[Start in industrie] Lexi Caraman: Generația mea are toleranță mai scăzută la disconfort. Și zic asta într-un sens pozitiv. Nu ne place ceva, spunem

Voluntariat în liceu, implicare în asociația de studenți, experiență în ONG-uri. Un puzzle care a contat mult în formare, spune Lexi Caraman, PR Executive Conan PR. Lexi a terminat Facultatea de Psihologie și Științele Educației și a făcut un master în Utrecht, Olanda. În afară de jobul din agenție, se ocupă și de comunicarea pentru Identity.Education, un ong din Timișoara care vorbește despre nevoile și drepturile comunității LGBTQIA+. 

"Am învățat cu oameni, de la oameni, singură și având contextele în care am putut să-mi permit să și greșesc fără să mă chinuie (foarte tare) sindromul impostorului", spune Lexi.

 Cum a fost parcursul ei de început în industria creativă și care sunt învățăturile de până acum, povestește Lexi în rândurile de mai jos:

Momente importante

Mi-e foarte greu să pun degetul pe un singur moment. Cred că toate realizările și toate eșecurile m-au format să fiu persoana care sunt astăzi în egală măsură. Însă, dacă ar fi să pun în evidență una singură, ar fi decizia de a face voluntariat la liceu. A fost fix mediul ăla de învățare pe care nu-l aveam în școală, dar de care aveam nevoie ca de aer; mai ales că eu vin și dintr-un oraș mic - dar pe care-l iubesc enorm - Tulcea.

Prima întâlnire cu industria creativă   

O să detaliez și mai încolo, dar anii mei de studiu s-au concentrat pe un alt domeniu, deci prima mea întâlnire cu industria creativă a venit mai târziu și nu în facultate. Mi-am petrecut primii ani de rotiță de pe piața muncii în mediul non-profit și acolo am avut ocazia să lucrez cu GRF+; ei ne ajutau pro-bono. Pentru mine a fost un prim date ideal. Tot în perioada aia, a venit și Ana, o colegă care venea din comunicare corporate și care m-a ajutat și ea să înțeleg industria mai bine.

Perioada de căutări

Eu în perioada facultății nu am lucrat, dar am făcut parte din asociația de studenți, lucru ce m-a ajutat foarte mult; deși eu terminat psihologia, în asociația de studenția am fost (printre altele) în departamentul de Marketing & Creation și mai târziu am condus departamentul de PR al Federației asociațiilor de psihologie din țară. Asta mi-a creat o bază pe care am reușit să construiesc mai târziu.

Primul meu job serios a fost în Ashoka, organizație non-profit, unde plecând de la internul care postează și pe Facebook, am reușit sa înțeleg (apropo de prima mea întâlnire cu industria prin intermediul GRF+ și de norocul de a avea în echipă oameni care veneau din comunicare corporate) ce înseamnă să comunici din perspectiva unui brand, pentru un brand.

Mi-a plăcut mult să fac asta, dar în ong-urile în care eu am lucrat, tot timpul trebuia să fie și altceva on top. Fac cominicare, dar fac și project management, dar fac și admin, dar fac și grafică, dar fac și fundraising. Simțeam nevoie de un mediu în care JD-ul meu era clar și parcursul de învățare puțin mai organizat.

Fix atunci am întâlnit-o pe Simina, care mi-a spus că e o poziție deschisă la Conan. Am aplicat, le-a plăcut de mine, mi-a plăcut de ei, iar povestea continuă și azi.

Deschiderea industriei față de juniori 

Depinde mult de locul în care faci cunoștință cu industria. Eu am avut privilegiul să dau de oameni nu doar cu experiență, dar și cu valori similare, atât în perioada mea de ong-istă full time, cât și acum.

Răspunsul, asumat vag, pe care îl dau: depinde.

Cum percepeai industria înainte să intri în ea   

Că industria este ca orice alt context social, uneori, cu oamenii potriviți poate fi fain, iar alteori, nu.

Cât contează baza teoretică  

Eu am terminat Facultate de Psihologie și Științele Educației, aici în București și după am plecat la master în Utrecht, Olanda, unde am învățat ce înseamnă politici de tineret evidence-based. După master m-am întors în România.

Pentru mine nu foarte mult.

De unde ai învățat

Ce m-a ajutat pe mine a fost activitatea mea de voluntar în asociația de studenți pe care o menționam înainte. A fost ca un loc de joacă în care am putut să descopăr că sunt bună la ceva. Am învățat cu oameni, de la oameni, singură și având contextele în care am putut să-mi permit să și greșesc fără să mă chinuie (foarte tare) sindromul impostorului.

Mai întâi postam pe social media ca voluntar în asociația de studenți, după, la primul meu job în Ashoka, de la internul care face de toate am crescut și mi-am putut asuma un focus mai mare pe comunicare; iar de acolo am tot căutat să fac asta.

Cărțile care au ajutat

Orice carte citită e un instrument fantastic de învățare.

Ce-mi place să citesc în ultimul timp nu se leagă de ce fac și la job sau la jobul de după job (povestesc mai jos). Citesc istorie, citesc feminism, citesc și beltristică. Caut medii care să mă scoată puțin din rutină. Mi-a placut mult ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic de Alina Nelega, mi-a plăcut și America nu e acasă de Elaine Castillo și îmi place mult ce citesc acum, Balcanii de Misha Glenny.

Experiența de început  

Am tot menționat experiențele care m-au adus aici, dar încerc să le încheg într-o ordine cronologică. Deși nu au fost în acest domeniu fully, pentru mine au fost piese de puzzle care au contat.

Experiența de voluntar în studenție, momentul când am făcut cunoștință cu domeniul.

Experiența de ong, anii care m-au făcut să înțeleg domeniul, să înțeleg că vreau să fac asta full time, dar și anii care m-au format - social media, content scris, grafică, branding, PR, am făcut de toate pentru toți.

Experiența de acum, la Conan, anii în care m-am profesionalizat (sună foarte instituțional, oh well) și în care am reușit să mă bucur de un proces de învățare structurat.

Pe lângă Conan, țin și procesul de comunicare și pentru Identity.Education, un ong din Timișoara care vorbește despre nevoile și drepturile comunității LGBTQIA+. Aici nu e la fel de structurat, dar e un alt teren de joacă care-mi place foarte mult. Și apropo de asta, cred că cel mai fain feedback pe care l-am primit a fost când cineva a întrebat “cu ce agenție lucrați?”.

Introducerea în workflowul agenției

A fost smooth. Pentru mine cel mai mare plus la job-ul actual sunt oamenii cu care lucrez. A contat cel mai mult.

Primul proiect

Unul dintre primele proiecte pe care am lucrat (n-a fost primul, trișez puțin, dar a fost milestone), a fost lansarea Zalando în România.

Primele greșeli

Facturi puse unde nu trebuie, dat unread pe mail-uri și uitat să răspund (scriu tot ce trebuie să fac, altfel uit), clauze de contract cu furnizori pe care trebuia să le citesc mai cu atenție.

O zi obișnuită de muncă   

Cred că singurul lucru care arată la fel în ziua mea de muncă e rutina de dimineață. Dacă vin cu Emma, cățelul meu, îi dau de mâncare ei în primul rând, apoi mănânc covrig cu humus, îmi fac cafea și citesc newslettere-le.

Dincolo de asta, you never know; comunicate de presă, multe mail-uri, articole de scris, brainstorming-uri, câte o criză, altă criză, telefoane cu clienții, evenimente, decizii, consultări interne.

Proiecte recente  

Am lucrat pe o activare Zalando la Diploma și mi-a plăcut foarte mult. A fost echilibrul perfect de dinamic, haos, scos din rutină, rezultate foarte faine, oameni cu atât mai faini și multă hăhăială.

Cea mai grea parte

Cred că cel mai greu îmi e să depășesc sindromul impostorului. Eu nefăcând SNSPA, jurnalism, nemailucrând în alte agenții până acum, simt că trebuie să dovedesc mereu că-s demnă să fiu aici. Munca cu mine; restul se rezolvă.

Și cea mai frumoasă 

Îmi place că nu e un domeniu în care să te pierzi în rutină, că e mult despre oameni, despre echipă.

Cel mai puțin îmi plac deadline-urile venite de azi pe mâine.

Generația ta

Opinionated. Cred că generația mea are toleranță mai scăzută la disconfort; și zic asta într-un sens pozitiv. Nu ne place ceva, spunem. E ceva ce nu e bine pentru noi, avem curaj să plecăm. Ne orientăm mult după valori și nu mai suntem atât de dispuși să ne sacrificăm well being-ul (doar) pentru job.

Oamenii cu mai multă experiență de la noi de la birou sunt super. Noi învățăm de la ei și ei de la noi.

Învățături 

Să rămâi autentic. Cred că contează cel mai mult, atât în relațiile personale, cât și la job.

Creativitatea. Definiție personală 

Creativitatea pentru mine e capacitatea de a spune lucruri mari în cuvinte puține.