[Viața de freelancer] Andreea Vasile: E o capcană pentru mulți freelanceri această disponibilitate la orice oră, uneori chiar și în vacanțe

Freelancingul pare ușor când este făcut cu responsabilitate, iar Andreea Vasile, jurnalist și content și creative writer, este exemplul perfect. Faptul că azi lucrurile sunt așezate nu înseamnă că începutul nu a venit cu frici și nevoia de a ajusta așteptările la realitate.

Andreea și-a început drumul pe cont propriu înainte să-și dea demisia. Spune că a ajutat-o mindsetul de freelancer dezvoltat la job. A pornit cu economii și proiecte, însă a trebuie să se lupte cu dubiile și gândul că a făcut o prostie renunțând la salariu.

Povestește că a fost mereu atentă la reputație, și-a făcut treaba cât a putut de bine, a ales clienții cu atenție, a învățat să stabilească limite și a renunțat la proiecte când a simțit că nu i se potrivesc. Astfel, zece ani mai târziu, se bucură că poate trăi așa cum dorește.

De ce trebuie să fii atent la contabilitate, să nu te simți obligat să fii disponibil la orice oră și alte lecții de la un freelancer cu experiență, mai jos.

Începuturi în freelancing

Să fii freelancer este o stare de spirit; înseamnă curaj, creativitate, flexibilitate, privire de ansamblu, învățare continuă, stabilirea obiectivelor și îndeplinirea lor. Să fii frelancer înseamnă să fii responsabil pentru viața ta profesională și personală. Așa încât, înainte să fiu freelancer, am trăit cu mentalitatea unuia, chiar și când eram angajată.

Pe lângă job-ul oficial pe care-l aveam, mereu am avut alte gig-uri. Când am decis să fac pasul către freelancing, aveam deja proiecte, iar situația la locul de muncă se deteriora; devenise o corvoadă să mă duc acolo, cu toate că munca îmi plăcea, însă nu mă mai înțelegeam bine cu șefii. Decizia să plec am luat-o spontan. Într-o zi, mi-am anunțat șeful și asta a fost. No drama!

Viața dinainte de freelancing

Mi-am făcut mereu meseria cu bucurie. Ultimul meu loc de muncă a fost într-o televiziune, iar viața în televiziune este imprevizibilă. Am lucrat acolo ca reporter, editor, asistentă de producție, așa că diversitatea m-a ținut în priză. Nu simt că am dus lipsă de timp liber, dar uneori știu că aș fi terminat munca în mult mai puține ore decât cele opt în care eram nevoită să stau acolo. Cu toate astea, regulile nu erau atât de stricte. De exemplu, dacă aveam vreo filmare seara, nu se aștepta nimeni să fiu în birou la prima oră. Era și un soi de gentleman’s agreement din punctul acesta de vedere. Cine cunoaște viața în televiziune, știe ce spun.

Tranziția către freelancing

În momentul în care am trecut la freelancing am pierdut, din start, salariul. Însă aveam și economii, și proiectele la care lucram deja. Totul a coincis cu mutarea într-un apartament nou și cheltuieli mai mari. Plecam dintr-un apartament cu doi colegi într-unul în care urma să locuiesc singură. Mi-a fost frică de necunoscut și am trăit de mai multe ori în primul an sentimentul că am făcut o prostie. Erau zile când aveam încredere în mine și zile în care mă îndoiam de mine. Însă în fiecare zi mi-am făcut treaba cât de bine am putut; pentru mine a fost mereu importantă reputația mea ca profesionistă: să fac ce spun că fac și să fac lucrurile cât de bine pot. Dacă lucrurile nu s-ar fi legat în favoarea mea, probabil mi-aș fi căutat un job. Când nu știi ce urmează sau te afli în contexte noi, te simți speriat. Să devin cu adevărat freelancer a fost un proces de acomodare și de învățare.

Prejudecăți și provocări

Provocarea principală a fost să iau fiecare zi așa cum vine și să depășesc starea de incertitudine și frică. Apoi, să nu mă port ca și când aș fi angajata cuiva: să stabilesc de la început „tonul” în relațiile profesionale ca să n-am surprize neplăcute. Să pot să renunț la proiecte care ajung să-mi creeze o stare de disconfort fără să mă simt vinovată că „renunț” sau să-mi fie frică să pierd bani. Dorința mea a fost să fac freelancing așa cum mi-am imaginat că mi-ar plăcea să fie noua etapă profesională: cu relaxare, cu clienți cu care mă potrivesc, cu bucurie, cu ușurință. De aceea, primele provocări au însemnat să ajustez viziunea mea cu realitatea. Cu asta m-am ocupat, printre altele, în primul an. Am avut răbdare că totul se va aranja și nu am făcut compromisuri în privința a ceea ce îmi doresc: totul este un proces și orice proces are nevoie de timp.

Greșeli și lecții

Nu știu dacă le-aș numi greșeli, dar mult timp am fost ignorantă în ceea ce privește contabilitatea. Aveam o contabilă care se ocupa de toate aspectele administrative și financiare ale SRL-ului meu, însă eu priveam cu detașare lucrurile astea și nu îmi dădeam silința să le înțeleg. Credeam că dacă o plătesc pe ea este suficient. A fost o rezistență pe care am avut-o în această privință și nu-mi pot explica de ce; poate mi se părea greu să înțeleg anumite lucruri, poate nu voiam să le înțeleg. Abia în urmă cu doi ani, când am început colaborarea cu o contabilă nouă, mi-a venit mintea la cap. Ea mi-a arătat că nepăsarea mea nu este OK. Așa că am băgat la cap tot ce mi-a împărtășit și tot ce m-a învățat. Nu știu dacă acum este mai bine că știu ce știu: văd mai clar cât încasez, cât cheltui cu taxele și impozitele și cât îmi rămâne, de fapt, la finalul lunii. Se spune că „adevărul te va elibera”. Dar adevărul pe care îl știu acum este foarte enervant! :)

Programul de freelancer

Nicio zi nu este la fel! În general, lucrez de acasă. Aici e mereu liniște, mai puțin când și prietenul meu alege să lucreze de acasă și atunci mă simt ca pe vremuri la birou. Two is sometimes a crowd, știi ce zic? :) Îmi place să lucrez în prima parte a zilei, între 8.30 – 9.00 și până la 14.00 – 15.00. Atunci am cea mai mare energie! În cele mai multe dintre zile îmi planific ce lucrez, dar apar și chestiuni spontane. Sunt flexibilă când vine vorba de task-urile pe care le am de rezolvat, dar nu mai sunt atât de flexibilă în a mă întinde cu munca pe tot parcursul zilei. La începutul vieții de frelancer aveam sentimentul că trebuie să fiu la „dispoziția” clientului oricând acesta mă solicită. Iar platforme precum WhatsApp au făcut comunicarea accesibilă oricând, așa încât mă simțeam „obligată” să răspund chiar și la ore precum 21.00 – 22.00. Am reglat aspectul acesta în timp, când mi-am dat seama că ajung să mă gândesc la muncă toată ziua. Aș zice că e o capcană pentru mulți freelanceri această disponibilitate la orice oră, uneori chiar și în vacanțe. Și că este un aspect care trebuie lămurit cu sine cât mai repede de la debutul vieții de freelancer.

Pauze

Când simt că nu mai am chef și nici spor să lucrez, și starea asta persistă, înseamnă că e timpul pentru o vacanță sau pentru câteva zile libere. Însă pauzele nu depind mereu de starea de spirit, căci, de exemplu, călătoriile lungi și îndepărtate le planific din timp. Pentru pauzele scurte însă apelez la spontaneitate fie că petrec zilele libere în oraș, fie că plec în altă parte.

Clienții

Cu cei mai vechi clienți ai mei lucrez de 10 ani, respectiv de 7 ani. Cu cei mai noi clienți lucrez de 2 ani, respectiv de 1 an. Așadar, în acest moment am 4 clienți stabili. Când decid să lucrez cu un client urmăresc două aspecte: să accepte fee-ul pe care-l cer și să își dorească să construim pe termen lung. Mi-am dorit de la început să fiu un freelancer care are o viață profesională predictibilă din punct de vedere financiar, iar faptul că mi-am selectat clienții în acest fel mi-a adus ce mi-am dorit. Îmi place să construiesc cu oamenii cu care lucrez, iar serviciile pe care le ofer mi-au permis să fac asta. Între acești clienți, am mai avut și proiecte punctuale (conferințe pe care le moderez, texte pe care le scriu o singură dată, proiecte în televiziune etc.) și pe ele le consider plusuri la ceea ce fac deja. Îmi aleg clienții cu care simt că mă conectez și cu care, în linii mari, împărtășesc aceleași valori profesionale și, uneori, personale. Au fost cazuri când m-am păcălit lucrând cu anumiți clienți care s-au dovedit a avea caractere dificile și am renunțat la colaborări. Nu mi se pare o problemă când se întâmplă asta fiindcă munca trebuie să ne facă plăcere!

Ce zic alții

Le-am spus că mi-am făcut firmă și că lucrez pe cont propriu. Asta a fost tot! :)

Brandul personal

Împărtășesc munca mea pe rețelele sociale (mă găsiți pe Facebook și Instagram). În rest, mulți dintre cei care mă urmăresc, mă știu de mulți ani, de când scriam mai mult pe blogul meu, andreeavasile.ro. Cred că oamenii au început să mă urmărească datorită subiectelor pe care le alegeam și modului echilibrat în care scriam despre ele. Și azi cred că aspectul acesta contează: tonul echilibrat, calmul și umorul cu care împărtășesc opiniile pe subiecte dintre cele mai diverse, dar și frânturi din viața mea personală precum pasiunea pentru sport, iubirea pentru pisici și entuziasmul cu care călătoresc în destinații îndepărtate. I am just being myself, iar asta a dus atât coerență și consecvență în brandul personal, cât și colaborări profesionale! :)

Planuri, visuri, guilty pleasures

Visul pe care mi l-am împlinit de când sunt freelancer este că pot trăi așa cum vreau. Dacă știi ce vrei și ești responsabil cu munca ta, freelancingul este ușor.

Freelancingul în România, și nu numai

Cred că pandemia le-a oferit multora șansa de-a vedea ce înseamnă să lucrezi din altă parte, de-a nu fi legat de un birou și de un program fix. Probabil că unii dintre ei au simțit că li se potrivește un astfel de stil de lucru și-au făcut pasul spre el sau și-au negociat la birou numărul de zile în care să lucreze de unde vor ei. Putem vedea și că unii angajatori au devenit flexibili în acest sens și fie și-au mutat business-urile complet remote sau au creat un sistem hibrid în care angajații să fie și la birou, și acasă (sau unde vor ei). În măsura în care un anumit domeniu permite stilul remote sau hibrid, cred că el s-a adaptat la noul stil de viață al oamenilor sau încearcă s-o facă. De asemenea, vezi cu ochiul liber felul în care spațiile publice din orașele mari s-au transformat, parțial, și-n spații de co-working - de la cafenele și restaurante la locuri special amenajate pentru oamenii care lucrează astfel – toate sunt o consecință a cererii care există pe piață din acest punct de vedere.

Sfat pentru viitori freelanceri

Să știe de la început ce-și dorește să facă, cu ce fel de clienți vrea să lucreze, cu câți clienți vrea să lucreze, să stabilească limite (cât lucrez pe zi, cum lucrez, care e relația pe care o am cu clientul), să înțeleagă contabilitatea propriului business și să țină cont de ea (venituri și cheltuieli) când propune un fee, să aibă un fond de economii, să aibă asigurare privată de sănătate și de pensie. Toate astea sunt un starter pack să pornești la drum cu dreptul!