment dat și timp liber doar în unele week-end-uri. Am acumulat know-how pe nișa asta, am învățat, am dat greș, am luat-o de la capăt. A fost o perioadă foarte interesantă de creștere, dar și una în care am fost hiper-competitivă cu mine însămi mai ales (nici cu auto-critica nu stăteam prea rău). Așa ca latura mea workaholică, pe care am început să mi-o cultiv prin anii 2000, dusă de valul hype-ului corporatist din accea perioadă, a ajuns la un moment dat un soi bumerang ale cărui efecte „adverse” au început să se simtă în timp.

Și la un alt moment dat au apărut întrebările, căutarile dacă vrei, legate de sens și echilibru, well being, pe care simțeam că le lăsasem cam mult în urmă. Acum, gândindu-mă la toate astea, pare că am materializat o parte dintre clișeele vieții de corporatist, dar n-o sa minimizez niciodată importanța lucrurilor pe care le-am învățat și datorită cărora am evoluat.

Tranziția către freelancing

Nu-mi dau seama dacă să o calific drept dificilă sau ușoară, pentru că s-a întamplat cumva natural, întâi pro bono (ceea ce a fost și un confidence boost mai ales că reveneam dupa o perioadă destul de lungă în care nu avusesem contact cu business-ul), apoi cu proiecte mici și abia ulterior cu cele mai complexe. Sigur, financiar a fost mai grea adaptarea la o sursă inconsecventa de venituri, însă cred că a fost bine că am luat-o treptat, m-a ajutat să mă adaptez și să-mi găsesc un echilibru între clienții cu care lucrez constant și colaborările pe proiecte punctuale.

Prejudecăți și provocări

Pare că primele limitări mi le-am pus singură: temerile și comparațiile cu alții au fost cei mai mari sabotori ai mei. Realitatea din teren s-a dovedit până la urmă mai îngăduitoare, mai încurajatoare decât ce-mi imaginam eu că va fi.

Fac parte din generația crescută parțial în comunism, cu binecunoscutele vulnerabilități în materie de educație emoțională, dar și cu niște oportunități extraordinare de tranziție și de adaptare la contexte noi – fie că au fost de business, sociale sau economice. Așa că aici mi-am căutat răspunsuri și modalități de a mi le depăși cu ajutorul terapiei, care a fost, probabil, cea mai bună investiție în dezvoltarea mea personală și profesională. Unele sunt work in progress, pentru că e un proces complicat și de durată (în special sindromul impostorului, cu care mă lupt periodic). Apoi au fost si cele inerente, legate de constanța veniturilor și a clienților, organizarea cu mai multe proiecte în același timp, prioritizarea, time management, teama că poate la un moment n-o să-mi pot ține vreo promisiune. Le-am pus pe hârtie, cu pros & cons, ceea ce m-a ajutat atât în perioadele aglomerate (când am gestionat proiecte și am pus pe hold partea de business development), cât și în cele mai libere (în care am folosit timpul ca să prioritizez zona asta).

Am mai încercat să-mi fac o rutină de care să ma țin constant și cât pot și să-mi planific mai bine modul în care îmi aloc timpul între proiectele în curs, întâlnirile cu clienții și cele cu oamenii cu care mi-ar plăcea să lucrez.

Greșeli și lecții

Cred că la început m-am axat destul de mult pe mirajul flexibilității pe care o ai atunci când conștiința ți-e propriul șef și nu mi-am stabilit clar un număr constant de proiecte de care am nevoie ca să ajung la o anumită predictibilitate a veniturilor. Teoretic, știam că freelancing-ul, ca și antreprenoriatul, e o sabie cu două tăișuri, în care libertatea aia pe care ne-o dorim e câteodată prea multă, iar opusul ei poate însemna, pe alocuri, și management mai puțin eficient de timp și de resurse. Practic însă a trebuit sa le simt pe pielea mea ca să ajung să prioritizez un plan concret și sa-mi fac strategii de back up. Adica inițial a mers, mi s-a potrivit chestia cu „văzând și făcând”, dar apoi mi-am dat seama că nu e o abordare sustenabilă pe termen lung și că e important să-mi clarific cum împart lucrurile între perioadele aglomerate și cele mai lejere. Apoi o altă greșeală a fost faptul că nu mi-am alocat timp și resurse pentru a-mi crea un brand personal, pentru a fi mai vizibilă și pentru a face mai mult networking (m-am bazat într-o măsură prea mare doar pe recomandări, ceea ce m-a cam afectat, în special în pandemie și în lunile de vară).

Lecții învățate? Evident, pentru că aici totul e încercare și eroare, depinde cum le privești pe fiecare, ca pe eșecuri sau ca pe oportunități care te motivează să mergi mai departe. Știu, sună minunat, dar nu e mereu simplu de pus în practică. Așa că aș fi probabil puțin mai atentă la lucruri precum: stabilirea unor repere pe termen lung legate de alocarea de resurse, timing și target-uri financiare, dimensionarea mai realistă a așteptarilor când vine vorba de fluctuațiile de proiecte, preocuparea (și) pentru brand-ul personal, setarea unor limite cât mai clare și în acord cu ce e potrivit pentru fiecare.

Programul de freelancer

Încerc sa fac o planficare la începutul fiecarei săptamâni și să mai ajustez în cazul în care intervin urgențe sau trebuie să prioritizez alte lucruri. Concret, încep ziua cu o plimbare scurtă până la școala copilului, apoi îmi aloc cca 45-60’ pentru mail-uri/răspunsuri/rezolvarea aspectelor pe care le pot include în intervalul ăsta/update-ul cu știri din business și din domeniul meu, urmate de 2-3h de lucru efectiv pe proiecte; în perioadele aglomerate îmi scurtez pauza de masă (cca 30-40’), în cele mai libere îmi stabilesc întâlniri în jurul prânzului, astfel încât să-mi mai rămână alte 3-4 ore de lucru. Și sper ca de anul ăsta să includ cumva și sportul în această rutină. De asemenea, mi-am propus să am discuții periodice cu colegii cu care fac echipă pe design grafic (Alex Ardelean) și social media (Simona Moise). Sigur, sunt niște repere pe care mi le stabilesc, ajustabile pe parcurs în functie de priorități sau de solicitările care vin de la clienți și colaboratori.

După 22 de ani de lucru (din care 5 de freelancing) în medii corporate și antreprenoriale diverse, cu echipe de dimensiuni diferite, m-am obișnuit să lucrez organizat în mare parte, dar în general reușesc să mă adaptez și cand apar lucruri short notice. Încerc să le echilibrez astfel încât să fiu cât mai aproape de un ratio 70/30 (lucru organizat/spontan).

Pauze

În timpul proiectelor încerc să fac o pauză la cca 45-60 de minute, iar între proiecte îmi iau pauze doar dacă au fost foarte solicitante și/sau simt această nevoie.

Clienții

Cu o parte dintre clienții constanți stabilesc niște repere la începutul fiecărui an, apoi ne organizam lunar și/sau săptămânal în funcție de prioritățile pe care le agreăm împreună. Dacă apar, în anumite contexte, business-uri sau oameni cu care mi-ar plăcea să lucrez, atât pe nișa mea, de servicii profesionale și avocatură de business, cât și pe alte domenii în care am acumulat know-how (fintech, real estate, HoReCa), las ca lucrurile să se întâmple natural și autentic. Dacă ajungem să ne conectăm, încerc să-mi dau seama dacă discuția curge într-o direcție de colaborare, dacă sunt zone în care ce știu îi poate ajuta/aduce valoare în mod real.

Pentru mine e important în primul rând să-mi dau seama dacă există o chimie cu acel antreprenor, dacă știu industria sau pot învăța, dacă avem valori similare, umane și profesionale – ca să vedem dacă există premisele unei colaborări plăcute și eficiente de ambele părți. Îmi place să creez conexiuni, să ascult, să ajut cu sfaturi sau să ofer sprijin (când mi se cere), să am pur și simplu experiența unor discuții captivante chiar și atunci când nu există o miză precisă. Fac lucrurile astfel încât să mă bucur de oamenii pe care-i întâlnesc, să ascult povești de business sau de viață care mă inspiră.

De unde lucrezi

Încerc să combin lucrul de acasă cu cel de la biroul clienților, pentru că asta-mi permite să comunic mai bine cu ei și, în unele proiecte, să fiu mai productivă; uneori mai merg și la cafenelele precum M60, Manufaktura și Steam. De când lucrez pe cont propriu mă uit, în unele vacanțe, și la locuri freelancer friendly, iar recent Munchen și Berlin mi s-au părut printre cele mai potrivite pentru a (și) lucra. Pe viitor mi-ar plăcea să experimentez Gent și Dublin și din această perspectivă.

Brandul personal

E o zona la care mi-am propus să lucrez mai mult pe viitor (în special networking și conținut relevant pentru nișa mea), pentru că până acum nu prea am reușit să-mi aloc timp și pentru asta.

Planuri, visuri, guilty pleasures

Mi-am dorit mereu să pot avea vacanțe mai lungi de 7-10 zile, așa că în ultimii doi ani mi-am îndeplinit visul de a merge în road-trips, în care am avut posibilitatea de a experimenta, de a simți specificul unor țări fără presiunea de a bifa obiectivele dintr-un singur oraș într-un timp relativ scurt. Iar acum câțiva ani am încercat să-mi cultiv și mai mult pasiunea pentru teatru prin cursuri de actorie.

Ca în orice alegere însă, am câștigat ceva și am pierdut altceva. Am câștigat flexibilitatea de care aveam nevoie și această libertate mai mare de a-mi planifica vacanțele, de a lucra remote o perioada mai lunga, însă am pierdut (și îmi lipsește deseori) ideea de apartenență, de lucru în și cu o echipă.

Freelancingul în România, și nu numai

În România, am observat în ultimii ani o tendință din ce în ce mai accentuată a oamenilor experimentați din comunicare & marketing (ca domenii în sens larg) de începe să lucreze pe cont propriu, fie ca freelanceri, fie în echipe complementare (sau de a migra de la freelancing spre lucrul în mini-echipe mixte în funcție de specificul proiectelor). Și cred că există o plajă semnificativă de clienți care au astfel de nevoi, mai ales cei de dimensiuni mici și medii, pentru e important să primească un raport cât mai avantajos între fee-uri și experiența consultantului.

Cred că se va menține acest trend, dar nu-l văd neapărat și ascendent în următorii doi ani, în special din cauza creșterii foarte mari a taxelor. Sigur, încercăm să ne uităm, pe cât posibil, la părțile luminoase precum flexibilitatea și posibilitatea de a-ți stabili prioritățile care ți se potrivesc; de multe ori însă e dificil să găsești echilibrul între planul de pe hârtie și constanța efectivă a proiectelor și, implicit, a veniturilor.

Sfat pentru viitori freelanceri

Dincolo de chestiile de bun simț legate de planning, crearea unei rutine, respectarea deadline-urilor, aș adăuga: când poți, ajută fără să aștepți ceva în schimb; aprofundează și învață cât mai mult despre specificul și provocările industriilor din care fac parte clienții tăi; dacă îți permite domeniul tău de activitate, încearcă să-ți găsești o nișă în care să te specializezi; ascultă cu interes autentic, oferă sprijin cum și când au clienții nevoie; folosește perioadele mai lejere să te dezvolți sau să lucrezi la brand-ul tau personal; iar când pierzi clienți: uită-te la ce ai fi putut face diferit, dar fară a lua lucrurile ca pe eșecuri finale – suișurile și coborâșurile sunt inerente în freelancing și antreprenoriat, iar unele din ele pot fi oportunități (de învățare, de începe altceva la care te pricepi sau care te pasionează).