Festivalul Național de Teatru a ajuns anul acesta la o „vârstă” importantă - 33 de ani. În toți acești ani, a făcut organic trecerea de la un eveniment anual care prezenta publicului producțiile marcante din teatrele românești, către un cadru important unde creatorii de teatru se întâlnesc, își pun întrebări despre artele spectacolului, dezbat și generează idei în pas cu contextul social și evoluția mijloacelor media.
Directorul executiv FNT, Aura Corbeanu, este unul dintre oamenii care au pus umărul la dezvoltarea acestui festival, de la început până azi, căutând să îl deschisă către noi forme de expresie teatrală, să genereze căutări artistice și confruntări creative bune pentru teatrul românesc.
"Pandemia a lăsat în urmă o fragilitate a raportului cu spectatorii. Teatrul e o artă dependentă de energiile din scenă și din sală. Mai multe dintre spectacolele selectate anul acesta chestionează chiar relația cu publicul, rostul teatrului în ziua de azi, direcția în care se îndreaptă acesta, căile pe care acest dezechilibru energetic poate fi restaurat, vindecat".
Echipa de curatori de anul acesta este formată din Mihaela Michailov, Oana Cristea Grigorescu și Călin Ciobotari, iar tema care leagă cele 29 de spectacole românești selectate de aceștia este Laboratoarele sensibilului.
În rândurile următoare, Aura Corbeanu își amintește despre începuturile sale în festival. În plus, discutăm cu ea despre punctele de cotitură ale FNT-ului și despre ediția cu numărul 33, care începe astăzi.
Festivalul Național de Teatru se desfășoară în perioada 20-30 octombrie și vine cu un program variat de spectacole românești și internaționale, expoziții și dezbateri culturale.
Începuturile călătoriei alături de FNT
Călătoria mea cu FNT-ul a început timid, dar responsabil, în anul 1990. Încercam atunci să descifrez ce reprezintă acea primă ediție de Festival Național de Teatru. «Vremurile» erau foarte noi, se creau și se limpezeau structuri de lucru, activități pe care UNITER urma să le poată realiza. Era perioada entuziastă a nou câștigatei libertăți, iar noi încercam să o punem în valoare această efervescență, manifestă în toate spațiile teatrale.
Personal, eram la primul meu contact cu o organizație neguvernamentală, la începutul colaborării cu Ion Caramitru, președinte al UNITER, și alături de el, cu alți mari artiști, alături de care creionam programe, proiecte, strategi de conectare și comunicare la nivel național și european. Era un timp al acumulării de cunoștințe și abilități noi, extrem de interesante și de solicitante, un efort de a inova și a experimenta într-un ritm foarte rapid, susținut de energia pe care mi le furnizau tinerețea și curiozitatea, dorința puternică (cum am spune azi, «drive»-ul) de a crea și implementa proiecte teatrale.
Ce ați descoperit și ați învățat de când coordonați acest festival
Nu cred că pot să despart ce am învățat din activitatea de coordonare a celor 33 de ediții ale FNT de ceea ce am învățat în general, profesând în cadrul UNITER. Am învățat că realitatea managementului cultural în România transcende planul teoretic, a cărui stăpânire este, desigur, esențială. Am învățat cum puterea deciziei artistice dă un impuls absolut necesar, mobilizează o echipă managerială, care reprezintă baza pe care se construiește și se consolidează un proiect cultural, teatral. Am învățat și că stabilitatea și unicitatea legăturilor, relațiilor cu toți creatorii se bazează pe respect reciproc, încredere, generozitate și pe dorința comună de a oferi publicului iubitor de teatru un eveniment de înaltă calitate artistică.
Curajul meu de a lucra de atâția ani la UNITER s-a datorat lui Ion Caramitru, care a fost un vizionar și o personalitate complexă, cu o capacitate de muncă enormă și cu o putere de convingere ieșită din comun. Întotdeauna am lucrat împreună la nivel de concept al activităților noastre. De la el am învățat că trebuie să ne asumăm, cu bune și cu mai puțin bune, tot ce reușim să realizăm și că noi, la UNITER, repezentăm creatorii spațiului cultural românesc și că avem datoria morală de a ne angaja cu forță deplină pentru protejarea, promovarea și susținerea lor, atât la nivel de breaslă (un cuvânt pe care îl folosea adesea), cât și la nivel de indivizi.
Cred că UNITER a contribuit foarte mult la cristalizarea mișcării teatrale românești, la coagularea unor capacități și calități care au condus la starea actuală a teatrului, caracterizată de anduranța, adaptabilitatea și flexibilitatea unui organism viu, cu puternică influență asupra mediului, a societății românești la nivel cultural. Spațiul teatral românesc este acum puternic, ancorat în realitate și preocupat să mențină legătura cu publicul căruia i se adresează, un public cald, generos, suportiv, atașat și atașant. Iar această căldură și acest atașament se intensifică extrem de mult, prin compresie, printr-o concentrare energetică, pe durata Festivalului Național de Teatru.
Dezvoltarea FNT în 33 de ani
Confruntarea creativă la nivel național și, mai de curând, și internațional, susținerea consecventă a noilor tendințe și performanțe, deschiderea către noi forme de expresie teatrală, consacră festivalul ca un spațiu de prezentare și de întâlnire, ca vector al energiei, al căutării artistice, ca mecanism agregator și coagulant. Festivalul a crescut foarte mult, s-a ramificat foarte mult. De la a fi pur și simplu un «best of» al stagiunii, la nivel național, a devenit un element complex, bogat, care găzduiește numeroase conferințe, discuții, lansări de carte, expoziții, ateliere, concerte, proiecții, evenimente caritabile, extensii în radio, TV și online.
Marina Constantinescu, director și selecționer unic a 9 din cele 33 de ediții a avut, în 2006, inițiativa deschiderii internaționale, care, deși, la prima vedere, contrazicea titulatura de «festival național», reprezintă, în fapt, o completare, o rotunjire, un salt calitativ semnificativ, o lărgire a orizontului, o deschidere extraordinară spre exterior.
Victor Rebengiuc. Deschiderea FNT 2006 „Burghezul Gentilom”, după Molière, r. Petrică Ionescu
Un alt moment de vârf al FNT a fost realizarea, în 2014, tot sub directoratul Marinei Constantinescu, a unei producții a FNT, muzicalul „West Side Story”, un demers care, în mod extrem de limpede, reprezenta un manifest al tinerei generații, o șansă importantă la vizibilitate oferită unor artiști la început de drum, un proiect care a reprezentat, cred, și un complement la programul permanent al UNITER care se adresează tinerilor actori, „Gala Tânărului Actor HOP”.
West Side Story – r. Răzvan Mazilu. O producție FNT 2014
Nu am reușit încă să revenim cu alte producții de spectacol ca proiecte FNT, dar nici nu am abandonat ideea. Ne dorim să construim parteneriate solide public-privat și național-internațional, care să ne permită să reluăm și să dezvoltăm acest tip de proiect al festivalului, care presupune existența unui cadru care să ne permită să lucrăm, să dispunem de mijloacele financiare și logistice pe o lungă perioadă de timp, înainte de festival.
FNT a traversat anii 2020 și 2021 realizând două ediții exclusiv online care au funcționat peste așteptări. O provocare mare pentru echipa de organizare, interesul suscitat de aceste ediții a depășit cu mult așteptările noastre.
FNT 2022 și 2023 sunt ediții cu mare accent pe dramaturgia nouă, pe creația colectivă și cu puternică componentă educațională, care implică instituții de învățământ teatral din întreaga țară, precum și instituții de învățământ primar, gimnazial, liceal, îndreptându-și atenția și asupra copiilor din medii defavorizate și a celor cu cerințe educaționale speciale.
Credit foto: Dragoș Ivan
În 2022, Ministerului Culturii a încadrat FNT ca proiect strategic național, statut care ne consolidează activitatea, la nivel multianual. De asemenea, sprijinul constant al Primăriei Municipiului București este extrem de important, constituindu-se nu doar în finanțarea acordată anual, ci și în spațiile puse la dispoziția activităților festivalului, susținerea logistică și în plan administrativ și organizatoric. Institutul Cultural Român este alături de FNT, un parteneriat pe care ne bazăm și pe care ne propunem să îl rafinăm, mai ales în privința demersului nostru de a oferi teatrului românesc șanse suplimentare de a fi prezentat și în afara granițelor.
Am avut experiențe de lucru minunate cu toți directorii artistici ai festivalului; conceptele propuse de fiecare dintre aceștia au fost o provocare pentru echipa UNITER, care s-a adaptat stilurilor atât de diferite de gândire și de relaționare ale acestor personalități. În mandatul sau mandatele lor Valentin Silvestru, Cristina Dumitrescu, Ludmila Patlanjoglu, Ion Parhon, Marina Constantinescu, Cristina Modreanu, Alice Georgescu, Maria Zărnescu, Cristina Rusiecki, Mihaela Michailov, Oana Cristea Grigorescu, Călin Ciobotari au construit ambițios și coerent edițiile FNT.
Cea mai frumoasă amintire de festival, până acum
Pentru mine personal, cea mai frumoasă amintire din FNT a fost o întâlnire de noapte, pe holul nou reconstruitului Teatru Național, unde, împreună cu Ion Caramitru, director TNB și președinte UNITER vreme de 30 de ani și cu Marina Constantinescu, am reușit să ne rupem de forfota și emoția festivalului și să stăm de vorbă despre teatru și despre UNITER, ore întregi. Eram parcă transportați înafara spațiului și a timpului, într-o altă zonă, cu altă energie, cu liniștea și împăcarea fiecăruia dintre noi trei, izvorând din conștientizarea faptului că da, reușim să oferim teatrului românesc, creatorilor și publicului ceea ce ne-am propus… Acele ore au fost un cadou al fiecăruia dintre noi, pentru fiecare dintre noi… Eram obosiți și fericiți! Emoția acestei amintiri este cea care mă mobilizează atunci când simt că mă părăsesc puterile.
Credit foto: Florin Biolan
FNT la maturitate: 33 de ediții, 33 ani de împliniri și neîmpliniri
Îmi tot repet aceste cifre și nu îmi vine să cred. Este un festival așezat, consolidat, complex, divers, bogat, o selecție de spectacole reprezentative, demne de recunoaștere, de atenție, de interes, de admirație sau de aprinse controverse.
Dar da, există și neîmpliniri. Nu am reușit, de exemplu, să fim parteneri de coproducții cu festivaluri internaționale, în primul rând din cauza unei lipse de predictibiliate: fără garanții financiare, este imposibil să ne angrenăm în parteneriate internaționale pe perioade lungi de timp și cu costuri importante.
Construirea ediției din 2023
Ediția cu numărul 33 continuă, din multe puncte de vedere, ediția precedentă, pe care o diversifică, totodată, la nivelul propunerilor curatoriale.
Ca fiecare dintre edițiile FNT, și această a 33-a poartă amprenta unei gândiri curatoriale pe care o întreagă echipă o traduce într-o realitate, într-un eveniment coerent și echilibrat care umple cele 10 zile, 10 dimineți și 10 seri. Anul acesta, în mod excepțional, continuăm cu o a 11-a seară în care vom oferi un spectacol de închidere. Noi, echipa mică, dar sudată a festivalului, constantă în ani, însoțim procesul de cristalizare a conținutului festivalului, preluăm ideile și direcțiile indicate de curatori, identificăm spații potrivite, identificăm parteneri și beneficiari direcți și comunicăm intens și țintit pentru a face posibile și eficiente întâlnirile între artiști și spectatori, între artiști și beneficiarii intervențiilor educaționale, între artiști și artiști.
Un festival de o asemenea amploare este o construcție pe foarte multe paliere, aflate în corespondență. Fiecare palier are zona lui de intervenție, dar care nu funcționează complet separat, ci se află într-o comunicare și interconectare cu celelalte, din momentul în care echipa de curatori își definitivează direcția și până în momentul în care sunt puse biletele în vânzare, de la discuțiile cu producătorii străini și până la fiecare discuție cu echipele teatrelor din țară, care vin să joace în București. E un efort logistic important, care trebuie să se supună multor reguli și limitări și să se adapteze unor reguli mereu noi și din ce în ce mai stricte și mai specifice.
Curatorii FNT de anul acesta și conceptul festivalului
Curatorii acestei ediții sunt Mihaela Michailov, Oana Cristea Grigorescu și Călin Ciobotari – trei prezențe vii din lumea artelor spectacolului de la noi. Tema de anul acesta este Laboratoarele sensibilului, o temă care aduce în prim-plan calitatea de cercetare artistică a spectacolului, manifestă cel puțin la unul dintre nivelurile următoare: temă/ dramaturgie; construcție regizoral-scenografică a unor realități scenice provocatoare și a unor limbaje artistice neconvenționale; explorare în interiorul rolului.
Credit foto: Andrei Gindac
Firul roșu care leagă spectacolele selectate
Cei trei curatori au căutat în artiști și artiste reflexe ale unor „cercetători” dispuși să accepte că arta nu e un dat, ci o constantă devenire, nu o certitudine, ci o continuă probare, au identificat spectacole în care atmosfera de laborator teatral să fie recognoscibilă, într-o formă sau alta, în produsul scenic finit, cu tot ceea ce această atmosferă presupune: experiment, risc, ipoteză, îndoială, voință de inovare etc. Mi se pare extrem de importantă preocuparea lor explicită pentru potențialul de creștere a unor echipe teatrale, pentru încurajarea tendințelor de coagulare și ascensiune ale unor trupe, etapele de certă evoluție pe care le traversează acestea. De asemenea, s-a pus mare accent pe reprezentativitate, pe dinamicile teatrale diferite la nivel regional. Curatorii au fost sensibili la creațiile în care esteticul a avut parte de un fundal etic și au evitat zonele de ambiguitate morală din jurul unor proiecte sau al unor creatori.
Producții de teatru invitate din afara României
Sunt spectacole ale unor creatori cunoscuți, prezentate în festivaluri importante din lume, spectacole care au un palmares impresionant. De exemplu, britanicul Tim Crouch a fost invitat cu spectacolul prezentat anul acesta la Festivalul de Teatru de la Avignon. Tiago Rodrigues, regizor portughez care este și directorul festivalului de la Avignon, este un creator cunoscut și apreciat în întreaga lume pentru spectacolele sale pe teme foarte acute, extrase din realități puternice. Corinne Jaber ne-a scris despre spectacolul ei în urmă cu cinci ani. Am admirat cu toții foarte mult demersul ei de artist- cercetător, de artistă curoajosă, viguros- sensibilă care și-a găsit locul acum, se potrivea perfect conceptului FNT 33 și ne-am bucurat să aflăm că spectacolul este în continuare viu.
Credit foto: Maria Stefanescu
Evoluția teatrului românesc prin apropierea sa de contextele social-politice ale ultimilor 3 ani
Cred că se poate vorbi despre o varietate de tipuri de creații, de căutări specifice unor anumiți artiști care și-au dezvoltat o amprentă personală. Dacă ar fi să caracterizez cu un singur cuvânt peisajul teatral românesc, cred că acel cuvânt ar fi diversitate. În zona independentă s-a dezvoltat un interes din ce în ce mai pregnant pentru teme fierbinți ale realității imediate, pentru un dialog cu probleme sociale stringente. Sunt mulți artiști care, în ultimii ani, au dezvoltat în spectacolele lor o zonă de interes pentru noile media, video mapping, instalație. Putem detecta o preocupare a artiștilor pentru teme caracterizate de un grad ridicat de urgență, atenți, sensibili la realitatea de lângă ei și capabili să transpună această realitate în spectacol teatral.
Pandemia a lăsat în urmă o sensibilitate sporită, o fragilitate a raportului cu spectatorii. Teatrul e o artă dependentă de energiile din scenă și din sală. Dacă una dintre aceste energii scade, se disipă, apare un dezechilibru. Artistul sesizează acest dezechilibru, care acutizează întrebările care îl frământă. Mai multe dintre spectacolele selectate anul acesta în FNT chestionează chiar relația cu publicul, rostul teatrului în ziua de azi, direcția în care se îndreaptă acesta, prin crearea de noi forme de spectacol, căile pe care acest dezechilibru energetic poate fi restaurat, vindecat.
Un mesaj pentru creatorii de teatru la început de drum
Să nu fie dezamăgiți dacă lucrurile nu sunt chiar așa cum și-au imaginat sau dacă nu reușesc repede să obțină ceea ce își doresc, ceea ce și-au propus. Uneori e nevoie de mai mult timp ca o acțiune, un proiect să prindă contur. I-aș sfătui să aibă încredere în ei, să muncească mult, să fie serioși și conștienți de ce alegeri fac. Să fie atenți să își găsească colegi, echipe, să se alieze eficient în demersurile lor artistice.
Credit foto: Mihaela Marin
Așteptări de la ediția cu numărul 33 a Festivalului Național de Teatru
Mă aștept să trăim experiența unui festival care să adune categorii de publicuri diferite în sălile de spectacole, să incităm discuții interesante în jurul spectacolelor și al temelor propuse spre dezbatere, să avem spectatori, să câștigăm noi grupuri și tipuri de spectactori, participanți și la evenimentele conexe, în afara spectacolelor propriu-zise. Apreciez că vom avea un festival centrat pe creații teatrale relevante, importante, caracterizat de o mare diversitate de idei și opinii, orientat catre prezent și către viitor.
