Explorarea urbană și rurală vine din setea de a descoperi, cunoaște și ieși din zona de confort, spune Alex Iacob, cunoscut online ca Reptilianul. Deși ales în joacă, aliasul aduce cu el semnificația infiltrării în spații abandonate, asemenea șopârlei care se furișează printre pietre.
Plimbările l-au făcut pe Alex să descopere un conac neoromânesc abandonat, în zona dealurilor Buzăului. Când l-a văzut și i-a aflat istoria, și-a imaginat evenimentele culturale care ar putea fi organizate acolo și care ar da viață comunității, povestește el. Pentru că ideile și colaborările s-au lovit de bariera financiară, Alex a lansat o campanie de crowdfunding care să permită restaurarea conacului și documentarea procesului.
Mai jos, Alex ne spune mai multe despre dorința de explorare, locurile preferate, dar și potențialul clădirilor abandonate.
Povestea ta, pe scurt
Am început să explorez orașul în ultimii ani de liceu. Era mai mult o aventură care apoi s-a transformat în pasiune. Astfel, în 2009 am creat blog-ul reptilianul.ro pentru a păstra grupate toate aceste fotografii și documentări ale explorărilor mele.
De ce Reptilianul?
Reptilianul este numele ales pentru blog. Inițial nu am avut în vedere semnificațiile atribuite acestui nume, a fost ales mai mult în joacă. Ulterior am realizat că abilitățile de infiltrare în anumite spații abandonate pe care încercam să le explorez se aseamănă cu furișatul ziua-n amiaza mare a unei șopârle printre pietre. Dar dincolo de aceste similitudini, Reptilianul reprezintă în primul rând dorința brută de a descoperi și de a experimenta.
Explorator urban și rural
Pentru mine explorarea înseamnă căutare și cunoaștere. Vine din setea de a descoperi noi lucruri, cu prețul de a ieși de cele mai multe ori din zona de confort. E o activitate de documentare, infiltrare și fotografiere, iar toate astea îmi oferă o gamă largă de stări. De la adrenalina explorării unui spațiu nou, în care trebuie să cântăresc fiecare risc posibil, până la satisfacția arhivării lui în colecția de pe blog. De asemenea, sentimentul pe care îl am când pun piciorul într-un loc nealterat este unic. Rezidențial sau industrial, spațiul explorat este o capsulă a timpului pe care eu o fotografiez, asemenea unui criminalist, în încercarea de a decripta o scenă a trecutului și de a o deschide publicului actual. Spre deosebire de o fotografie veche, care reușește să te transporte cu mintea în trecut, incursiunea într-un astfel de spațiu neatins de ani sau zeci de ani capătă valențele unei călătorii în timp. Eu sunt în căutarea unor astfel de experiențe, iar explorarea urbană reușește într-o mare măsură să le provoace.
Un loc fascinant din Bucureși
Un loc drag în care mă întorc este Sala Omnia, fost sediu al Senatului și al Teatrului Ion Dacian. E un spațiu cu un uriaș potențial pentru cei care vor fi găzduiți acolo după procesul de recondiționare și modernizare. Clădirea a fost proiectată în 1967 ca o anexă a sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român, în care iniţial aveau loc conferinţele de partid.
Am descoperit că Omnia este plină de elemente arhitecturale și decorative inspirate din opera lui Brâncuși. Forme modulare ale coloanei infinite apar peste tot, în luminatorul sălii principale sau în decorațiunile din lemn de pe uși și pereți. Asta cred că a fost lucrul care m-a fascinat cel mai mult.
Interesul pentru restaurare
Cred că destul de natural, probabil în urma nenumăratelor explorări ale unor monumente istorice aflate în ruină. Primeam multe mailuri din partea studenților la arhitectură care aveau ca proiect propuneri de restaurare si reconditionare ale unor case sau ansambluri. În timp, am fost atras mai mult de procesul de conversie și reinterpretare ale unor spații care și-au pierdut funcția inițială, precum o biserica săsească situată în Mighindoala, un sat abandonat din județul Sibiu.
Campanie pentru restaurarea unui conac din zona dealurilor Buzăului
Într-una dintre plimbările mele, am descoperit un mic conac construit în 1928 în stil neoromânesc, scos la vânzare de mai bine de un an. Am aflat că este cea mai veche construcție din sat care a rămas intactă și oarecum abandonată, deoarece nu a mai fost locuită în tot acest timp. M-a fermecat și m-a făcut să-mi imaginez numeroasele evenimente culturale, seri de cinema sub cerul înstelat, concerte de muzică live sau ateliere de artă și grădinărit care ar putea fi organizate acolo. Ideile și posibilele colaborări pe care le-aș fi putut realiza în acest sens s-au lovit de partea financiară. După ce am vorbit cu proprietarul cu privire la această posibilitate, a fost de acord să lansez o campanie de crowdfunding pentru strângerea unei sume necesare achiziționării și inițierii procesului de restaurare, în care contribuțiile sunt considerate rezervări anticipate și invitații în viitoarea casă de oaspeți și spațiu pentru aceste activități și evenimente.
Restaurare: pași, durată și așteptări
De-a lungul timpului, casa a avut parte de mici modificări, iar în curte au fost integrate și alte anexe care acum fac parte din identitatea ei. Unul dintre acestea este turnul-clopotniță cu ferestre gotice de la intrarea în curte, construit pentru a masca puțul forat de actualul proprietar cu ajutorul meșterilor locali. Anumite lucruri, precum mobilierul sau tocăria, necesită restaurare, însă alte aspecte ce țin de locuire și funcționalitate vor avea parte de o recondiționare atentă și de modernizare. Nu pot estima încă durata acestor lucrări, însă știu că odată ce campania va avea succes, grădina și micul conac vor fi deschise pentru o serie de evenimente și vizite, iar întregul proces de transformare va fi documentat.
Spirjinirea proiectului
Oricine poate ajuta la creșterea vizibilității acestei campanii deoarece cred că un astfel de spațiu în mediu rural, în care pot avea loc activități culturale și creative, ar aduce un adevărat câștig comunității locale, economiei și turismului regional.
De asemenea, cei care doresc să ajute mai mult, pot contribui direct pe site-ul proiectului, heritagerestorationproject.ro. Aici, donațiile nu sunt doar investiții. Ele vor fi considerate rezervări și invitații anticipate în cadrul viitorului conac și spațiu pentru rezidențe artistice și culturale.
Dacă ai putea restaura orice clădire urbană, ce ai alege?
Una dintre alegeri ar fi fosta fabrică de bere Bragadiru, construită în 1884 de negustorul Dumitru Marinescu Bragadiru. Foarte mulți o știu sub numele de Fabrica de Bere Rahova, denumirea dată de regimul comunist. Cândva era o afacere prosperă, care a reușit să transforme știința germană a producerii berii într-o industrie autohtonă de succes. Astăzi, în afară de palatul din proximitate care poartă același nume, pe domeniul fostei fabrici de bere au mai rămas doar ruinele clădirilor istorice industriale care nu par a avea vreo valoare sau potențial în ochii autorităților. Terenul însă este unul scump!
Relația românilor cu spațiul în care trăiesc
Consider că lucrurile decurg în mod firesc, date fiind contextele în care se află diversele comunități din România. Când ai un trai bun și un stil de viață lipsit de griji, îți poți îndrepta atenția și asupra lipsurilor de natură imaterială. Cultura devine hrană spirituală, dar și o barieră care separă oamenii din pături sociale diferite. Spațiul în care aceste comunități trăiesc reflectă condițiile socio-economice și, de cele mai multe ori, gradul de discriminare și excludere. Toate astea contribuie la dezvoltarea sau regresul unui spațiu, fie el rezidențial, muzeal, industrial, infrastructură etc.
Inspirație
O sursă de inspirație de lungă durată a fost și este Jacques Fresco, creatorul Proiectului Venus. Fresco a fost un vizionar care a vorbit despre orașele sustenabile, eficiența energetică, gestionarea resurselor naturale, tehnologia cibernetică, automatizarea și rolul științei în societate, pledând pentru implementarea la nivel global a unui sistem socio-economic pe care l-a numit economie bazată pe resurse.
