[Viața de freelancer] Andra Zaharia: Am decis să trec la munca pe cont propriu după un al doilea burnout în decurs de 3 ani fiindcă se repeta un tipar care mă consuma foarte tare

Lipsa de aliniere cu modul de conducere al angajatorului a condus-o pe Andra Zaharia, cybersecurity marketing manager, spre freelancing cu cinci ani în urmă. Iar respectarea principiilor în alegerea clienților și în modul de lucru rămâne cea mai importantă lecție din această perioadă.

Deși a ezitat în primul an să se specializeze în cybersecurity, unde avea deja expertiză și relații construite, nișarea ulterioră i-a permis să se dezvolte cu adevărat, spune ea. Andra și-a construit brandul personal în jurul conceptului de Cyber Empathy, este activă în diverse comunități, lucrează ca voluntar și investește în dezvoltarea personală.

Primii ani de freelancing au venit cu temeri, pe care le-a depășit prin practică și învățare continuă. Deși nu se ferește de termenul de freelancer, crede că un mindset de owner de business este mai constructiv – chiar dacă e vorba de “a company of one”. Explică de ce, mai jos.

Începuturi în freelancing

Am decis să trec la munca pe cont propriu după un al doilea burnout în decurs de 3 ani fiindcă se repeta un pattern care mă consuma foarte tare: lipsa de aliniere cu modul de conducere al companiei. În interiorul echipei pe care o conduceam, relațiile erau foarte strânse și aveam rezultate, însă nu era de-ajuns pentru a echilibra stilul de a gestiona lucrurile la nivel organizațional.

Obiectivul principal care m-a motivat în decizia mea a fost să pot alege cu cine lucrez, astfel încât să rezonăm cu un set valori comune. Știam că, dacă reușesc să fac asta, restul va veni de la sine. Și mă bucur să spun acum, după aproape 5 ani, că așa a fost.

Viața dinainte de freelancing

Din cei 15 ani de când lucrez, am avut un ritm destul de intens. Am combinat mereu jobul cu proiecte personale și voluntariat, activități care m-au ajutat să găsesc conexiune, sens și să-mi formez o identitate dincolo de rolul de la serviciu.

M-am format și maturizat mult prin relațiile pe care le-am construit prin intermediul zonei profesionale. Mentorii pe care i-am avut, prietenii pe care i-am cunoscut și experiențele pe care le-am trăit împreună mi-au adus extrem de multă bucurie și, în același timp, m-au făcut să investesc și mai mult din resursele mele în zona asta. Ceea ce a dus, inevitabil, la dezechilibru.

Un alt motiv pentru care am decis să trec pe cont propriu este că îmi doream mai multă autonomie și aveam nevoie să învăț să(-mi) pun limite fără să-mi fie teamă că voi sacrifica unele relații din viața mea.

Tranziția către freelancing

Trecerea de la statutul de angajat la cel de owner al unei companii “of one”, așa cum a botezat-o Paul Jarvis, a fost solicitantă, mai ales în primul an.

M-au ajutat enorm faptul că eram activă în comunitatea de content marketing internațională, unde sunt o mulțime de alți freelanceri, antreprenori și small business owners pe care îi urmăream de ani de zile. Subconștient, cred că modul lor de a munci și de a vorbi cu deschidere și vulnerabilitate despre experiențele lor a avut o influență mare asupra deciziei mele.

M-am ancorat și mai mult în comunitate și am stat de vorbă cu ei. Astfel, am învățat enorm despre cum să gândești și să acționezi ca un business owner, chiar dacă tu ești cea care îndeplinește toate rolurile din companie.

Emoțional, a fost extenuant, mai ales că am petrecut mai toate orele din anul 2019 lucrând, iar, când a venit 2020, am continuat în același ritm, că altceva oricum nu aveam de făcut. Pe de o parte, experiența lucrului remote cu clienții mi-a prins bine, fiindcă 2020 nu a adus nimic nou în viața mea pe planul ăsta, însă faptul că n-am avut opțiunea de a ieși din casă sau călători m-a ajuns din urmă destul de tare în 2022.

Financiar, aveam deja pus deoparte bugetul pentru cel puțin 6 luni, ceea ce mi-a dat spațiu să mă concentrez pe pus la punct un sistem, o structură de servicii și prețuri și ce mai aveam nevoie ca să-mi onorez contractele.

Faptul că aveam o identitate formată în peste 10 ani de muncă și contribuție la comunitate (sau, mai degrabă, comunități - de marketing, startups și cybersecurity) a făcut ca primii clienți să apară imediat după ce am anunțat că am făcut acest pas.

Am trecut prin toate emoțiile în acel prim an, de la teama de birocrație, pe care am învins-o cu ajutor unei contabil excelente, până la teama că n-o să am suficienți clienți. Pe toate am ajuns să le depășesc prin practică și învățare continuă.

Prejudecăți și provocări

Provocarea inițială a fost să-mi dau seama ce abilități să prioritizez în munca cu clienții, eu având atât experiență de implementare (creare de conținut, dezvoltate de sisteme de creștere organică etc.), cât și de management (recrutare, formare echipe, etc.). Aici lucrurile s-au așezat pe măsură ce am restrâns plaja de servicii la un set flexibil care combină managementul cu anumite părți de implementare pe care îmi doresc în mod special să le creez de la zero.

Apoi, în al doilea an (2021), mi-am dat seama că am nevoie să mă concentrez exclusiv pe cybersecurity, industria în care am intrat în 2015 și în care mi-am găsit tribul și o misiune ce mă motivează în mod autentic. Ca să fac asta a trebuit să renunț la primii clienți care au avut încredere în mine, un lucru extrem de dificil emoțional. Faptul că au înțeles decizia mea și că ne revedem cu bucurie la evenimente e una dintre dovezile că mi-am atins acel obiectiv setat înainte să-mi dau demisia și un indiciu cu privire la caracterul lor minunat.

O a treia etapă pe care am parcurs-o a fost să-mi definesc poziționarea în industrie. În tot procesul de reflecție și lucru cu mine însămi, am trecut de la a lupta împotriva a ceva (stereotipurile și clișeele din cybersecurity) la a construi către ceva (îmbunătățirea relațiilor între specialiști și oamenii pe care îi protejează prin empatie). Aici am avut parte de oameni care m-au sprijinit, care m-au provocat să-mi depășesc limitele autoimpuse și care au văzut în mine că sunt capabilă de mai mult decât credeam eu. Amintesc aici programul Stand The F*ck Out™ (STFO) al lui Louis Grenier, a cărui experiență mă inspiră și astăzi, 3 ani mai târziu.

N-am întâmpinat prea multe prejudecăți legate de lucrul pe cont propriu, fiindcă companiile din afară, dar și antreprenorii și fondatorii de calitate de la noi, știu să recunoască oamenii care vin nu doar cu experiență, ci și cu o pasiune reală pentru domeniul în care activează. Aș putea numi asta noroc, însă realitatea e că a fost și multă muncă la mijloc de a construi relații cu astfel de oameni și de a-i ajuta să mă găsească.

Nu mi-a fost teamă nici de termenul de freelancer, însă, chiar dacă eu continui să lucrez pe cont propriu, prefer să adopt perspectiva unui owner al unui business pe care îl dezvolt în mod sustenabil.

Greșeli și lecții

Mi-a fost teamă să merg din prima doar pe nișa de cybersecurity, lucru care mi-a întârziat progresul.

Am dat prea des curs tendințelor mele de people pleasing până am dezvoltat mai multă încredere în mine. Asta s-a văzut mai ales în prețurile prea mici pe care le-am practicat mai ales în primul an de freelancing.

Am pierdut timp cu discuții cu oameni care nu funcționau pe același set de valori. De altfel, proiectele cu ei nici nu s-au concretizat și nu regret deloc acest lucru.

Am întârziat prea mult decizia de a închide podcast-ul despre cum să luăm decizii mai bune (How do you know?) ca să mă pot concentra pe unul pentru oamenii din cybersecurity (Cyber Empathy).

Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o este să acționez conform principiilor în care cred. Fie că e vorba de a începe întotdeauna o nouă colaborare cu un proiect de test care să reducă riscul de nepotrivire atât pentru mine, cât și pentru client, fie că implică să lucrez cu mai puțini clienți ca să le pot oferi nivelul de calitate pe care-mi doresc să-l văd în industrie, alinierea aceasta e sursa rezultatelor și, mai ales, a relațiilor care dau sens și substanță muncii.

Programul de freelancer

Abia în ultimul am reușit să interiorizez faptul că pot lucra în moduri diferite, fără ca asta să-mi afecteze calitatea muncii. Din păcate, am învățat asta printr-o experiență extrem de dificilă la nivel personal (probleme de sănătate în familie). Însă, ca orice criză, ultimele 12 luni au venit cu enorm de multe lecții valoroase.

Stilul meu de lucru e destul de flexibil acum față de primii 3 ani (2018-2021):

• merg la biroul unuia dintre clienți de două ori pe săptămână ca să petrec timp cu echipa pe care o conduc acolo, dar și cu restul colegilor
• lucrez de la 9am până la 6pm în unele zile, ca seara să pot petrece timp cu iubitul meu, dar uneori mă văd cu prieteni la prânz sau ies la plimbare cu ei dimineața, ori merg la vreo programare care implică vreo formă de self-care sau chestii administrative
• uneori lucrez seara, dacă am un flow bun și vreau să profit de starea asta de concentrare - alteori îmi fac timp pentru a înregistra episoade pentru Cyber Empathy și a lucra ca voluntar pentru evenimente precum DefCamp.

Stilul meu nu seamănă cu clișeul freelancerului care lucrează de pe plajă (nu-și face nimeni griji pentru nisipul dintre taste? :)), ci mai degrabă cu un ritm care mă ține conectată la nevoile mele și ale celorlalți.

Pauze

O mare parte din munca mea se compune din lucrul cu doi clienți cu care colaborez de 4 ani (din cei 5 de freelancing), așa că pauzele arată mai degrabă a weekenduri petrecute departe de laptop, un telefon fără notificări de niciun fel și cel puțin un concediu de 2 săptămâni pe an.

Prefer colaborările pe termen lung pentru continuitatea lor, pentru profunzimea pe care mi-o oferă și pentru ritmul lor, care are highs and lows, însă a căror intensitate nu e la 99% decât în rare ocazii. Iar asta e atât meritul clienților, care vin cu un nivel de maturitate personală și organizațională, cât și al meu, fiind o reușită câștigată cu mult efort și lucru cu mine însămi.

Clienții

Clienții noi mă găsesc mai ales pe LinkedIn, unde sunt activă și unde am găsit o mulțime de oameni cu care rezonez. Alții mă găsesc prin recomandări sau datorită podcast-ului (Cyber Empathy).

Alegerea e reciprocă și vine din acea aliniere a sistemului de valori pe care am menționat-o.

Acum îmi e mult mai ușor să-mi dau seama când un proiect nu e pentru mine din modul în care mă abordează un potențial client și până la claritatea cu care poate să descrie ce are nevoie. Mă străduiesc să recomand pe altcineva de fiecare dată când pot și cred că ar fi de bun augur.

Locuri de lucru preferate

După 3 ani de lucrat de acasă, mi-am dat seama că am nevoie de un spațiu separat, așa că am un birou al meu, unde mă duc aproape zilnic, cu excepția zilelor în care merg la biroul unuia dintre clienții mei.

Din cafenele nu pot lucra, fiindcă am nevoie de liniște pentru deep work, însă lucrez foarte bine din tren, în rarele momente când am ocazia să fac asta.

Recunosc că-mi face mare plăcere să lucrez de la munte și să pot ridica ochii din laptop să văd brazii și crestele. E unul dintre obiectivele mele să mă mut, măcar pentru o vreme, într-un oraș de munte.

Ce zic alții

Iubitul meu a fost, ca-ntotdeauna, cel mai mare susținător al meu și un partener de nădeje în toate etapele prin care am trecut. Prietenii mei buni au fost și ei un sprijin fără de care mi-ar fi fost infinit mai greu, câțiva dintre ei având deja experiența antreprenoriatului și a lucrului pe cont propriu.

Părinții au fost mereu destul de întreprinzători, chiar dacă au fost și angajați, așa că n-am întâmpinat niciun fel de provocare din perspectiva asta.

M-am bucurat să pot susține mai multe prietene în tranziția lor către freelancing și antreprenoriat, lucru care a dus, la fel ca pentru mine, la o creștere mai rapidă a calității vieții lor și a planurilor pe care le au pentru mai departe.

Brandul personal

Pe langa faptul că, în 2021, am investit în crearea unui site care să mă reprezinte cu adevărat, dezvolt și Cyber Empathy, un proiect care a pornit sub formă de podcast, dar pe care îl cresc cu multe alte elemente în minte.

Sunt activă pe LinkedIn, dar și-n anumite comunități din cybersecurity. Eram extrem de activă și pe Twitter (refuz să-i spun X), însă acolo lucrurile s-au deteriorat teribil în ultimul an, așa că am ca renunțat la platformă.

Am fost mentor în programe pentru startups și încerc să mă implic ca voluntar acolo unde pot.

Mi-aș dori să dedic mai mult timp scrisului, însă încerc să păstrez ritmul mai sănătos la care am ajuns cu efort, așa că prioritizez energia pe care o am în funcție de contribuția pe care o pot aduce.

Planuri, visuri, guilty pleasures

Acum că am ocazia să mă gândesc la ele, au fost câteva. Printre ele se numără că:

• am lucrat cu un designer extrem de priceput pentru site-ul meu, proces care m-a făcut mai creativă și care a fost extrem de rewarding
• am investit în Cyber Empathy și dezvolt acest proiect în mod independent
• mi-am cumpărat un iMac pe care nu l-aș fi luat altfel, fiindcă n-aveam nevoie de mai mult de un laptop
• mi-am luat timp pentru mine în mijlocul zilei, fără să mă simt vinovată că nu lucrez
• mi-am dat libertatea de a nu fi always-on pe mail sau pe Slack, fără ca asta să-mi afecteze relația cu clienții.

Freelancingul în România, și nu numai

Mi-e dificil să fac evaluarea asta într-un mod corect, fiindcă clienții mei fie nu sunt din România, fie nu activează pe piața locală. Cunosc câțiva freelancers de la noi care au, mai degrabă, mentalitate de antreprenori, lucru extrem de util, din perspectiva mea. Sunt buni profesioniști fiindcă sunt oameni de calitate și cu un anumit nivel de maturitate.

Sunt parte dintr-un grup de freelanceri din UK care au un profil similar, unde sunt oameni care fac freelancing de 10, 13 sau chiar 15 ani și care sunt printre cei mai buni din nișa lor.

Din ce am văzut în ultimii 5 ani, indiferent de zona geografică, freelancerii cu adevărat buni se disting printr-o serie de calități:

• își cunosc foarte bine nișa, fie că e vorba de industria financiară, cea de SaaS sau de cea de mental health
• investesc mult în ei, de la citit, la dezvoltare personală și proiecte proprii
• au un proces foarte bine pus la punct de lucru cu clienții, de la partea de filtrare și până la livrabile și feedback post-proiect
• te poți baza pe ei că vor livra ce au promis, când au promis
• lucrează în mod independent, fără prea multă supraveghere și runde interminabile de feedback
• vorbesc onest și deschis despre munca și experiențele lor, precum și despre tot ce învață pe parcurs
• îi ajută pe alții cu generozitate și sinceritate.

Aceste caracteristici rămân valabile indiferent de țară, industrie sau perioadă. În opinia mea, ele formează un standard atemporal pe care orice freelancer îl poate folosi ca să-și evalueze nivelurile de maturitate și dezvoltare.

Sfat pentru viitori freelanceri

Chiar am scris un articol pe marginea acestui subiect în 2021, fiindcă am primit des întrebarea asta.

Singura recomandare e ca, oricine își dorește să treacă la lucrul pe cont propriu, să-și răspundă sincer și asumat la câteva întrebări:

1. Cât de dispus(ă) ești să înveți constant lucruri noi?
2. Cât de deschis(ă) ești să descoperi lucruri noi despre tine însuți/însăți?
3. Cât de mult te sperie această nouă provocare? De ce?
4. Cum îți transformă schimbarea asta modul în care te raportezi la succes?
5. Cum te ajută jobul să ai un impact semnificativ în lume? Cât de mult sens îți oferă și de ce?
6. Cum se aliniază lucrul pe cont propriu cu principiile tale fundamentale?
7. Este aceasta munca pe care vrei să o faci (și nu doar un alt mod de câștiga bani)?
8. Dacă vrei să faci schimbarea asta de “trib”, ce își dorești să schimbi?

“People like us do things like this”, spune Seth Godin, iar gândul ăsta merită să facă parte din tranziția către freelancing a oamenilor care își doresc să găsească un nou mod de a contribui prin munca lor la propria viață și la viața altora.