[Start in industrie] Mihaela Ghiorghiu: Suntem o generație care a realizat rapid că, mai important decât poziția și salariul, sunt alți KPIs, precum aprecierea muncii, oportunitățile de învățare, echilibrul între viața profesională și personală

Inițial, Mihaela Ghiorghiu, PR Specialist Conan PR, a vrut să facă Facultatea de Jurnalism, dar viața a dus-o înspre cea de Comunicare și Relații Publice. Așa s-a strecurat pasiunea pentru PR: cu primele cursuri teoretice și, apoi, cu întâlnirea primelor experimente practice de la PR Arena. Mihaela compară baza teoretică din facultate cu o versiune beta a unei aplicații, pe care o îmbunătățești prin actualizări în momentul în care începi să o utilizezi.

Toate experiențele sunt necesare pentru a învăța în industria creativă, așa că a început cu voluntariat și practică și apoi a urmat perioada căutărilor.

"Am realizat rapid că în această industrie creativitatea nu este de ajuns. Da, ne plac proiectele și campaniile faine, cu care să ne mândrim și care atrag admirația colegilor, însă, în spatele oricărui proiect de acest fel, stau multe task-uri repetitive, monocrome", spune Mihaela.

Cum a fost experiența interviurilor, cu ce așteptări a intrat în industrie și ce a aflat după, despre primele proiecte, primele greșeli și parcursul ei de început în PR, povestește Mihaela după cum urmează:

Etapele care te-au adus aici  

Spre deosebire de mulți dintre colegii mei, industria creativă nu a fost pentru mine prima opțiune și o chemare pe care să o resimt încă din perioada liceului. Mai degrabă, contactul a avut loc datorită unui domeniu conex, cu care am plăcerea să lucrez de câțiva ani încoace - presa, și, în particular, televiziunea. De mică mi-am format obiceiul de a mă uita în fiecare seară la jurnalul de știri, de aceea, am simțit o anumită apropiere față de acest domeniu. Ba chiar am început să filmez, pe la final de gimnaziu, mici jurnale video, prin care relatam cele mai interesante întâmplări de peste zi. De-a lungul anilor, conținutul s-a diversificat, însă ce a rămas constant a fost intro-ul „Bună ziua, doamnelor și domnilor” (pe care încă îl rostesc la începutul fiecărui video (deși, în toți acești ani, eu am fost și doamnelor și domnilor:)).

În ultimul an de liceu, când am început sa îmi pun problema ce fac mai departe, am decis (cu naivitate, uitându-mă prin lentilele de acum) că vreau să fiu următoarea Andreea Esca. Zis și făcut, am dat admiterea la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, la specializarea Jurnalism. Ca back-up, am susținut examenul și pentru specializarea Comunicare și Relații Publice. Pe atunci nu știam deloc ce presupune acest domeniu, dar mi-am zis, în sinea mea, că nu ar fi rău nici sa fiu un purtător de cuvânt, precum puținii care apăreau la știri.

Câteva săptămâni mai târziu, s-au afișat rezultatele admiterii, iar eu obținusem un loc la ambele specializări. Problema, însă, s-a pus în felul următor: la jurnalism intrasem la taxă, iar la comunicare am fost prima de la buget. Evident, am ales bugetul, căci nu aș fi putut da cu piciorul unui an de școlarizare gratuită, doar pentru că mă visam eu următoarea Andreea Esca. Din acel moment, în viața mea s-a strecurat pe nesimțite pasiunea pentru PR, care m-a făcut să nu regret în niciun moment alegerea de la admitere.

Prima întâlnire cu industria creativă   

Momentul în care am decis că asta vreau să fac de acum înainte s-a petrecut în al doilea an de licență, la finalul anului 2019. Facultatea noastra organiza a doua ediție a PR Arena, o competiție care punea în legătură oamenii din industrie și studenții, pentru ca aceștia din urmă să își poată demonstra abilitățile. Inițial, nu am vrut să mă înscriu, dar am realizat apoi că aș fi dat cu piciorul unei oportunități grozave, care a trezit acea dorință în mine, dorința de a face PR.

Au urmat apoi două zile de foc - prima, în care ne-am strâns toate echipele, împreună cu clientul, Fundația World Vision Romania, pentru a găsi cele mai creative și eficiente soluții la problemele din brief, respectiv strângerea de fonduri pentru proiectul Pâine și Mâine; în a doua, ne-am pus la punct prezentarea, abilitățile de public speaking și am susținut pitchul propriu-zis, când cele 15 echipe, formate din 60 de studenți și-au prezentat cu entuziasm ideile în fața unui juriu format din reprezentanți ai World Vision, FJSC și GWPR. Ne-a fost alături Ioana Mucenic, de la Minio Studio, la care am admirat pasiunea cu care ne-a vorbit și îndrumat pentru acel challenge și care s-a bucurat la fel de tare ca noi atunci când, spre surprinderea noastră, am câștigat competiția.

Experiența de la interviuri

Am început activ să-mi caut un job în 2020, după susținerea examenului de licență, căci, în timpul anilor de facultate m-am concentrat pe studiu și acumularea unui bagaj cât mai complex de cunoștințe. Și, cum cred că ați intuit deja, căutarea nu a fost cea mai ușoară călătorie, din cauza contextului socio-economic de la acel moment.

Țin minte că am aplicat fără succes în mai multe locuri, însă de la niciuna dintre companii nu am primit un răspuns. Lucrul acesta mi s-a părut cel mai descurajant, deoarece nu îmi puteam forma o imagine de ansamblu despre profilul meu de candidat. Ce îmi lipsea - experiența, aptitudinile de comunicare, alte abilități? Nu am aflat nici până în prezent. Din câte am observat anul acesta, când mi-am schimbat jobul, practica a început să dispar, ușor-ușor, și comunicarea s-a îmbunătățit de ambele părți.

Ceea ce aș face eu, dacă aș fi în locul unui tânăr la început de drum? Aș cere feedback în mod proactiv, încă din etapa de trimitere a CV-ului. În felul acesta obții insight-uri despre ceea ce caută recrutorii și eviți să fii dezamăgit de industrie, încă de dinainte să faci parte din ea.

Deschiderea industriei față de juniori 

Atunci când faci primii pași în această industrie, nu poți să nu te simți copleșit - sunt o mulțime de lucruri pe care le mai de învățat, greșeli pe care trebuie să le faci (și din care să înveți) și un mix colorat de oameni care merită descoperiți. Cu toate astea, avantajul industriei, așa cum mi s-a dezvăluit mie, este dat de diversitatea și oportunitățile de dezvoltare pe care ți le pune la dispoziție, pentru a-ți exprima talentul.

Dacă lași deoparte teama de a da greș, îmbrățișezi cu entuziasm fiecare provocare, ești curios și îți dorești, în permanență, să îți dezvolți competențele și cunoștințele, ți-ai pus deja centura de siguranță în acest mountain rousse creativ și ești gata de aventură.

Cum percepeai industria înainte să intri în ea   

Știi acel moment, când te apropii cu mașina de munte și începi să observi, de la distanță, un contur simplist, fără prea multă profunzime, dar, pe măsură ce te apropi, descoperi detalii care te entuziasmează și care te conving că a fost cea mai bună idee să vii să vizitezi muntele? Este o metaforă destul de lungă, dar care exprimă cu exactitate modul în care percepeam eu industria - un tot unitar, foarte dinamic și la care îmi era dificil să mă raportez.

Am realizat rapid că în această industrie creativitatea nu este de ajuns. Da, ne plac proiectele și campaniile faine, cu care să ne mândrim și care atrag admirația colegilor, însă, în spatele oricărui proiect de acest fel, stau multe task-uri repetitive, monocrome.  De aceea, e bine să îți calibrezi la fiecare pas motivația și să îmbrățișezi și părțile mai puțin fun ale acestei meserii.

Cât contează baza teoretică  

Am studiat timp de trei ani Comunicare și Relații Publice la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, apoi am continuat cu un master de Jurnalism și Comunicare Politică, în cadrul aceleiași facultăți. A fost o perioadă frumoasă, în timpul căreia am acumulat multe informații și care mi-a scos în cale o mulțime de oameni, care și-au lăsat amprenta asupra mea, într-o măsură mai mică sau mai mare.

Cât despre importanța bazei teoretice, cred cu tărie că este necesară, chiar dacă practica de la job mi-a arătat că cele două nu sunt tocmai coordonate. Am învățat eu cum să trimit comunicate de presă prin poștă? Am învățat. Însă, pe lângă astfel de exemple, teoria din facultate m-a ajutat să acumulez un minim de cunoștințe, de la care să pornesc în activitatea zilnică. Îmi place să asemăn baza teoretică cu o versiune beta a unei aplicații, pe care o îmbunătățești prin actualizări de-abia din momentul în care începi să o utilizezi.

De unde ai învățat

Mi-a plăcut de mică să învăț și să îmi dezvolt bagajul de cunoștințe, iar asta s-a tradus prin multe cărți citite (mai multe decât am timp acum, din păcate), conversații valoroase cu cei din jurul meu și un strop în plus de curiozitate. Odată ajunsă la liceu, am început să acord o atenție mai mare educației non-formale, de aceea am încercat să găsesc și alte metode pentru a mă dezvolta, iar cele mai eficiente mi s-au părut experiențele de tip voluntariat și practica din facultate.

Cărțile care au ajutat

Cred că fiecare carte citită și-a lăsat amprenta asupra mea, însă, aș aminti de Atomic Habits, de James Clear și Arta negocierii, de Chris Voss & Tahl Raz.

Experiența de început  

Începutul a fost mai greoi, deoarece m-am angajat în 2020, când toți angajatorii încercau să găsească o metodă eficientă de lucru, adaptată contextului acelui an. A fost o provocare să mă integrez într-o echipă bine închegată, să învăț cutumele unei companii mari și să descopăr acest domeniu. Toate acestea, în timp ce lucram 80% din timp de acasă, fără să am parte de acea interacțiune zilnică, nemediată, de care aveam nevoie cu atâta disperare, fiindcă mă aflam la început de drum.

Când situația s-a mai îmbunătățit, am apreciat cu fiecare celulă din corp momentele de interacțiune cu echipa, colegii din companie, partenerii și colaboratorii cu care lucrasem împreună și dezvoltasem diverse proiecte, fără, însă, a avea acel schimb de energii.

Primul job

Primul meu job a fost în cadrul Departamentului de Comunicare & CSR al Grupului DIGI. Să fiu sinceră, la acel moment nu aveam habar în ce mă bag, ce se ascunde în spatele industriei telecom și care sunt cele mai eficiente metode pentru a comunica și promova un astfel de „client”. Însă, consider că a fost o experiență care „m-a călit”, care mi-a oferit șansa de a demonstra că sunt capabilă și că niciun subiect nu este prea greu de comunicat. În plus, datorită acestui job am reușit să îmi stabilesc câteva reguli de conduită profesională de la care nu vreau să mă abat.

Schimbarea locului de muncă a venit într-un moment în care îmi doream mai mult de la mine, iar switch-ul către agenție l-am făcut deoarece simțeam nevoia de a ști cum este să lucrezi și de partea cealaltă a briefului. Am început să aplic la câteva job-uri pe Linkedin și, la scurt timp, colegii de la Conan m-au invitat la interviu, care, zic eu, s-a finalizat frumos.

Echipa, atmosfera

Colegele au fost really helpful încă din prima săptămână, au avut răbdare cu mine și mi-au răspuns super rapid de fiecare dată când am avut întrebări sau nedumeriri (și, credeți-mă, au fost multe întrebări).

Cred că a ajutat și faptul că ne unește pe toate curiozitatea, dorința de a face lucruri faine și…iubirea pentru mâncare, desigur.

Primul proiect

Un eveniment foarte fain, pentru Zalando, care a avut loc la vreo 10 zile distanță după ce am intrat pe cont. Chiar cred că acel event m-a „forțat” să mă familiarizez într-un timp foarte scurt cu clientul și m-a ajutat să îmi găsesc rapid locul în echipă.

Primele greșeli  

Din fericire, nu au fost unele majore, dar am evitat la limită o gafă mare, care putea să compromită un eveniment dintr-o altă piață.

Lucrând cu clienți internaționali, a fost nevoie, nu de puține ori, să apelăm la serviciile de curierat internațional pentru a transporta diverși itemi în străinătate. Mă obișnuisem deja cu procesul, doar completam un formular online, iar a doua zi curierul venea să ne ridice coletul. Ei bine, totul până într-o zi de vineri, când programasem ridicarea unui colet care trebuia să ajungă urgent în Croația lunea următoare, pentru un eveniment. După ce trecuse deja de ora prânzului am sunat și am aflat că a fost eroare în platformă, iar comanda mea nu a fost procesată până la capăt. Cine credeți că a alergat apoi cu coletul prin București ca să ajungă la punctul de predare al firmei de curierat în mai puțin de 20 min pentru că se închidea programul de preluări?

Deși poate părea un lucru mărunt, întâmplarea asta m-a convins că trebuie să double check everything. Chiar și atunci când simți că lucrurile nu au unde să dea greș.

O zi obișnuită de muncă   

Neapărat începe cu revista presei. Urmează apoi monitorizarea clienților și prioritizarea emailurilor. Odată ce totul este sortat și mi-am făcut un plan cu ce am de făcut, încep să rezolv, în funcție de importanță și deadline, task-urile din acea zi.

Proiecte recente  

În ultimele luni am lucrat la un proiect nou, Dino Tabăra Râșnov, care mi-a oferit șansa de a lucra, încă din faza incipientă, la strategia de dezvoltare a unui brand. Aș include aici și parteneriatul ELLE x Zalando pentru ediția din luna octombrie a revistei, care m-a transpus, fără doar și poate, în lumea Mirandei Priestly.

Cea mai grea parte

Să învăț să renunț la ideile de care m-am îndrăgostit.

Și cea mai frumoasă 

Îmi place să scriu, evident. Îmi place cum mă provoacă în fiecare zi să descopăr idei năstrușnice, chiar dacă nu toate sunt puse în practică. Îmi place energia oamenilor care lucrează în această industrie, creativitatea lor și felul în care mă inspiră.

Ce îmi place mai puțin? Excelurile erau cele care îmi dădeau bătăi de cap la început, dar am învățat să le iau ca atare și să le integrez în rutina mea săptămânală, ca să nu îmi ducă dorul :))

Generația ta

Generația din care fac parte mi se pare mult mai ancorată în problemele societății, fie că vorbim de aspectele sociale, de mediu, fie de sănătatea mintală. Este o generație ambițioasă, deschisă la dialog și minte, care a realizat rapid că, mai important decât poziția și salariul, sunt alți KPIs, precum aprecierea muncii, oportunitățile de învățare și, mai mult decât orice, echilibrul între viața profesională și personală. Cu toate astea, nu sunt adepta judecăților de valoare de tipul „generația mea este mult mai (insert here any positive atribut) decât cele de dinainte”. Cred că fiecare generație de dinaintea noastră a avut acel sparkle și motivația de a schimba lucruri, contribuind, astfel, la modul în care percepem noi azi lumea.

Din experiența personală, cred că mixul dintre seniori și juniori dă cele mai bune rezultate, un mix în care seniorii ne oferă libertatea și flexibilitatea de care avem nevoie, iar noi nu ezităm să apelăm la ei pentru a suplini lucrurile de care încă ducem lipsă - expertiza, rețelele profesionale și maturitatea pentru a gestiona situații complexe, sensibile.

Învățături 

Importanța de a cunoaște și înțelege oamenii cărora te adresezi, nevoile și așteptările lor, precum și modul în care aceștia vor reacționa la mesajele scrise de tine. Și, poate cel mai important, responsabilitatea de a adera la niște principii etice de la care să nu te abați, chiar dacă asta înseamnă uneori să faci un pas în spate.

Creativitatea. Definiție personală 

Nu am o definiție personală, dar rezonez foarte mult cu acest citat, care cred că este definiția perfectă: „Creativitatea este un mușchi care trebuie antrenat”. În absența exercițiului, creativitatea se plafonează, iar oceanul de idei în care ai impresia că te scalzi este, de fapt, o mică fântână pe cale să sece.

Industria peste 20 de ani 

Mi-e greu să îmi imaginez industria într-un orizont de timp atât de îndepărtat, mai ales după evenimentele din ultimii trei ani, care ne-au demonstrat că, da, e frumos să ai viziuni long-term, dar cel mai bine e să iei lucrurile din aproape în aproape. Cu siguranță, va fi o provocare și mai mare să creezi lucruri originale, exemple de „așa da”, ținând cont de capacitățile tot mai complexe ale AI-ului și nivelul de saturație a publicului în ceea ce privește consumul de conținut.

Sper doar ca tinerii care vor lucra peste 20 de ani să aibă în continuare pasiunea de a crea, iar sistemul academic să se alinieze cu tendințele din industrie și să îi pregătească pentru nevoile profesionale din 2043. Nu 2041, nici 2042, ci 2043.