Pandemia a dat ca temă de gândire artiștilor apropierea, temă care a rămas valabilă și după, în restul timpului. Așa că oameni din domenii diferite au decis să creeze un teatru sonor independent. Teatrul sonor are la bază un text scris special pentru a fi ascultat. Și tu faci povestea. Actorii îți vorbesc ție, aici și acum, iar modul în care îți imaginezi spectacolul creează spectacolul.
Stagiunile sonore I și II ale Teatrului Improbabil pot fi ascultate oricând pe perioada Festivalul de arte Performative Caleido (27 noiembrie - 1 decembrie) de la Timișoara, din orice loc, în orice moment al zile. Ai nevoie de telefon, căști și acces bun la internet.
Sabina Bălan a scris piese de teatru sonor, montate și înregistrate în colaborare cu Teatrul Improbabil - „Povestea băiatului orb și invizibil”, și „Depresia” care se pot auzi la Festivalul Caleido, ediția a V-a.
Asistentă de regie și dramaturgă, Sabina are o licență în scenaristică la Facultatea de Film și un master în scriere dramatică la Facultatea de Teatru, ambele la UNATC. Ca asistentă de regie, a făcut parte din echipele de filmare ale unor producții precum „Killing Eve”, „Voyagers”, „Wednesday” și s-a specializat pe poziția de Crowd Assistant Director, care presupune pregătirea și setarea figurației la cadru.
Povestim cu Sabina în rândurile următoare despre
Teatrul Improbabil și teatrul sonor
Treaba e că mediul sonor e unul foarte bogat, chiar dacă timid experimentat de către artiștii de teatru. În timpul pandemiei, teatrul sonor a fost o alternativă necesară la teatrul față-n față, la care nu mai aveam acces, pentru o perioadă. Și așa am ajuns să ne jucăm cu el și să ne dăm seama ce jucărie ofertantă e. Teatrul Improbabil e primul teatru sonor din România, un proiect inițiat de Alex Ivănoiu și Ilinca Prisăcariu, care a ajuns deja la a 3-a stagiune și poate fi ascultat online, pe platforma Spotify.
Povestea băiatului orb și invizibil
Am scris acest text în urma interviurilor cu persoane de la Asociația Nevăzătorilor, pornind de la întrebarea „Cum visează oamenii nevăzători?” A ieșit mai apoi un basm, pentru că mie și regizoarei Mara Oprea ne place să ne jucăm. E despre cum persoanele cu dizabilități merită să-și facă poveștile auzite și e postmodern, pentru că reflectă societatea de astăzi, care nu mai e demult ca-n basme.
Depresia, prietena mea
Societatea stă foarte prost la discursul despre afecțiunile psihice, de aici și nevoia de a scrie acest text. Se perpetuează două tipuri de discurs toxic despre depresie, fie că e o boală incurabilă, demonizată, fie că nu e o boală, ci un moft. Textul ăsta își propune să facă zoom out și să dramatizeze ce se întâmplă mai exact în creier în cazul depresiei. Doar că aici Creierul e o metaforă pentru Stat, iar Depresia e doar un Inspectorat din cadrul unui Minister.
Cum stăm cu libertatea
Faza cu libertatea e că nu se câștigă niciodată pe o perioadă lungă de timp. Trebuie să te lupți constant, să renegociezi și o recâștigi în continuu. Asta a zis-o cineva, dar nu mai știu cine. Deci, mi-e greu să definesc drumul libertății noastre altfel decât o pierdere și o redobândire continuă.
Care e superputerea teatrului?
Cred că teatrul sonor e cel puțin la fel de bogat ca teatrul de imagine și că dezvoltarea tehnologiei face să avem mijloacele necesare să ne jucăm cu sunetul la fel cum o facem cu imaginea. Mai cred că superputerea teatrului este să aducă oamenii împreună și când nu poate să-i pună față-n față, îi unește prin poveștile lor. Și aici teatrul sonor se dovedește a fi foarte util.
Povestea băiatului orb și invizibil
Un băiat se naște orb și invizibil, într-o împărăție care exilează persoanele cu dizabilități într-o pădure fermecată. Într-o bună zi, băiatul ajunge fără să vrea în fața împăratului și reușește să-și schimbe soarta. Un basm postmodern despre cum persoanele cu dizabilități merită reprezentate.
- Dramaturgă - Sabina Balan
- Regizoare - Mara Oprea
- Muzica - Raw Beat Gang | Daniel Stănciucu, David Lunca | Adrian Piciorea
- Producător Executiv & Sound Design - Adrian Piciorea
- Distribuție - Alexandru Potocean | Theodor Șoptelea | Florentina Țilea | Cătălin Babliuc | Paul Dunca/Paula Dunker | Silvana Negruțiu | Maia Morgenstern | Gabriel Costin
Depresia, prietena mea
Ne aflăm în sediul central al Creierului. Un tânăr artist e comisionat să lucreze la o campanie de informare împreună cu Inspectorul Depresie, un tip dificil, cu o reputație proastă. Cei doi trebuie să învețe să lucreze împreună.
- Dramaturgă - Sabina Balan
- Regizoare - Mara Oprea
- Sound Designer - Adrian Piciorea
- Distribuție - Istvan Teglas | Rodica Lazăr | Iosif Paștina | Oana Predescu | Dan Pughineanu | Ioana Niculae | Cezara Petredeanu
