Asociația „De-a Arhitectura”, înființată în urmă cu 10 ani de arhitectele Eliza Yokina, Mina Sava, Vera Marin, Corina Croitoru, Miruna Grigorescu și Claudia Pamfil avea pe lista de obiective un proiect educațional amplu despre restaurarea caselor vechi. De multe ori, aceste lucrări se fac defectuos, fără ajutor specializat și autorizații, iar asta poate afecta atât felul în care arată o zonă urbană, cât și siguranța celor care locuiesc în casele restaurate.
Printr-un proiect video de 12 episoade, la dispoziția publicului larg va fi pus un set de cunoștințe de bază și un ghid de intervenție creat într-un limbaj accesibil. Acesta conține pașii principali ai unei intervenții pe o clădire istorică, precum și modalitățile corecte prin care se pot face acestea. Și pentru ca teoria să fie și exemplificată în practică, vor fi arătate imagini de pe șantierul de restaurare a Casei Ienăchiță.
"Este destul de greu pentru un beneficiar să gestioneze o reparație dacă meșterul sau constructorul este primul care îi dă soluția “mai simplă”, dar care nu ține cont de principiile de bază ale unei reparații sau restaurări", spune Eliza.
În cele ce urmează, arhitecta Eliza Yokina vorbește despre proiectul de restaurare a Casei Ienăchiță și despre temele discutate în seria video educativă.
Misiunea Asociației De-a Arhitectura
Asociația De-a Arhitectura a apărut din nevoia noastră, a arhitecților, de a avea parteneri de discuție și de lucru, educați în privința mediului construit. De a fi pe aceeași lungime de undă când vorbim despre oraș și viața în comunitate. Împreună cu celelalte cinci colege fondatoare, Mina Sava, Vera Marin, Corina Croitoru, Miruna Grigorescu și Claudia Pamfil, am înființat asociația cu convingerea că acest lucru se poate întâmpla numai prin implicarea specialiștilor în societate și mai ales în educația copiilor. În cei zece ani care au trecut de la înființare, echipa s-a mărit și, în prezent, pe lângă aproximativ 50 de membri asociați, care sunt implicați în derularea programelor asociației, avem în fiecare an și câteva sute de voluntari din toată țara care predau copiilor la clasă sub diverse feluri.
Ideea proiectului Casa Ienăchiță
De mult aveam pe to do list-ul asociației un proiect pentru publicul larg pentru că am observat că sunt foarte mulți adulți care își doresc să participe la ceea ce facem și, de asemenea, suntem adepți ai conceptului de dezvoltare continuă, indiferent de vârstă. Aveam, de asemenea, dorința de a aborda tema patrimoniului istoric. Șansa de a lucra la acest proiect de renovare a unei case existente ne-a dat ocazia să îmbinăm cele două idei și a reprezentat impulsul de care aveam nevoie ca să gândim acest proiect educațional susținut de către Ordinului Arhitectilor din România prin taxa de timbru.
Ce ne dorim prin acest proiect este să atragem atenția asupra problemei renovărilor, care de cele mai multe ori se fac defectuos - ele nu trec prin filtru autorizațiilor sau nu beneficiază de un ajutor specializat. Chiar și atunci când renovările se fac cu autorizație, multe dintre intervenții sunt nepotrivite pentru o clădire istorică. Acest lucru apare deoarece domeniul și regulile de renovare nu sunt cunoscute de către publicul larg, și uneori nici de către profesioniști - arhitecti, constructori, executanți.
Procesul de restaurare a unei case vechi
Aici sunt multe de spus și, prin proiectul de față, încercăm să acoperim cât mai multe aspecte de care persoanele care își doresc să intervină pe o casă veche trebuie să țină cont. În primul rând, e important să cunoaștem atât casa cât și problemele pe care le are, să facem o evaluare și diagnosticare, subiect despre care am vorbit în episodul 1. În funcție de concluzii, putem să planificăm anumite intervenții și să stabilim un plan de acțiune. De exemplu, în cazul Casei Ienăchiță, una dintre problemele majore observate a fost legată de infiltrațiile de apă, atât din sol, cât și de pe acoperiș, ceea ce a dus la două intervenții prioritare: reparația capitală a învelitorii - a fost nevoie să refacem învelitoarea, am dat jos țigla pentru a schimba elementele din lemn putrezite (șipci, astereală, chiar și anumiți căpriori), am refăcut sistemul pluvial care era nefuncțional - jgheaburi, burlane.
Totodată am observat umezeala în pereți, care venea de jos și urca până la 50-60 cm înălțime. Pentru că nu s-a putut interveni în perimetrul casei, am optat pentru îndepărtarea umezelii prin injectări de soluții hidrofobe. Ar fi fost complet greșit să revenim cu o tencuială hidroizolantă sau pe bază de ciment peste peretele umed (intervenție făcută deja în trecut la această casă), pentru că nu am fi făcut decât să lăsăm apa să urce și mai sus în perete și să o ținem captivă, fără să-i dăm posibilitatea să se usuce, să se aerisească. Acesta este doar un exemplu de intervenție iar pentru mai multe, vă invităm să ne urmăriți pe site-ul De-a Arhitectura și pe paginile de Instagram @casaienachita și @deaarhitectura și Facebook De-a Arhitectura.
Documentarea intervențiilor asupra casei
Am decis să documentăm procesul și intervențiile asupra casei, tocmai pentru a putea povesti despre proces și pentru a oferi know-how care de obicei rămâne într-o zonă de specializare destul de inaccesibilă. Tehnicile de reparație și restaurare (folosim acest termen când ne referim la monumente, dar este valabil pentru toate casele existente atunci cand nu dorim să schimbăm ceva la ele) sunt pierdute odată cu noile materiale și cu preferința către lucrări mai facile și mai ușor de executat. Am întâlnit foarte des echipe și constructori care nu mai pot, nu mai știu, să execute reparații și restaurări cu materiale clasice obișnuite. Este destul de greu pentru un beneficiar să gestioneze o reparație dacă meșterul sau constructorul este primul care îi dă soluția “mai simplă”, dar care nu ține cont de principiile de bază ale unei reparații sau restaurări.
Am văzut nenumărate socluri de mozaic și similipiatră distruse, placate, vopsite etc. Practic, un material de 100 euro/mp, care rezistă mai mult de 100 ani, este acoperit de un altul care nu costă mai mult de 10 euro și nu rezistă mai mult de 10 ani. Eu nu găsesc logica și, sincer, mă revoltă această practică.
Proiectul video de educare a publicului și temele dezbătute
Vor fi 12 episoade video de câte 10-15 minute. În fiecare dintre acestea abordăm o anumită temă importantă și exemplificăm cu activitățile în desfășurare pe șantier. Am plănuit structura proiectului astfel încât să acoperim cât mai mult din problematica intervenției pe clădirile vechi. De aceea discutăm și despre dilemele de dinainte de a avea casa, de analizele din momentul intenției de a cumpăra. Abordăm, de asemenea, problemele juridice care intervin și cele financiare care sunt foarte importante.
În toate aceste discuții vom invita specialisti- arhitecti, ingineri, constructori, manageri de proiect, experți tehnici, agenti imobiliari, avocați sau specialiști restauratori etc. Sperăm ca, prin implicarea lor, oamenii să-și dea seama de importanța pe care consultarea unui specialist o are pentru rezultatul final.
De ce este nevoie de un astfel de proiect pentru publicul larg
Pentru că o parte din cultura noastră ca societate s-a pierdut și trebuie recuperată tocmai pentru a crește valoarea, nu doar a mediului construit, dar și a vieții, pentru a putea transmite următoarelor generații o mostenire nealterată și îngrijită. Pentru că atunci când investești într-o clădire existentă, poate te ajută să știi că îi vei crește valoarea dacă o renovezi corect și îi vei scădea valoarea dacă intervii pe ea necorespunzător. Și ar fi bine să știi care este diferența între corect și necorespunzător. Sunt multe case vechi în oraș încă nealterate, ele pot fi renovate bine.
Bucureștiul în ultimii ani. Cum se restaurează clădirile vechi
Observ cu bucurie fiecare renovare și restaurare care se face cu respect, înțelegere și pricepere - o celebrare a orașului și a valorilor arhitecturale. Din păcate, sunt mai degrabă cazuri izolate dar tocmai de aceea merită arătate și date ca exemplu. Totodată, nu pot să spun că nu remarc orice intervenție nepotrivită pe case existente. Și sunt atât de multe. Poate că cea mai răspândită practicată este de a schimba tâmplăria, nu cu una din lemn identică cu cea existentă, ci cu una din PVC, care din păcate nu are cum să reproducă o tâmplărie din lemn, lucrată fin, plăcută estetic. Pot continua cu învelitorile care imită țigla și care urâțesc aspectul caselor, tencuielile inadecvate, aplicate peste cele vechi și, nu în ultimul rând, placarea soclului sau anularea elementelor și detaliilor arhitecturale - brâie, ancadramente, marchize, lucarne, grilaje, pavaje, porți etc.
Cum ar putea fi mai bine
Este o nevoie mare de politici și proiecte urbane care să respecte cultura, tradiția și estetica orașului, o nevoie evidentă de funcționalitate și sănătate, de reguli mai clare care să fie aplicate cu strictețe, de mecanisme care să urmărească implementarea corectă a regulilor de intervenție.
Cu ce vrei să rămână cei care vor vedea lucrarile de restaurare a Casei Ienăchiță
Aș vrea să știe că se poate renova o casă „ca la carte” fără prea multe complicații și nu depinde doar de „ceilalți” cum arată orașul. Aș vrea să transmită mai departe acest mesaj și să îndrăgească mai mult casele vechi, așa cum îi îndrăgim și pe părinți și bunici.
