Anul trecut, chiar de Ziua Internațională a Pădurilor, Asociația România Sălbatică a lansat aplicația cu același nume, cel mai complet ghid despre natura țării noastre care poate fi descărcat și folosit pe telefon și tabletă. Anul acesta, după ce au adunat feedback-ul a mai bine de 5000 de utilizatori, au revenit cu o variantă îmbunătățită.
”Ne-a întrebat multă lume care este legătura între album de fotografie, film documentar și aplicație mobilă. Chiar dacă ele nu par legate, este doar pentru că ne uităm la produse și nu la ce generează ele. Educația este răspunsul și legătura dintre toate. Important să ajungem la oameni cu răspunsurile pe care le caută prin cât mai multe forme”, explică Dan Dinu, inițiatorul proiectului România Sălbatică.
În spatele acestui proiect, menit să crească notorietatea importanței naturii și a educației de mediu în rândul celor mai tineri dintre noi, dar nu numai, se află o echipă de oameni dedicați, dar și susținători fără de care proiectul nu ar fi posibil.
Am discutat cu Dan Dinu (inițiator al întregului proiect România Sălbatică, fotograf de mediu și regizor de film documentar de natură), Matei Truța (vicepreședinte Asociația România Sălbatică, dar și producător executiv al documentarului România Sălbatică), Codruța Florea (researcher principal în cadrul proiectului și aplicației) și Ionuț Stanimir (Director de Marketing & Comunicare al BCR) despre sistemul educațional și cum a evoluat el în ultimii ani, despre educația digitală versus cea clasică și paradigmele care par să se schimbe.
Cum s-a schimbat sistemul educațional în ultimii ani
Dan: Am observat direct, prin provocările pe care juniorul meu le-a avut, că sistemul s-a schimbat considerabil și s-a adaptat foarte repede când a fost nevoie de a învăța la distanță. Profesorii au învățat rapid să folosească unelte noi, iar apoi au continuat să le folosească pe mai departe. În continuare copiii își încarcă o parte din teme online, ceea ce îi ajută să dezvolte abilități care îi vor ajuta pe viitor. Încă mai este loc de îmbunătățit, însă, ușor-ușor, se pare că începem să înțelegem că este extrem de important să nu mai considerăm tehnologia digitală ceva ce nu are legătură cu procesul de învățare din școală. Dacă învățăm ca acum 20 de ani, atunci, la finalul școlii, nu avem cum să fim adaptați la lumea din jur. Este bine să căutăm valori și resurse în ambele lumi, atât în lumea digitală ce vine cu a ei inteligență artificială și cu orice informație accesibilă în câteva secunde de la căutare, cât și în biblioteci, sau citind o carte care să îți facă timpul să se scurgă mai încet pentru a te integra mai bine în poveste.
Matei: Contextul pandemic ne-a arătat că educația prin intermediul mediului digital este posibilă. Profesorii au fost puși în situația de a se familiariza cu tehnologia și cu ocazia asta au descoperit că interesul copiilor pentru digital poate veni în sprijinul actului de învățare. A apărut o anumită flexibilitate vis-a-vis de îmbinarea digitalului cu educația clasică. Exemplele cele mai eficiente sunt lecțiile ținute fie în totalitate pe Zoom fie în formulă mixtă, fie și în sala de clasă și pe Zoom în același timp. Cred că tendința curentă este una pozitivă, anume de a aduce medii complementare educației formale în sală de clasă. Pentru că este important ca sistemul educațional să țină atât cont de universul celor cărora i se adresează, în timp ce reușește să țină și pasul cu el.
Codruța: Cred că în perioada pandemiei s-au produs numeroase conștientizări. Pe de o parte cred că mulți elevi au realizat cât de importante sunt orele efectuate în stil clasic, față în față, cu o interacțiune reală cu profesorii sau colegii, dar în egală măsură tot în acea perioadă, au început să se dezvolte și alte opțiuni și resurse de învățare digitale, care au deschis posibilități noi de accesare a informației. Pe de altă parte, tot în perioada pandemiei ne-am dat seama mai profund decât înainte, cât de mult înseamnă timpul petrecut în exterior, în natură și că ar trebui să îi alocăm un spațiu generos. Observ cu bucurie că sistemul de învățământ a început să ofere elevilor și alte opțiuni de învățare și că multe dintre ele se petrec în natură, în cadrul Școlii Altfel sau a Săptămânii Verzi, observ că profesorii sunt deschiși spre a utiliza la clase și alte resurse educative, cum ar fi documentarul România Sălbatică sau aplicația mobilă a aceluiași proiect. Cred că în sistemul nostru educațional ar trebui să se pună mai mult accentul pe natură și pe învățarea mecanismelor și practicilor de protecție și conservare a acesteia. Și tot în această direcție, ar trebui ca în școli să existe ore alocate unor întâlniri cu ONG-uri din țară, în care copiii să poată adresa întrebări specialiștilor din domeniul protecției mediului.
Ionuț: Aceasta este o întrebare cu un răspuns complex. Cum învățăm în general și cum s-a schimbat asta? Aș spune în bine, ne-am obișnuit cu instrumente și conținut livrat oriunde, oricând. Sursele sunt din ce în ce mai accesibile, aplicațiile din ce în ce mai interesante, conținutul mai practic iar dorința oamenilor de dezvoltare continuă din ce în ce mai puternică. Conștientizarea nevoii de a te dezvolta este, probabil, unul dintre trendurile accelerate de schimbările profunde pe care le vedem în jurul nostru. Cum s-a schimbat educația formală, școala, liceul, facultatea? Cred că într-un pas mai puțin accelerat și acest lucru se vede în cifrele de performanță ale sistemului formal. Cred că lucrurile se schimbă în bine, iar această schimbare vine din exterior (modele performante, organizații active în educație, angajatori) dar și foarte mult din interior (tineri, părinți, profesori). Suntem la începutul unei transformări profunde a societății și a economiei. Chiar este o oportunitate bună de restart: să construim mai bine de data aceasta. Dacă o fructificăm vom fi câștigători, dacă o ratăm vom avea de pierdut decenii.
Educație formală vs. educație non-formală. Educația clasică vs. educația digitală
Dan: Atât timp cât se face educație, iar această educație ne ajută să luăm decizii în cunoștință de cauză față de natură, cultură, politic, viața de zi cu zi, ferindu-ne cât mai eficient de manipulare și fake news, ce mai contează? Nu este vorba de unelte, ci de rezultatul final, din punctul meu de vedere.
Matei: Cu siguranță ambele și nu “vs”. Nu cred că prezintă o soluție viabilă niciuna dintre ele pe cont propriu. Viitorul cred că va fi o complementaritate echilibrată între ele. Informalul și digitalul în sprijinul formalului și clasicului. Prea mult formal și clasic riscă să plictisească și rigidizeze, prea mult digital și non-formal riscă să deconecteze de subiect și să alunece înspre absența structurii.
Codruța: Ca în orice alt lucru, cred că echilibrul este cheia și în ceea ce privește educația. O împletire a acestor metode de predare și învățare ar oferi mai multe variante de accesare și înțelegere a informației. Oamenii sunt diferiți, unii învață mai ușor atunci când citesc o informație, alții atunci când o aud, alții poate că rețin și înțeleg mai multe lucruri atunci când văd un filmuleț despre un anumit subiect. Iar când vine vorba de jocuri, aceasta cu siguranță este o metodă de învățare pe gustul tuturor, copii sau adulți. Asta mi se pare fascinant acum, că putem să alegem aproape în orice domeniu, în ce fel primim informația astfel încât să o integrăm cât se poate de bine.
Ionuț: Cred că este necesară reforma profundă a modului în care transferăm cunoștințe, abilități, instrumente și, mai ales, materializarea în practică a ceea ce învățăm. Utilizarea instrumentelor Tech, AI care pun focus pe gândire critică și colaborare, sunt câteva mijloace prin care putem dezvolta educația clasică. Pentru dezvoltarea copiilor și tinerilor este necesar să aducem în sălile de clasă educația financiară, antreprenorială și de sustenabilitate. Dacă integrăm din start aceste concepte în educația copiilor, informația va fi asimilată mai ușor iar ei se vor dezvolta personal și vor fi mai pregătiți pentru viața de adult. Nevoia este acolo, trebuie doar să răspundem provocărilor. De data aceasta avem oportunitățile aduse de PNRR (planul național de reconstrucție și reziliență), unde alocările pentru infrastructura educațională sunt o șansă importantă pentru țara noastră.
Atribute importante pentru un tool digital educațional
Dan: Pe lângă utilitate, interactivitate și accesibilitate, aș zice că este nevoie și de o bună documentare. De exemplu, în cazul nostru, fiecare întrebare din quiz-ul România Sălbatică a fost documentată foarte bine, pentru a fi siguri că nu spunem lucruri care nu sunt adevărate. Este foarte important ca resursele pe care le folosim pentru educare, digitale sau nu, să fie corecte. Sunt destule exemple în jurul nostru unde vedem cum nu ar trebui să facem.
Matei: Utilitate - să răspundă unei nevoi sau probleme printr-o soluție mai bună decât cele preexistente. Interactivitate - să fie atractiv și să mențină viu interesul utilizatorului. Accesibilitate - să fie cât mai ușor de utilizat pentru oricine, oricând. Gratuitate - tot în sprijinul accesibilității efective, să fie disponibil pentru toată lumea.
Codruța: Pentru a ajunge la cât mai multă lume, ar trebui să fie în primul rând gratuit. Pentru a fi plăcut de către utilizatori, ar trebui să fie ușor de utilizat, intuitiv, distractiv, interactiv, să aibă grafică și animații atractive. Și desigur, pentru a motiva utilizatorul să avanseze în joc, e important să existe un sistem de premiere, de recompensare.
Ionuț: Aș spune să fim pragmatici și să replicăm ce merge în design-ul unor instrumente la care au lucrat printre cei mai buni oameni din lume: platformele și aplicațiile sociale. Asadar, atributele ar trebui să se bazeze pe design, UX, interacțiune socială, gamificare, do it yourself content, grupuri de interes.
Mai mult, aș spune să fim foarte realiști: așa se derulează viața noastră - în aplicații, în platforme, în digital, în metavers. Nu cred ca ne aduce nimic bun să insistăm cu tipărirea pe hârtie a unor instrucțiuni pentru experimente la chimie, de exemplu. În schimb, am văzut aplicații absolut fascinante dezvoltate de români pentru Ministerul Educației din Ucraina, o țară in război, prin care virtualizau astfel de experimente la chimie.
Cred că este cazul să vedem marile oportunități din fața noastră. Este mult mai simplu să transformăm educația decât credem. Trebuie doar să realizăm pragmatic ce funcționează și ce nu funcționează, să antrenăm o generație de profesori în acest sens, să investim în ei. Noi facem ore la Școala de Bani cu roboțelul Pepper. Orele acelea sunt fantastice, iar Pepper este foarte iubit de copii.
Contactul uman, încrederea, încurajarea, motivația personală și nemijlocită dată de un mentor rămân la fel de importante și sunt cheia dezvoltării sistemului educațional. Iar acest contact uman poate fi scalat mai bine cu ajutorul instrumentelor digitale.
De ce aplicația România Sălbatică
Dan: Ne-a întrebat multă lume care este legătura între album de fotografie, film documentar și aplicație mobilă. Chiar dacă ele nu par legate, este doar pentru că ne uităm la produse și nu la ce generează ele. Educația este răspunsul și legătura dintre toate. Important să ajungem la oameni cu răspunsurile pe care le caută prin cât mai multe forme. Uneltele pot fi diverse, important este să îți poți spune povestea. Cu cât ai mai multe pârghii, cu atât este mai ușor să îți duci mesajul mai departe. Pe lângă toate astea, din când în când, este foarte important să te provoci și să faci ceva nou. Pe mine aceste lucruri mă țin în zona creativă și nu mă lasă să cad în zona de automatizare în care fac totul ca un roboțel.
Matei: Motivul este cât se poate de idealist. Pentru că eu cred în posibilitatea de a face lumea mai bună. Tot ceea ce facem cu proiectul România Sălbatică este pentru a trezi curiozitatea oamenilor pentru natură și pentru protejarea ei. Iar dacă tinerele generații, și nu numai, vor învăța să iubească natura cred că vor învăța să iubească și oamenii. Pentru că noi cu toții suntem parte din natură și natura din noi.
Codruța: Orice activitate care încearcă să aducă natura mai aproape de oameni, fie că o face printr-un album de fotografie, printr-un film sau un festival de filme documentare, printr-o aplicație sau un joc cu sute de întrebări interesante despre natură, merită tot efortul și implicarea noastră. Cred că am ajuns ca specie la un nivel evolutiv suficient de avansat încât să ne preocupe și alte lucruri precum ar fi respectul și aprecierea față de Mama Natură, casa mai mare în care locuim cu toții. Cu atât mai mult cu cât respectul acesta presupune de cele mai multe ori doar să o lăsăm în pace și să gestionăm mai bine „urmele” mai puțin plăcute ale trecerii noastre.
Ionuț: Aplicația este un instrument care face natura țării noastre mai accesibilă, o poate aduce în sălile de clasă, iar frumusețea proiectului stă și în conținutul documentarului România Sălbatică. Ideea unei aplicații educative, axată pe interacțiune, gamificare este foarte utilă pentru a trezi curiozitatea oamenilor pentru natură și protejarea acesteia. Noi am văzut o oportunitate bună de a genera impact prin adresarea unei nevoi reale, mai ales că există un interes substanțial pentru educația de mediu și sustenabilitate.
Background
Dan Dinu este inițiatorul proiectului România Sălbatică și practică fotografia de mai bine de 20 de ani. Este membru fondator FORONA (Organizația Fotografilor de Natură din România) și se implică în numeroase proiecte fotografice ce vizează protecția mediului, alături de cele mai importante ONG-uri din domeniu cum ar fi WWF România sau Conservation Carpathia. A fost publicat în numeroase reviste naționale și internaționale, printre care și National Geographic, și are numeroase nominalizări sau premii la concursuri de specialitate.
Odată cu filmul România Sălbatică, Dan a devenit regizor și producător de film documentar de natură. Filmele realizate au fost acceptate la numeroase festivaluri de specialitate și au câștigat premii importante. Alături de Cosmin Dumitrache a colaborat la producții ce au fost difuzate de BBC, Nat Geo Wild sau HBO Europe.
De la înființarea proiectului România Sălbatică în 2010, Dan coordonează întreaga activitate a acestuia și continuă să fotografieze sau să filmeze cu aceeași pasiune natura României.
Matei Truța lucrează în domeniul cinematografiei de aproape 10 ani, și este unul dintre producătorii documentarului România Sălbatică, precum și producător al filmului de making of Povestea România Sălbatică. A lucrat ca director la Transilvania Film, precum și pentru Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF). Recent a fondat August Film, o casă de distribuție de filme de artă.
S-a alăturat echipei România Sălbatică în 2022, alături de care a înființat Asociația România Sălbatică unde este vicepreședinte și unde inițiază noi proiecte care îmbină conservarea naturii cu domeniul audio-vizual. Cele mai recente dintre acestea sunt LYNX Festival și aplicația mobilă România Sălbatică.
Codruța Florea și-a petrecut câțiva ani în domeniul croazierelor specializate pe expediții în zone polare precum Antarctica, Groenlanda și Svalbard sau în alte zone îndepărtate și puțin atinse de om, precum Papua Noua Guinee, estul îndepărtat al Rusiei sau Tristan da Cuhna. Alături de pinguini, foci, balene și alte vietăți pe care le-a văzut pentru prima dată în aceste expediții, a înțeles că fericirea deplină o simți în mijlocul naturii.
Codruța s-a alăturat echipei în 2019 și este creatoare de conținut, researcher, traducător și asistent de producție pentru proiectele derulate alături de echipa România Sălbatică și NTD Film. Face parte din echipa de organizare a LYNX Festival și este membru fondator al Asociației România Sălbatică.
Ionuț Stanimir: Ionuț este Director de Marketing & Comunicare în Banca Comercială Română (BCR). După ce a lucrat pentru biroul de comunicare al Erste Group la Viena, s-a întors în România unde a ocupat un post similar în cadrul BCR, gestionând activitatea de Comunicare Corporativă a BCR (internă, externă, CSR). Ionuț are experiență în comunicarea strategică, comunicarea publică, relații cu mass-media și comunicarea în situații de criză. A urmat programul Young Leaders Program în cadrul Aspen Institute și este membru al Aspen Strategic Review Committee.
