Timișoara se pregătește zilele acestea să își să-și dea jos hainele de gală, după un an plin cu expoziții, spectacole, concerte, instalații artistice, spații alternative revitalizate, muzee pline, dans și întâlniri memorabile. A fost un an în care, dacă ați ajuns la Timișoara, este imposibil să nu fi plecat cu o experiență plăcută sau cu un strop din energia bună care a plutit peste tot orașul. A fost un an în care oamenii din spatele evenimentelor culturale au muncit pe rupte ca să se știe despre toată desfășurarea de forțe, atât în România, cât și peste granițele ei.
Unul dintre acești oameni este Oltea Zambori, director de comunicare Timișoara 2023, care s-a asigurat că toate părțile implicate în organizarea acestui proiect cultural sunt în contact, că presa este continuu informată și că evenimentele sunt vizibile cât mai bine public, online și offline.
Am vorbit cu Oltea Zambori despre ce a însemnat coordonarea comunicării pentru Timișoara 2023, în cifre, momente și lecții personale. I-am împărtășit opinia – Timișoara era superbă și înainte de a fi Capitală Culturală Europeană, dar zăcea de prea mult timp uitată de restul țării. Timp de un an de zile, a fost multă lumină și zarvă în Orașul Rozelor. Oameni din toate colțurile lumii au ajuns pentru prima dată în România ca să ia parte la cele peste 1000 de evenimente culturale și să vadă din cei peste 4000 de artiști prezenți în Capitala Banatului.
"Plec cu credința că am format și condus o echipă care, împreună și separat, ar putea gestiona cele mai dificile și mai complexe campanii de comunicare din țară. Și poate plec, dar rămân în această Timișoara renăscută, în care ți-e mai mare dragul să trăiești", spune Oltea.
Oltea povestește mai jos și despre cum a trăit ea Timișoara 2023.
Când și cum a început pentru tine Capitala Culturală Timișoara
Eram la o emisiune a TVR Timișoara, vorbeam despre apropierea unei conferințe de comunicare pe care o organizam și realizatoarea (Roxana Morun) m-a întrebat ce părere am despre faptul că Timișoara vrea să candideze la titlul de ECoC în 2020 (prima oară acela era anul vehiculat ca fiind cel în care România putea să dea încă o capitală a culturii, după Sibiu. Acela e momentul în care am zis că susțin ideea și voi face tot ce știu mai bine să ajut acolo unde e nevoie.
Titlul a fost câștigat în 2016 pentru 2021, dar s-a amânat din cauza pandemiei, după cum știe toată lumea deja, și am ajuns să onorăm titlul în 2023.
Propunerea pentru coordonarea comunicării a venit mult mai târziu, după o perioadă foarte incertă în care s-a pus la îndoială chiar reușita acestui program cultural foarte complex, iar omul care a avut încredere în mine e Ovidiu Megan, directorul Executiv al Asociației Timișoara 2023 (responsabilă cu comunicarea general de proiect). Admit că m-am gândit vreo 2-3 luni dacă să mă înham la asta, însă în septembrie 2022 am zis da, și iată-mă tot aici, la final de 2023, cu foarte multe lecții învățate.
Cum ți-ai făcut echipa. Și cum treceți împreună linia de finish a acestui an
Lucrez în comunicare de foarte mulți ani și am norocul să întâlnesc și să am alături oameni foarte competenți. Oamenii din echipa mea sunt proaspeți absolvenți de comunicare (Mara Diniș și Ionela Barbu), profesioniști în PR (Anca Spiridon) sau chiar influenceri în Social Media (Silviu Barbul – Lost in Timișoara). Mai e echipa care lucrează all day/night la site (Tibor Novak – coordonator, Daria Pau și Antoniu Sicra – asistenți) sau cea foto video (Andrei Marina - coordonator) și jurnalista Otilia Ghițescu care ne scrie newsletter-ul cu atâta dibăcie. Îi mai am alături și pe Ștefan Lucuț (art director), Vlad Brășneanu (graphic designer), pe minunata Elena Aronoaie-Adorian (directoare de creație) și pe asistenta ei, Ioana Cionte (care ne lucrează tot ce ține de implementarea creației). N-a fost ușor să creăm o echipă stabilă și dedicată; e, totuși, un proiect care se întinde pe o perioadă limitată de timp, însă toți sunt absolut extraordinari și le mulțumesc și aici pentru tot efortul din acest an.
Credit foto: Diana Bilec
Misiunea unui director de comunicare a unei Capitale Europene
Cred că orice director de comunicare pentru un proiect atât de intens bea multă cafea, și urmează un program strict pentru adaos de vitamine. Eu am băut și multă apă.
Lăsând gluma la o parte, am avut câteva hotare de trecut, de la lipsa finanțării pe comunicare (care a venit foarte târziu), la volumul mare de lucruri care trebuiau făcute azi, cu oameni puțini. Pare mare echipa de comunicare, dar, pentru un proiect de asemenea anvergură, am fi avut nevoie de cel puțin încă pe atâția.
Mare parte din misiunea mea a fost să asigur un flux de informații dinspre și înspre operatorii culturali (cei care au organizat evenimentele din program), Centrul de proiecte (finanțator al programului în numele Municipiului Timișoara), CECART (finanțator al programului în numele Consiliului Județean Timiș), și Ministerul Culturii (de asemenea finanțator, atât al programului, cât și al comunicării lui). Noi am făcut o adevărată mașină de comunicare prin care am pus la dispoziția celor care fac evenimentele o mulțime de acțiuni: posibilitatea de a folosi ecrane led din oraș, mesh-uri în spații cheie, apariția în newsletter, propuneri de subiecte de presă, promovare outdoor în oraș și în afara lui, campanii digital, apariții în broșuri dedicate etc.
Practic, am coordonat cele de mai sus într-un vârtej care pare neverosimil acum, atât de aproape de final.
Strategia de comunicare
Primul hop pe care a trebuit să-l trec a fost exact cel al strategiei, pe care eu am moștenit-o, și a trebuit să-i fac mici ajustări fără să mă abat de la nucleul ei, deja aprobat de comisia europeană. Aceasta monitorizează implementarea programului cultural cu care s-a câștigat titlul. Mesajele erau deja stabilite, obiectivele la fel, însă, împreună cu echipa, am putut să adăugăm canale și tactici în așa fel încât să atingem obiectivele din strategie, dar să și ajustăm acolo unde era absolut necesar.
Cred că rezultatele la care am ajuns azi se datorează acestui mix de offline cu online care, în cazul nostru, a funcționat foarte bine; foarte mult a ajutat sprijinul presei (atât din țară, cât și din străinătate), și datorită jurnalistilor suntem acum la minunata cifră de 10 milioane de oameni care au primit cel puțin o dată vestea că Timișoara este Capitală Europeană a Culturii în 2023.
Credit foto: Silviu Tanase, Florin Gherasim, Petru Cojocaru, Silviu Nastase
Timișoara ta. Momente și experiențe trăite alături de oamenii tăi anul acesta
Timișoara mea e superbă oricum, o știu de când nu era atât de glamour, dar avea ceva dintr-o doamnă delicată care zăcea de prea mult timp uitată de restul țării. Mi-au plăcut, într-o ordine dezordonată, cu liniuță:
- Oamenii care vin la evenimente, la orice fel de evenimente, cu copii, bunici sau căței după ei (când eram prea obosită și nu mai înțelegeam de ce fac asta, ieșeam un pic prin oraș și-mi aminteam imediat de ce).
- Concertul lui Ben L`Oncle Soul de la JazzX.
- Luminariumul de la PLAI.
- Tinerețe fără bătrânețe…, un spectacol de teatru de stradă sublim de la Prin Banat.
- Tot ce face Asociația Identity/Education (sunt în foarte mare admirație pentru creativitatea și reziliența lor).
- Energia pe care o are Christine Cizmaș (teatrul Auăleu) și pe care o pune în toate proiectele (de la spectacolele în care joacă, la colaborările de proiecte în care e implicată).
- Comenduirea Garnizoanei și expozițiile de acolo (o foarte bună treabă în sensul ăsta o face Sorin Predescu de la Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, care administrează spațiul respectiv).
- Festivalurile de teatru Eurothalia și Teszt.
- Tot ce a făcut Opera Națională Timișoara, e acolo o dorință de a face excelență pe care uneori nu pot s-o cuprind cu mintea.
- Colegii de la Centru de Proiecte și Consiliul Județean Timiș, cu care chiar am funcționat ca o echipă.
- Expoziția Victor Brauner, pe care am vizitat-o de 4 ori și aș mai fi vrut.
- Momentele în care am fost cu familia oriunde, la concerte, spectacole de teatru, la filme sau la expoziții (și eram așa mândră că sunt o parte mică din ele).
Mă opresc aici, pentru că tare mi-e că se termină internetul și eu tot nu termin lista asta.
Să vorbim și în cifre despre anul ăsta. Ce a însemnat în cifre Timișoara 2023
Pe site-ul timisoara2023.eu au fost publicate peste 1000 de evenimente parte din programul cultural oficial TM2023 (pe care le-am și comunicat). Pe artiști nu i-am numărat încă, dar estimăm un număr de aproape 4000. Am avut un număr de aproximativ 50 de parteneri privați care au sponsorizat programul cultural cu peste 4 milioane de euro.
Am avut, în total, 186 de jurnaliști din presa central și națională (despre care știm, că sunt mulți alții care au venit pe cont propriu), 86 de jurnaliști străini din 38 de țări, 7 redacții radio care au făcut de la Timișoara transmisii dedicate programului cultural, o emisiune TV cu mai multe episoade dedicate Timișoarei, iar de pe e-mail-ul de comunicare s-au trimis aproximativ 7000 de e-mail-uri individuale cu subiecte din programul cultural propuse pentru articole sau gestionarea programului pentru presa invitată. Valoarea media a acestor acțiuni depășește 19 milioane de euro.
Credit foto: Adrian Anghel, Flavius Neamciuc, Petru Cojocaru, Silviu Nastase
Momentele în care ai simțit greul
La deschidere, acum, aproape de închidere, și tot timpul anului. Nu cred că am avut prea multe momente în care să respir, totul s-a petrecut în foarte mare viteză, cu încărcătură (emoțională și fizică). Nici n-am stat să mă gândesc când mi-a fost mai greu, greul venea uneori dimineața înainte de cafea și se termina peste o oră, o zi sau o săptămână. Am avut câteva pietre de hotar (nu degeaba e piesa mea favorită din expoziția lui Constantin Brâncuși de la Muzeul de Artă Timișoara), dar acum, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că nimic nu e de netrecut când ai echipa în spate.
Cum ai forțat optimismul, când au intervenit oboseala, nervii, stresul
Din fericire, optimismul m-a făcut să intru în povestea asta și s-a păstrat la nivel destul de ridicat tot timpul anului. Simt un început de burnout, mi-e mai dificil să mă concentrez zilele astea, dar o pun și pe seama schimbărilor de vreme care iau destul de mult din energie.
Cred că unul dintre lucrurile care mă fac întotdeauna să merg mai departe e gândul că sunt destui oameni care se bazează pe mine, dincolo de importanța (reală sau nu) a rolului în tot acest ecosistem cultural al Timișoarei. Apoi, vitaminele, încurajările și sentimentul de apartenență la o comunitate tot mai solidă ajută și ele.
Cele mai frumoase momente. Și cum este să comunici doar frumos și pozitiv în vremurile de acum
Momente frumoase am avut aproape în fiecare zi, întotdeauna am găsit câte un motiv pentru care să mă bucur că am ajuns să am rolul ăsta. Cât despre comunicarea frumosului, am stat într-o bulă în care oamenii trăgeau în aceeași direcție pentru a pune zâmbetul pe buze altor oameni, iar asta m-a ținut un pic departe de întuneric; nu total, pentru că sunt un om informat, însă anul acesta m-am străduit să rămân cu mintea aici, la ceea ce aveam de făcut.
În ce s-ar putea traduce etica și profesionalismul muncii tale de anul acesta
În multe momente în care vorbești la telefon. Multe lacrimi, uneori. Frustrare, când se întâmplau anumite lucruri care nu erau neapărat într-o scară acceptată de mine. Au fost și nopți nedormite, și zile în care părea că nu reușesc să fac nimic din ce mi-am propus, dar au fost și mulți oameni care mi-au sărit în ajutor atunci când a fost necesar, iar primii au fost cei din echipă.
E destul de dificil să lucrezi într-o structură de guvernanță nemaiîntâlnită până acum în vreo capitală culturală, în care treaba ta e să unești în comunicare zeci de operatori culturali, 3 finanțatori, două echipe mari de implementare, o echipă curatorială – și să faci toate astea din poziția unui ONG. Descentralizarea e un concept minunat a cărui implementare pune, uneori, probleme nebănuite. Însă cel mai bun lucru de aici a fost că am putut să punem lumina pe cei care au făcut evenimentele din program: operatorii culturali și artiștii invitați.
Credit foto: Florin Gherasim, Petru Cojocaru, Alex Robciuc
Un bilanț al învățăturilor cu care pleci din experiența Timișoara 2023
Am învățat că sunt mai rezistentă decât am crezut, că limitele mele (ca ale oricui, de altfel) sunt foarte elastice.
Plec (vorba vine „plec”, pentru că încă mai avem de lucru și în prima jumătate de 2024) cu foarte multă meserie învățată, pentru că am ajuns să lucrez direct cu cele mai mari redacții de radio și TV din România, plus câteva țări din lume. Mai plec cu credința că am format și condus o echipă care, împreună și separat, ar putea gestiona cele mai dificile și mai complexe campanii de comunicare din țară. Și poate plec, dar rămân în această Timișoara renăscută, în care ți-e mai mare dragul să trăiești.
Locurile pe care le-ai arăta străinilor care vizitează acum Timișoara
I-aș trimite la Muzeul Apei, un loc resuscitat acum, pentru Capitala Europeană a Culturii. I-aș mai trimite la pas prin Iosefin și Elisabetin (știai că Timișoara are nu mai puțin de 5 cartiere istorice?). Le-aș spune că trebuie să meargă la Gore (la Scotland Yard) să mănânce măduvă de vită, dar dacă-s vegetarieni, să încerce Bio Fresh; și oricum ar fi, să meargă și la Ryio Sushi, că e prea bun. După ce mănâncă bine, musai la Aethernativ sau Mononom sau poate la One Taproom în Fabric, poate la piața de vechituri Flavia, dar neapărat la o cafea bună prin centru (Narativ, Doppio, Brewno).
Să meargă la Muzeul Național de Artă Timișoara, cu Brâncuși sau fără, expozițiile lor permanente și temporare sunt o minune. Să caute un spectacol de teatru de la Auăleu sau oricum să meargă la Scârț, la Muzeul Consumatorului Comunist. Dacă vor un tur ghidat, să-l sune pe Ludovic Satmari de la Timișoara City Tours.
Sau să intre pe timisoara2023.eu și să aleagă evenimentele la care vor să meargă în perioada în care sunt în oraș.
Efectul Timișoara 2023 pentru Brandul România. Părerea ta
Cred că am arătat ce putere de repliere avem, la nevoie. Cât de plini de resurse suntem și cât de frumos putem străluci când lumina e pusă pe noi. Timișoara avea nevoie foarte mare de acest titlu, de acest reflector, iar lumina de aici se răsfrânge peste toată țara, pentru că nu sunt puțini cei care au ajuns aici în acest an și au fost uimiți de calitatea evenimentelor, de substanța lor, de oamenii care le-au făcut sau de bunăvoința tuturor celor pe care i-au întâlnit.
Pentru România nu știu ce se poate folosi, probabil acest model descentralizat de a face lucrurile, mai mult împreună și mai puțin cu arogarea meritelor de către o singură persoană sau instituție. Cred că această structură de guvernanță poate deveni un model atât pentru alte orașe din România, cât și pentru alte capitale europene ale culturii.
Cu ce speri să rămână Timișoara, după ce a strălucit în Capitala Europeană 2023
Pragmatică fiind, cu finanțări; cu credința autorităților că trebuie să sprijine cultura în formă continuată. Altfel totul e în van.
Romantică fiind, cu unitatea pe care am exersat-o cu toții în acest an; la fel ca și mai sus, colaborarea trebuie continuată, altfel toată această energie se va pierde și chiar ar fi păcat.
O imagine care vorbește despre TIMIȘOARA
Credit foto: Seba Tătaru | „Tramvai desenat de Dan Perjovschi pentru Deschiderea TM2023”
