În urmă cu 11 ani, la Teatrul „George Ciprian” din Buzău s-a născut o idee. Profesorul Paul Chiribuță, managerul teatrului, Gina Chivulescu, și regizorul Vlad Trifaș au vrut să aducă în teatrul românesc și în comunitatea locală un festival de teatru pentru tineri. Și asta pentru că doreau să le ofere artiștilor la început de drum un cadru profesionist de festival, în care să intre imediat ce au ieșit din „bula protectoare a universității”.
Săptămâna Teatrului Tânăr a ajuns anul acesta la a zecea ediție și strânge, an de an, tineri creatori de teatru, actori, dar și public tânăr, curios și deschis să înțeleagă noile forme teatrale. Directorul festivalului, Vlad Trifaș spune că în alegerea spectacolelor un criteriu important îl constituie modul în care acestea reflectă realitatea, constant aflată în schimbare. La fel ca teatrul.
"Teatrul este un fenomen într-o permanentă schimbare și nimic din ceea ce ai promis cu zece ani în urmă nu mai stă în picioare astăzi. Am dezvoltat o stare de alertă, care presupune înțelegerea nevoilor actuale ale comunității și conectarea la tot ceea ce se întâmplă în sistemul teatral românesc și internațional".
Săptămâna Teatrului Tânăr a început și continuă până pe 21 octombrie la Teatrul Teatrului „George Ciprian” din Buzău. În rândurile următoare, povestim cu regizorul Vlad Trifaș despre dezvoltarea festivalului și despre planurile organizatorilor pentru următorii ani.
Din biografie
După ce am absolvit Liceul de Artă „Margareta Sterian”, am continuat studiile de actorie la Uiversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, la clasa prof. Paul Chiribuță. Apoi am făcut un Master de Pedagogie Teatrală și o perioadă îndelungată am fost asistent universitar la UNATC „I.L. Caragiale”, tot la clasa domnului profesor Paul Chiribuță. Ulterior, am urmat un Master de Regie la Universitatea de Arte din Târgu Mureș și de aproximativ 8 ani de zile mă ocup doar de regie.
O primă bornă în activitatea mea profesională a fost oportunitatea de a lucra de la început cu foștii mei colegi. Alături de ei am reușit să ajung la capacitatea de a înțelege comprehensiv meseria de regizor. Faptul că am lucrat într-un mediu protejat, iertător, cald, m-a ajutat să pun bazele acestei meserii temeinic. Apoi, fiecare spectacol și fiecare întâlnire cu o nouă echipă a reprezentat pentru mine un punct important pentru că sunt un om care face meseria asta cu implicare totală. Nu prea știu să mă detașez de munca mea și investesc foarte mult în fiecare proiect. Până la urmă cred că așa e și firesc și că doar așa poți da valoare unui spectacol.
Momentul în care ai ieșit din zona de confort artistică
Prima dată când am fost invitat să montez în străinătate. Cu un an și jumătate în urmă am mers în Turcia, unde am descoperit o țară cu probleme reale, nu imaginare sau fabricate, un popor care încă încearcă să militeze prin teatru împotriva tuturor lucrurilor care îl deranjează. A fost extrem de provocator să mă aflu într-un spațiu al cărei limbă nu o vorbesc, fiind nevoit să lucrez cu trei versiuni de texte diferite, una în română, una în engleză și una în turcă, pentru a putea înțelege pe deplin.
Creez și muzica pentru spectacolele pe care le montez, ceea ce a însemnat că mă integrasem complet în noua experiență. Într-o perioadă extrem de scurtă de timp a trebuit să înțeleg în profunzime o cultură fundamental diferită de a noastră și acesta cred că a fost unul dintre cele mai relevante exerciții din viața mea. Cu siguranță m-a transformat, fiind constrâns să mă concentrez pe ceea ce voiam să spun prin spectacolul respectiv. Pentru o astfel de experiență, e necesar să renunți la calofilie și să înțelegi concret ce vrei să transmiți, alături de echipa ta, să expui concis de ce ești acolo și să le oferi artiștilor respectivi un motiv întemeiat pentru a lucra cu tine. Dedicarea poporului turc pentru meseria asta este imensă, astfel încât întreaga echipă, de la tehnic până la actori, a dat totul pentru a ne putea întâlni la mijloc de drum și pentru a crea ceva minunat împreună.
Ce teme te preocupau la începuturile în teatru
M-a preocupat întotdeauna intimitatea sentimentelor pe care le avem. Și am identificat o capacitate a regizorului și a actorului de a fi voyeurist în viețile altora, de a se putea uita pe gaura cheii și să descopere procesul intern din spatele unor relații, a unor tipologii umane. Mă interesează să observ cum provocăm sentimente puternice în ceilalți și care sunt resursele teatrale prin care putem obține asta pe scenă. Cred că intră în responsabilitatea regizorului de a ști să expună în siguranță această intimitate a sentimentelor, dar presupune și o comuniune a acestuia cu actorul. Nu spun asta pentru că am fost actor înainte, ci pentru că iubesc enorm actorul. Teatrul poate exista fără orice altă componentă, dar nu fără actor. Acest monstru frumos de sentimente pe care îl întrupează actorul este cel care reușește să aducă viața pe scena de teatru.
Frumusețile și greutățile vieții unui regizor român de teatru
Sunt o persoană spirituală și mă interesează foarte mult rădăcinile noastre umane - de ce facem ceea ce facem, de ce suntem așa cum suntem, de ce marile religii ale lumii conduc către același punct. În jurul acestor teme se situează căutarea mea și ele s-au reflectat în toate spectacolele pe care le-am montat până acum. Inclusiv în comedii – pentru că sunt un mare amator de comedie. Am căutat, prin fiecare spectacol, motivația din spatele reacțiilor și acțiunilor umane. Sigur că pot fi poetic spunând că explorez valențele vieții și ale morții, însă acestea sunt conținute în fiecare text, iar căutarea asta de răspunsuri nu cred că se va opri vreodată. Magia teatrului constă în faptul că în câteva ore putem trăi mai multe vieți comprimate, reușind astfel să înțelegem, poate, un pic mai mult despre partea noastră spirituală. Probabil că și firea mea curioasă mă împinge să pun cât mai multe întrebări, să caut vulnerabilitatea și adevărurile despre oameni.
Raportându-mă la o direcție stilistică, am explorat numeroase abordări până în prezent. Ar fi periculos să vorbesc despre o estetică bine definită, însă se poate observa în spectacolele mele o apetență spre oniric. Cred foarte tare în metaforă pentru că ea a fost inventată ca noi să putem pătrunde înțelesuri nebănuite, să depășim banalitatea lucrurilor și să le descoperim profunzimile.
Nu îmi place să vorbesc despre greutăți. Fiecare regizor vrea să monteze cât mai mult și în cele mai bune teatre – dar care sunt acelea? Am găsit echipe minunate în foarte multe teatre, fiind locuri în care mă întorc cu bucurie. Bineînțeles că există hibe ale sistemului teatral românesc, că s-ar putea face extrem de multe îmbunătățiri, însă nu aș vrea să le dezbat pe acestea. Înainte de a cere, îmi doresc să ofer cât mai mult. Sunt un artizan – pentru că am o meserie ca oricare alta – și vreau să ofer lumii cât eu de mult. Mă interesează să găsesc oportunități în aceste provocări și să pot demonstra faptul că suntem necesari.
Ideea organizării unei Săptâmâni a Teatrului Tânăr la Buzău
Ideea s-a născut cu 11 ani în urmă. Suntem la cea de-a X-a ediție a festivalului Săptămâna Teatrului Tânăr pentru că într-un an nu s-a putut întâmpla din cauza pandemiei. Alături de domnul profesor Paul Chiribuță și de Gina Chivulescu, managera Teatrului „George Ciprian” din Buzău, am discutat despre înființarea unui festival cu și pentru tineret. La vremea respectivă eram asistent universitar și lucram cu foarte mulți studenți. Am avut norocul de a fi persoana potrivită la momentul potrivit pentru că își doreau un director de festival tânăr, care să înțeleagă de unde pleacă problemele și preocupările acelei generații. Astfel am intrat într-o poveste extrem de frumoasă care continuă și astăzi, după o decadă. Am preluat această funcție și mi-am promis că voi crește festivalul prin crearea unei echipe solide în jurul său. Cred enorm de mult în oamenii de lângă mine; sunt un om de echipă și nu știu să lucrez singur.
În Buzău mai există un festival de teatru, care se numește „Buzău Iubește Teatru”, un eveniment mai amplu, care include spectacole pentru toate categoriile de spectatori. Comunitatea locală a primit diferit festivalul Săptămâna Teatrului Tânăr și observ că păstrează acest obicei de la an la an. Spectatorii se așteaptă la un suflu foarte proaspăt prin acest festival, existând ediții la care au sancționat lipsa acestei prospețimi a tinerilor creatori. Ei au nevoie de curajul, energia și entuziasmul pe care îl aduc pe scenă tinerii.
Ce ai învățat de când coordonezi acest festival
Faptul că totul este într-o continuă mișcare. În momentul în care crezi că ai înțeles cum trebuie făcut un lucru, totul se dărâmă și o iei de la capăt. Am învățat că trebuie să fiu mereu pregătit pentru neprevăzut, ușor adaptabil și inventiv. Planificarea și toate etapele de pregătire ale acestui festival se desfășoară organic și nu într-un sistem matematic, rigid, fix. Teatrul este un fenomen într-o permanentă schimbare, se metamorfozează, și nimic din ceea ce ai promis cu zece ani în urmă nu mai stă în picioare astăzi. Am dezvoltat o stare de alertă, care presupune înțelegerea nevoilor actuale ale comunității și conectarea la tot ceea ce se întâmplă în sistemul teatral românesc și internațional.
Dezvoltarea în timp a festivalului
Săptămâna Teatrului Tânăr este un festival al generațiilor care se schimbă. De-a lungul timpului, evenimentul a reunit mai multe generații – adolescenții care devin adulți, dar și actorii care devin din studenți profesioniști cu experiență. Acum, unii dintre ei se reîntorc să joace la Teatrul „George Ciprian”, în cadrul festivalului, amintindu-și emoția primei participări.
În același timp, realitatea din jurul nostru se modifică, iar spectacolele reflectă cu acuratețe acest lucru. Săptămâna Teatrului Tânăr a devenit un eveniment reper în spațiul buzoian, pe care îl așteaptă cu entuziasm un public tânăr și foarte tânăr, iar asta s-a construit în timp. Structura festivalului se păstrează de la bun început, modificând doar producțiile pe care le-am invitat. Misiunea noastră, a organizatorilor, este de a fi permanent conectați la fenomenul teatral din țară și din străinătate, să luăm pulsul comunității și să identificăm nevoile lor pentru a putea include în selecția festivalului spectacolele potrivite.
Provocările
Mă țin departe de discuțiile financiare care vizează sectorul teatral. Desigur că există nenumărate provocări de ordin financiar, România are bugetul pentru cultură alocat în procentul cunoscut de toată lumea. Alături de echipa festivalului, am încercat în fiecare an să nu ne mulțumim cu atât, ci să facem tot ceea ce putem pentru a păstra calitatea acestui eveniment.
Provocarea majoră pe care a întâmpinat-o festivalul a fost perioada pandemiei. O singură ediție nu am reușit să o implementăm, iar în anul următor eforturile au fost consistente pentru a face posibilă desfășurarea lui. Deși sălile erau pe jumătate goale, pentru câ atâția spectatori aveau voie, oamenii au continuat să fie prezenți, să își dorească să fie acolo și să aibă nevoie de această evadare. Eu cred că teatrul nu va dispărea niciodată pentru că nu poate fi înlocuit de nimic. Se întâmplă lucruri groaznice la câțiva kilometri distanță, aici lângă noi, și totuși, suntem binecuvântați cu ocazia de a face și de a privi teatrul, iar ca pentru o anumită perioadă de timp, să ne putem detașa (sau nu) de ceea ce se întâmplă. Sunt câteva ore în care stăm pe un scaun și ne uităm la o altă viață, într-un spațiu sigur, fără să fim preocupați de propria noastră viață. Nimeni nu se poate uita la o altă viață atunci când se teme pentru siguranța lui, iar faptul că noi putem face asta în siguranță, este minunat.
Valoarea unui astfel de festival pentru artiștii la început de drum
În Buzău există un public special, cald și deschis pentru a înțelege noile forme teatrale. Spectatorii buzoieni primesc și îmbrățișează spectacolul, acesta fiind un mediu benefic pentru tinerii actori aflați la început de drum. Chiar și pentru acei creatori care nu mai sunt chiar la început, e importantă întâlnirea cu un astfel de public pentru a-și reaminti cât de mult contează pentru el. Cred că festivalul creează un context favorabil atât celor de pe scenă, cât și celor din sală.
Mai mult, festivalul Săptămâna Teatrului Tânăr aduce în sala Teatrului „George Ciprian” un public ceva mai tânăr care are o funcție dublă: pe lângă cea de privitor, acesta a oferit o armată de voluntari. Numărul voluntarilor liceeni a crescut de la o ediție la alta, astfel încât am ajuns la 100 de voluntari la ediția curentă. Acești tineri puteau fi oriunde în altă parte, iar faptul că ei aleg să vină la teatru înseamnă ceva facem bine și funcționează.
Sprijinul tinerilor creatori de teatru
Sprijinul concret constă în faptul că de-a lungul edițiilor am avut spectacole invitate din cadrul universităților de artă din țară sau spectacole susținute de trupe de liceeni. Chiar și în ediția curentă, avem două spectacole care vor închide festivalul, prezentate de trupa de la Palatul Național al Copiilor Buzău și de Trupa Treivirgulăpaișpe a Colegiului Național „B.P. Hașdeu”.
Ceea ce ne dorim să le oferim tuturor este o experiență profesionistă de participare la festival. Cred că tinerii care doar ce au părăsit bula protectoare a universității au nevoie să ia contact cu tot ceea ce presupune deplasare și participare într-un festival de teatru profesionist, cum este Săptămâna Teatrului Tânăr. Chiar dacă au fost producții studențești, toată echipa a fost remunerată – desigur, vorbim aici despre condițiile legale, pentru că tinerii sub 18 ani nu pot fi remunerați. Toți participanții la Săptămâna Teatrului Tânăr au fost întâmpinați și tratați ca niște profesioniști deplini.
De la ce a pornit construirea ediției care se desfășoară acum
Fiind un festival longeviv, planificarea organizării arată similar în fiecare an. Iar primul gând este cel al selecției, de acolo pornim. Încercăm să respectăm tema generală și să aducem spectacole care au cea mai mare parte din echipa de creație tânără. Anul acesta am reușit pe deplin acest lucru, pentru că toți regizorii sunt tineri - nu voi intra în această discuție foarte complicată de a stabili ce e tânăr și ce nu -, dar ceea ce social acceptat de toată lumea este definit ca fiind „tânăr”, cu siguranță este îndeplinit. E destul de greu să atingi acest criteriu, dar ne străduim de fiecare dată. Următorul lucru după care ne ghidăm este calitatea spectacolelor din stagiunea curentă. Săptămâna Teatrului Tânăr însumează unele dintre cele mai bune spectacole, așa cum au fost evaluate de organizatori, în funcție și de posibilitatea logistică de a le aduce în aceeași săptămână la Buzău. Apoi lucrurile curg de la sine în procesul de organizare.
Echipa festivalului
Săptămâna Teatrului Tânăr este organizat de Teatrul „George Ciprian” din Buzău, cu sprijinul Consiliului Județean Buzău. Echipei teatrului i se adaugă și o echipă proprie care funcționează în timpul festivalului. În jurul organizării unui festival se creează o comunitate pentru că lucrul propriu-zis începe cu câteva luni înainte. Acești oameni există împreună în toate perioada pre-eveniment și în pe parcursul desfășurării lui. Echipa de festival are un nucleu care funcționează extrem de bine și este în general aceeași – voi menționa câteva nume, deși ele sunt foarte multe. În primul rând îi sunt recunoscător și îi mulțumesc doamnei directoare a Teatrului „George Ciprian”, Gina Chivulescu, pentru continuitate și pentru încrederea pe care o are în noi. Colegilor mei, Oana Borș – selecționer unic al acestui festival -, Cosmin Pană, Elena Coman. Îi mulțumesc Georgianei Strezoiu, PR al Teatrului „George Ciprian”, care coordonează echipa de aproape 100 de voluntari și face o treabă extraordinară, fiind extrem de extenuant, ei sunt foarte tineri și energici. Îi salut și pe ei pentru că sunt gândul bun care mi se întâmplă în acest festival.
Tema și alegerea spectacolelor prezentate publicului
Tema generală a festivalului se regăsește și în titlu: Săptămâna Teatrului Tânăr. Acesta nu necesită o temă secundară. Singurul criteriu care leagă spectacolele fiecărei selecții este cel al vârstei echipelor de creație. Este extrem de important ca selecția să reflecte o varietate de spectacole, acoperind mai multe genuri și stilistici teatrale. Noutatea acestei ediții este faptul că există o secțiune competițională, care va fi evaluată de un juriu alcătuit atât din profesioniști din domeniu, cât și din liceeni. Sperăm ca odată cu cea de-a X-a ediție să demonstrăm faptul că o competiție este utilă și ne stimulează, fiind una dintre singurele variante prin care ne putem trezi pe noi înșine.
Așteptări de la a X-a ediție
La cea de-a X-a ediție Săptămâna Teatrului Tânăr îmi doresc ca festivalul să-și demonstreze necesitatea, iar asta se va întâmpla la contactul cu publicul. În urma feedbackului spectatorilor, ne vom da seama în mod real de efectele acestui eveniment.
Sperăm ca în curând să devină un festival internațional și să putem aduce producții de teatru tânăr din mai multe țări. Cred că cele zece ediții ne-au învățat destule lucruri și că suntem pregătiți să facem acest pas, așa că voi lăsa această ediție să vorbească de la sine. Vom încerca să demonstrăm că festivalul merită să treacă la nivelul următor. Sau poate că nu.
