[Start in industrie] Miruna Ciura: Cel mai productiv lucru pentru creativitate sunt constrângerile, de orice fel. Te pun în poziția de a găsi ce-i esențial într-un lucru

Istoria artei la Universitatea din București, master la UNArte, pregătire psiho-pedagogică în paralel, apoi încă un master în Comunicare Interculturală la Facultatea de Filosofie, voluntariat la muzeul de artă, rezidențe, parte din echipa Nod makerspace, copywriter la un studio de design și arhitectură. Miruna Ciura, PR Executive Conan PR, a testat, a experimentat mai multe domenii, a învățat din fiecare experiență și și-a căutat cu răbdare drumul în industrie. 

"Sunt șanse destul de mari să poți să faci de toate ca junior, și să ți se dea ocazia, pentru că e o industrie care merge mână-n mână cu altele. Merită încercat tot măcar o dată, ca să vezi ce-ți place, în primul rând, și la ce ești bun, în al doilea rând", povestește Miruna. 

Vorbim în continuare cu Miruna despre aventurile ei în industria creativă și cum a fost experiența de început, de la căutări și interviuri, la primele proiecte în agenție.

Etapele care te-au adus aici  

Devoram reviste de mică, de la Barbie, la National Geographic (și vreo 3 ani am fost convinsă că voi deveni egiptolog), mai târziu Esquire, în care găseam muzică, artiști, interviuri, reclame. Îmi pierdeam ore întregi sărind dintr-o imagine în alta, găsind legături între lucruri. Într-un deep dive în dadaism am descoperit că Man Ray a creat niște reclame pentru o companie de distribuție de curent electric, de exemplu.

Am avut norocul să călătoresc destul de mult, voiam să văd cât mai multe muzee, dar am văzut și clivajele din societate în timpul ăsta, lucruri care m-au format în paralel. Despre toate citisem, acum și puteam să pun mâna pe ele. Am cochetat cu tot felul de feluri de a crea în liceu, dar a rămas stabilit că cel mai natural îmi venea să scriu, și scriam destul de bine despre cărți și artă. 

Prima întâlnire cu industria creativă   

Real, abia în facultate m-am întâlnit cu ele pe bune, cu oamenii care chiar lucrau în industriile creative, de la artiști, la curatori, jurnaliști, oameni din publicitate și PR. Știam deja că mi-am ales domeniul bine, citeam încontinuu și mă pierdeam cu orele în albume, doar rămânea de văzut felul în care-mi voi găsi locul în această industrie.

Am fost voluntară la muzeul de artă, la o bienală, am lucrat cu galerii de artă și am fost în rezidențe, dar eram mult mai pasionată de design și arhitectură, așa că am ajuns la Nod makerspace, unde am fost parte din echipa bibliotecii de materiale, și mai târziu am preluat și partea de educație. Apoi am fost o vreme copywriter la un studio de design și arhitectură, la client, cum ar veni.

Acum „Sunt Miruna de la Conan” (și lucrul meu preferat este să găsesc cel mai bun emoji de pus după asta în mailuri).

Perioada de căutări  

Am ajuns în PR la recomandarea unei foarte bune prietene, care mi-a zis că mi-ar plăcea mult să lucrez cu colegele de aici, și că probabil m-aș descurca și în domeniu. Interviul a fost super uman și prietenos, apoi am primit un mic exercițiu creativ.

M-a ajutat că aveam deja experiența scrisului și că știam foarte bine ce îmi place să fac dar și ce nu mi-a plăcut la job-urile anterioare. Nu m-a ajutat, în schimb, că n-am știut când să mă opresc cu research-ul în timpul exercițiului.

Sfaturi pentru cei la foarte început de drum: să știe foarte bine care sunt valorile lor și dacă potențialul angajator se aliniază cu ele. Se vede cu un mic research înainte, se vede și mai bine la interviu, unde chiar ajută să ai o listă de întrebări pregătită.

Deschiderea industriei față de juniori 

Sunt șanse destul de mari să poți să faci de toate ca junior, și să ți se dea ocazia, pentru că e o industrie care merge mână-n mână cu altele. Merită încercat tot măcar o dată, ca să vezi ce-ți place, în primul rând, și la ce ești bun, în al doilea rând. S-ar putea să nu se suprapună perfect cele două, așa că-i nevoie să înveți să le balansezi și să le combini, și ocazii vor fi.

Cum percepeai industria înainte să intri în ea   

Foarte dinamică și oarecum volatilă, în sensul în care credeam că îți pot veni azi idei care nu mai au niciun rost mâine. Pe de altă parte, credeam că e o industrie care ține mult de tot la protocol, tip Mic îndreptar de bune maniere și bună purtare, cu multe politețuri nenecesare. Și cu oameni care vorbesc mult.

Așteptări vs. realitate

Că-s mult mai mulți introverți în industria asta decât m-aș fi așteptat vreodată, ceea ce a fost liniștitor. Politețurile sunt mai degrabă common sense, dacă o idee are cap și coadă și se pupă cu povestea mai mare, e bună în orice zi, iar ritmul ți-l mai dai și singur sau cu echipa.

Cât contează baza teoretică  

Am făcut istoria artei la Universitatea din București, la licență, apoi am continuat cu un master la UNArte în același domeniu, și-am făcut în paralel și pregătire psiho-pedagogică. De acolo am rămas cu două lucruri foarte bune: 1. Mai multe lucruri pot fi adevărate în același timp, și 2. Să învăț să învăț ca să pot să dau mai departe.

Tot acolo m-am tot lovit de un lucru pe care John Waters l-a rezumat impecabil:

What’s your favourite thing about the contemporary art world?

1. The elitism and the impenetrable language.

What’s your least favourite thing about the contemporary art world?

1. The elitism and the impenetrable language [laughs].

Și-am pornit în căutarea unui loc în care să explorez cum putem să vorbim mai uman despre lucrurile hiper-specializate, așa că am făcut un master în Comunicare Interculturală la Facultatea de Filosofie UB. Acolo am primit cel mai mișto feedback din viața mea, așa că acum nu mai pot fără, chiar dacă uneori mi-l dau singură înainte să mai cer părerea unei perechi de ochi/urechi.

Cărțile care au ajutat

Toate - și nici măcar nu glumesc. Chiar și alea proaste, pentru că vrei să știi cum sună un text pe care nu-ți vine să-l citești, atâta timp cât te uiți la el suficient cât să-nțelegi de ce. Literatura cred că îți dă acces la mii de posibile tone of voice pe care să le accesezi când ai nevoie de ele, iar non-ficțiunea, pe orice subiect, îți formează gândirea critică de care-i mare nevoie în orice domeniu.

Dacă ar fi să aleg o singură carte, ar fi Boala ca metaforă: SIDA și metaforele sale - Susan Sontag radiografiază atât de minuțios cum limbajul face și desface lumea, i-aș face un deserviciu dacă aș rezuma-o, în loc să încurajez pe oricine s-o citească.

Experiența de început  

La fiecare job anterior (și chiar când făceam voluntariat în liceu sau facultate) am făcut lucruri PR-adjacent, așa că ce aveam de făcut n-a fost un mare mister, ci cred că a fost mai degrabă nevoie să mă dau un pas în spate, să re-învăț cum să fac lucrurile în acest nou context.

Am mare noroc de o echipă (și restrânsă și extinsă) răbdătoare și prietenoasă, iar workflow-ul se învață din mers, și punând întrebări.

Primul proiect 

Primul proiect-proiect pe care am intrat a fost alegerea unui artist care să creeze noile etichete pentru vinurile young.LILIAC. Nici dacă-mi puneam busuioc sub pernă nu visam un proiect care să simt că mi se potrivește atât de bine, așa că am lucrat cu mare drag la asta. De la căutat artiști, la găsit, făcut brief și până la evenimentul de lansare, am făcut pereche bună.

Primele greșeli  

Să mă înham la mai mult decât e loc într-o anumită zi sau perioadă. Îmi place ce fac și aș vrea să le fac pe toate, dar e nevoie să ceri ajutor atunci când se mai aglomerează lucrurile.

O zi obișnuită de muncă   

Sunt matinală, așa că lucrez cel mai bine în prima parte a zilei, când citesc, îmi vin idei, mai și scriu câte ceva, sau trimit un comunicat de presă. Între orele 1 și 3:30 stau mai prost cu energia, așa că prefer să mă uit la Unlearning Economics sau câte-un review de serial/film/album în pauza de masă, mai citesc umpic, apoi mă reapuc de scris (postări pentru social media, prezentări, liste de tot felul, you name it).

Proiecte recente  

În toamnă am avut, la foarte mică distanță între ele, un press trip în afara Bucureștiului, la Liliac, și o conferință despre economie circulară organizată de Flip. Sunt două moduri foarte diferite de a interacționa, atât cu clientul, cât și cu invitații.

A fost foarte interesant să văd după cum ambele proiecte, deși diferite atât în concept, cât și în abordare, aveau atât de multe puncte comune reduse la esențial, încât lecții de la una pot fi ușor aplicate celeilalte, și oricărui alt proiect, la o adică.

Cea mai grea parte

Vârfurile de sezon, chiar dacă sezonul se tot schimbă, dar sunt acele două puncte din primăvară și toamnă când pare că se întâmplă toate: și proiectele tale, și ale colegilor, și evenimente la care ai vrea să fii. Sunt perioade în care ai nevoie de o sită mentală serioasă ca să alegi ce arde azi, mâine, și cum te prioritizezi în toate astea.

Și cea mai frumoasă   

Oamenii, care mi-au lipsit destul de mult odată cu pandemia, când m-am retras într-un work from home indefinit, care a durat ceva mai bine de doi ani. Ping pong-ul constant de idei între colegi, glumele de la birou, și contactul cu oamenii în general, cu toate părțile implicate într-un proiect, oricât de mic.

Și comunicatele de presă sunt preferatele mele - îmi place să le văd ca un fel de poezii cu formă fixă, te constrâng, dar din limitările astea poate ieși ceva chiar fain.

Cel mai puțin îmi place să dau reminders, oricât de kind sunt.

Generația ta

Sunt puține lucrurile pe care le văd specifice unei generații și mai degrabă aleg să văd lecțiile pe care le are de oferit experiența fiecăruia, vârsta mai puțin. Totuși, cred că generația „mea” a prins un loc în timp în care n-am avut de-ales dacă să fim inundați de informații, și ăsta-i marele nostru depozit în care am așezat, cam fără discernământ: resurse, idei, meme, feluri de a fi și de a face.

Sigur nu vorbesc pentru toți, dar eu am deprins un scepticism, sau hai să-i spunem gândire critică, care mă forțează să-mi pun întrebări legate de intenții și motivații, foarte ancorate în prezent - dacă ar fi să pun ceva pe masă asta ar fi, și depozitul de mai sus, care-i mare rău.

La seniori caut discernământul ăla lipsă: scot un ceva de pe raft ca să-l folosesc aici și acum și nu-l așez niciodată înapoi în același loc.

Învățături 

Uneori soluția cea mai simplă e cea mai bună, pune întrebări, cere ajutor și lasă-ți ideile să se schimbe pe parcurs.

Iar dacă e vreo idee care nu și-a găsit locul acum, pune-o la depozit, mai scoate-o din când în când.

Creativitatea. Definiție personală 

Să faci din ceva, altceva. Cred pe bune că cel mai productiv lucru pentru creativitate sunt constrângerile, de orice fel - de formă, conținut, tangențe, dar te pun în poziția de a găsi ce-i esențial într-un lucru și să tot adaugi pe asta în funcție de cât loc de manevră ai.

Industria peste 20 de ani 

Mi-aș dori să automatizăm partea administrativă, nu creativitatea, sincer. Sigur că un ChatGPT mai isteț, la vremea lui, ajută, dar dacă nu știm (încă) să ne întrebăm noi cum îl folosim, mi-e greu să cred că o știm ce să-i cerem în 20 de ani, dacă nu ne cere el lucruri înainte.

M-ar bucura să văd că nu mai există nicio agenție pe lume care să accepte să lucreze cu industrii dăunătoare (nouă sau planetei), în scenariul ideal, pentru că nu vor mai avea obiect de activitate, în scenariul optimist, pentru că vom deprinde foarte sănătosul obicei de a zice pur și simplu nu.