Un performance la granița dintre rezistență și auto-afirmare, la intersecția dintre cultura hip hop și cea queer, prin intermediul dansului, textului și rap-ului. Festivalul de arte performative Caleido prezintă la Timișoară, în premieră națională, pe 29 noiembrie, HYBRIS: Choreographing Whiteness - coregrafie și interpretare: Jonas Øren, un spectacol cu text în limba norvegiană cu traducere în engleză.
”Explorez propria mea istorie dansată ca arhivă, precum și performativitatea femeilor din hip-hop. De asemenea, explorez modul în care actul rapului îmi modelează corpul”, spune Jonas.
La ediția a V-a a Festivalul de arte performative Caleido care va avea loc la Timișoara în perioada 27 noiembrie - 1 decembrie, vor fi prezentate 20 de spectacole de teatru, dans, performance, cinci dezbateri și două ateliere de dans, în cinci spații culturale.
Povestim în continuare cu Jonas despre cum devine dansul o formă de comunicare a unor noțiuni sensibile și cum poate lupta mișcara cu stereotipurile culturale și sociale.
Povestea HYBRIS: Choregraphing Whiteness
Tematica care construiește HYBRIS: Choregraphing Whiteness se bazează pe stereotipuri create de cultura pop. Acesta explorează modul în care cultura pop coregrafiază cultura gay și queer albe, care derivă dintr-un limbaj fizic și verbal care nu este masculin și nici alb. Mai degrabă, limbajul (mișcării) în cauză aparține și provine de la femeile americane cu mai multă melanină – mai exact artistele rap și hip-hop modelate de cultura pop. HYBRIS abordează o problemă socială importantă: lipsa provocării stereotipurilor. Se ocupă de modul în care stereotipurile continuă să coregrafieze corpurile în viața de zi cu zi. Am folosit poveștile mele personale și experiențele trăite ca punct de plecare atunci când am creat proiectul.
Vin dintr-o comunitate mică a clasei muncitoare din vestul Norvegiei. Când am crescut, singurul loc în care puteam învăța despre sexul cu bărbați era în versurile și videoclipurile muzicale ale unor artiste precum Lil Kim, Foxy Brown și Missy Elliott. Modul în care a fost interpretat și prezentat a fost și captivant și intrigant: aceste femei au oferit un limbaj distinct al succesului. Au transmis o putere pe care nu am putut-o găsi nicăieri altundeva.
Pentru mine, această expresie este un amestec de prezentare fizică și limbaj pe care îl numesc firesc și aprig, care în același timp conțin urme de rezistență și o reconstrucție esențială a sinelui. În ce fel rezistența hrănește un simț fizic al comunității și o formă de producție auto-scenizată? Cum modelează aceasta identitatea albă și identitatea în general și cum contribuie acest lucru la demascarea inegalităților dintre autoarele de culoare și bărbatul care dansează și se pune în scenă?
Un act de solidaritate
Faptul că sunt alb îmi oferă posibilități și îmi oferă privilegii în modul în care eu, ca om alb (gay), pot opera și revendica spațiu atât în societate, dar și într-un context artistic promovat pe sisteme și structuri supremaciste. Delegitimizează, jefuiește și subminează diversitatea. Diversitatea este înghițită.
Pe măsură ce am crescut, mi-am dat seama că acest limbaj în trup și voce reprezenta, de asemenea, forță, rezistență și autoemancipare – ceva de care aveam nevoie pe măsură ce am crescut ca „singurul gay din sat”. Totuși, când o analizez ca apropriere, aceasta a fost și este încă o expresie care nu-mi aparţine – un copil din vestul Norvegiei care s-a hrănit cu o cultură și o estetică care nu sunt deloc „norvegiene”. Astfel, spectacolul examinează dacă aproprierea funcționează ca un act de solidaritate în măsura în care este vorba despre eliberare, putere și o luptă comună.
Idei în mișcare
În munca mea, investighez modul în care sinele, subiectivitatea și identitatea sunt legate de comunicare, producție și performativitate strategică prin dans și coregrafie. Privind auto-performativitatea, atât pe scenă, cât și în afara ei, reflectez asupra prezentului și asupra modurilor în care comunicăm astăzi.
Limbajul mișcării din HYBRIS se bazează pe un fel de călătorie în propriul meu - Jonas, dansatorul - corp sau arhivă dansată. În ciuda faptului că provin din baletul clasic, am avut întotdeauna o atracție pentru dans, așa cum se desfășoară în cultura pop în spectacole și videoclipuri muzicale. Lucrez cu recrearea și deconstrucția imaginilor succesului. În HYBRIS sunt, de asemenea, Intersat în a problematiza ierarhii corporale, în sensul de mișcări și dansuri care dau statut corpurilor.
Există o performativitate specifică pe care o explorați?
Explorez propria mea istorie dansată ca arhivă, precum și performativitatea femeilor din hip-hop. De asemenea, explorez modul în care actul rapului îmi modelează corpul. În acest proces, am scris și înregistrat șase cântece rap. Cântecele au fost create ca declanșatoare ale mișcării și m-au făcut să văd cât de mult vocea și respirația îmi influențează propriul mod de a mișca și de a crea mișcare. A eliberat o performativitate foarte specifică.
Care este afirmația de bază a HYBRIS?
Chestionez dacă aproprierea culturală poate fi, de asemenea, un act de solidaritate – o căutare a forţei şi emancipării.
