Frustrarea constructiva a fost motorul, acum 18 ani, pentru Teodora Migdalovici, de a pune bazele #TheAlternativeSchool. Intr-o piata in care scoala de comunicare se limita la modele traditionale, iar digitalul era in proto-istorie, Teodora visa la un alt mod de a face educatie creativa. O scoala de comunicare diferita, inspirata de modelul festivalurilor internationale, un mix de studiu relaxat, cu calatorii, networking, jet set si performanta.
Asa a aparut The Alternative School, acum 18 ani: cu o trupa foarte mica, motivatie si viziune. Un demers de educatie privata in industrie, care a facut mult timp pionierat.
"Ca orice alchimist respectabil, am invatat sa gestionez presiunile si-am transformat tensiunile in sursa de inspiratie. Cred ca asta ne-a ajutat inca si mai mult sa ne gasim vocea, locul si personalitatea", povesteste Teodora.
Vorbim cu Teodora in continuare despre cum a fost inceputul pentru The Alternative School, care au fost capitolele cele mai importante din istoria ei, ce aduc noile generatii de creativi si care este misiunea scolii de creativitate in 2023.
Declicul care a pornit The Alternative School
Frustrarea constructiva, care altul sa fie :-).
Aveam 22 de ani, abia trecusera cativa ani de la Revolutie. Tin minte ca in primul meu drum la Cannes, in avionul Paris-Nice, eram atat de fericita ca descopar un eveniment global, despre care varfurile creative ale Europei de Est vorbeau cu reverenta. Tin minte ca mi-au dat lacrimile de bucuria libertatii si-a descoperirii. Cred ca era a treia oara cand mergeam in Franta, pe vremea cand stateai la coada pentru vize de 3 luni. Langa mine erau o bunica si nepoata, mergeau in vacanta, in Provence si incercam sa-mi tin lacrimile in frau de rusinea lor, ca nah, ar fi fost prea multe de explicat. Si lacrimile alea din avion aveau sa fie perfect justificate. Experienta in sine, in primul an, accesul la ceea ce parea sa fie o selectie interesanta a dinamicii planetei (politica, economie, mutatii in pop-culture, culturi de nisa), filtrata de branduri inteligente, mi-a vorbit intr-un mare fel. Ar fi fost pacat sa tin doar pentru mine.
Acasa, la facultate, metoda de invatare era repetitia cu picioarele in galeata cu apa rece si aditional cuburi de gheata (o tin minte si-acum pe profa care ne-a recomandat asta, pentru ca ea asa practicase la randul ei). In vibratia Cannes Lions-ului de atunci am inteles ca poti sa inveti invartindu-te in cercurile potrivite, avand acces in mod relaxat la informatie globala si ca evolutia se poate face pe nesimtite, cu shortcut la ce si cine trebuie.
Modelul inspirat de festivalurile de creativitate internationale sau regionale, asa cum aratau ele in anii 2000 si definitiv partea de continut, dublate de backgroundul meu pedagocic, cu gust pentru stilistica Montessori, au pus in lume, la scurta vreme, The Alternative School. Stiam ca se putea si altfel – mix de studiu relaxat, cu calatorii, networking, jet set si performanta, iar experienta festivalurilor a fost confirmarea.
Am lansat scoala nu la multi ani dupa ce terminasem liceul, unde fusesem anual, olimpica, deci gustul de competitie si antrenamentul erau vii. Piata avea nevoie dramatica de informatie si eu visam la un alt mod de a face educatie creativa, pe care stiam ca-l pot pune in lume.
Cand am devenit ambasadorul Cannes Lions, in 2005, scoala a fost platforma strategica prin care urma sa operez toate demersurile de lobby (de la Cannes catre industrie si vice-versa). A functionat cu box office, dovada seria de premii primite in timp – de la Cel mai pasionat ambasador Cannes Lions – silver, la 40 under 40 de la Business Magazin, la Premiul Media pentru Oameni si Idei care schimba Romania in bine, via Foreign Policy Romania, la Dragan Sakan Award pentru impactul avut asupra creativitatii Est Europene sau Private Diplomacy Award via Business Woman.
The Alternative School a fost primul demers de educatie privata in industrie si-a facut mult timp pionierat. Unii zic ca pastram vibratia inalta, distinctiva si-un un je ne sais quoi si 18 ani dupa -).
Rascolind dupa foto cu care sa ilustrez interviul, uite peste ce text am dat, scris acum vreo 4 ani, asa, la impulsul de tastatura. Traduce bine de tot raspunsul la intrebarea ta :
“Story-doing academy: Iubesc oamenii. Iubesc oamenii talentati, cu idei, frumosi pe dinauntru. Cred ca in alta viata am fost cautator de comori sau ceva. Pentru ca radarul meu e setat nu doar pe frecventa frumusetii, dar si pe aia a potentialului nedescoperit. Cand am inceput The Alternative School, am nascut proiectul din suma unor frustrari - ca dincolo de niste exceptii notabile, sistemul de invatamant de la noi e pe baza de "repetati, repetati, repetati" si "fetelor, bagati picioarele in galeata cu apa rece, si daca va ia somnul cand memorati subjonctivul verbelor neregulate, adaugati si niste cuburi de gheata si luati-o de la capat".
Ce mai era pe lista de "asa nu se mai poate"? Ca universitatea mirosea uneori a mucegai, a abandon si a singuratate, iar eu chiar cred ca invatarea se face si in viata, cot la cot cu oameni, cu rasete, ideal cu calatorii si cu aventura, nu doar cu ceaslovul pe genunchi, desi, respect si pentru el. Ultima, dar nu a de pe urma, a fost frustrarea ca in Romania anilor 90 toate salvarile erau doar pentru cazuri aproape fara speranta. Cred ca era asa, o nevoie generalizata de a incerca sa vindeci, fara sa te uiti daca incercarea mai da si rezultat.
Era plina lumea de ONG-uri care vroiau sa salveze imposibilul. Spun asta pentru ca avusesem deja experienta unui inside job in sistem, intins pe un cincinal. Sunt un dreamer incorigibil, dar am si-un pitic extrem de practic, vorba unei prietene, care-mi canta in surdina neincetat. Ce-ar fi daca ne-am mai uita si dupa oameni intregi, oameni care pot sa faca chestii formidabile, cu simpla conditie sa aiba acces la oportunitati ? "What if", nu? Asa se face ca anual plecam prin tara, croita sa descopar talente, sa le deschid o usa, sa le dau incredere si acces la informatie de top, ghidaj de un fel si un sut pe orbita internationala, daca pun si ei osul la treaba si sunt croiti pentru evolutie".
Ce se se intampla atunci pe piata din Romania
Adaptari pe TV si formate clasice. Cateva spectacole originale made in Ro, care cred c-ar face box-office si acum, pe care le dadeau D’Arcy si Tempo mai ales pe TV, secondate ulterior de Headvertising si McCann. Dac-as face un exercitiu de imaginatie incercand sa compar, ca vibratie, cu ceva ce misca acum interesant intre Millenials si Gen Z talentati (care-au dat si pe la scoala), as zice o combinatie de Madalin Dragnea in tandem cu Raul Gheba de la Sector 7, plus un Oza de la GMP PR, o Andreea Calarasu de la Jam Session, o Maria Dragoi de la Rogalski Damaschin si-o Simon Simona de la McCann PR.
Destule idei bune care mureau inainte sa rupa gura targului – era penurie de talente educate pe zona de vizual (motiv pentru care si noi am batut multi ani moneda pe importanta designului ca accelerator de evolutie in societate, trimitand anual oameni in competitia de gen de la festival). Asistai la multa politica si istorii epustuflante de backstage –mai toti directorii agentiilor create dupa ‘93-‘95 fusesera colegi inainte, in structurile primelor descalecari de retele. Totul se intampla intr-un peisaj fara smartphone, fara social media si cu o protoistorie de digital. Barometrul povestilor din spatele scenei era infinit mai interesant decat ce pupa tiparul.
Daca m-as apuca sa scriu un scenariu despre primii 18 ani de ambasadoriat Cannes ar iesi, probabil, un script la fel de suculent ca cel de la Mad Men, faza pe Balcani.
Greutati de inceput
(NB – Aveti aici versiunea editata. Prietenii mi-au zis ca "despre rau, numai de bine" si mi-au dat voie sa folosesc continutul asociat doar pentru o carte suculenta rau si lansabila #Dupa20deAni. Ii ascult, ce sa fac) dar sa si raspund… Nici ca-mi pasa de obstacole, sincer. Erau destule, probabil mai multe ca acum, dar aveam o bucurie incredibila in a face pionierat, un chef nebun sa mobilizez toata industria spre focus in ierarhii valorice, spectacol de idei, craft si integrare naturala in circuitul international. Vedeam numai posibilitati, intr-un film unde majoritatea se oprea la limite si-asta era un motor incredibil.
Cum au fost primii ani pentru The Alternative School
Cu o trupa foarte mica, motivatie, viziune, chef si – zic oamenii – gust – am motivat agentiile locale sa inscrie la festival. La inceputuri am setat un brief de industrie, legat de modul in care agentiile de la noi pot scora cu succes (iubindu-si "problemele" la nivel de cultura / societate si transformandu-le in solutii deopotriva pentru branduri si oameni).
Am promovat romani talentati in jurii cand industria nu incepuse inca sa performeze global, am lansat evenimente, cocktailuri si reviste si, cot la cot cu cei care au inceput sa inscrie si sa castige premii, am schimbat perceptia despre ce inseamna creativitate romaneasca la Cannes.
Am avut si ani in care am extins trendul in Estul Europei cu box office – imi aduc aminte, de exemplu, de trainingurile tinute pentru New Moment, in Serbia, care au dus la primul trofeu cannez al tarii. Un shift masiv de identitate si de perceptie a ei, in mai putin de 20 de ani.
Cel mai complicat era sa gasesti finantari, pentru ceva ce la inceput doar tu si o mana de oameni vedeau drept o poveste coerenta, cu sens, in care merita sa investesti. Pare greu de crezut, dar rezistenta la inovatie a acestei industrii care, structural, ar fi trebuit sa fie deschisa la nou, era destul de mare.
Tin minte ca intr-un an, dupa festival, care fusese super-intens, am lansat Cannes Rehab - un eveniment unic, cu focus pe starea de bine a creativilor, care sa le permita sa hraneasca si subtilul, dar si nivelul carne si oase, cum trebuie, nu doar nivelul cerebral, cu info ultimul racnet.
Dincolo de traininguri, aveam intalniri cu un terapeut Jungian si faceam diminetile sand play, iar serile Gastronomie Creativa si oamenii invatau sa gateasca sanatos, rapid si delicios. Se intampla acum mai bine de 10 ani. La Cannes, subiectul sanatatii mentale si afective a devenit un topic abia de anul trecut. In piata, evenimentele noastre tip Creative Dinners au generat o moda pe nisa. A fost greu de gestionat si procesat ownership-ul initiativelor. E greu sa deschizi teritorii care suna atat de exotic incat oamenii prefera initial sa vada de pe margine succesul, dupa care sa preia cu naturalete setarile si sa faca eventual si profit.
Evident, ca orice alchimist respectabil, am invatat sa gestionez presiunile (la urma urmei poti fi responsabil doar de actiunile tale) si-am transformat tensiunile in sursa de inspiratie. Cred ca asta ne-a ajutat inca si mai mult sa ne gasim vocea, locul si personalitatea. Cand ma uit retrospectiv la evenimente, mi se pare ca cele mai mari provocari au fost si cele mai valoroase surse de crestere, asa ca le multumesc celor care au contribuit, direct si indirect, cu voie si fara voie :-)
Cum a evoluat The Alternative School for Creative Thinking
Am devenit ambasadorul Cannes Lions in 2005, dupa o serie de interviuri cu Chairman-ul festivalului, avute cu un an inainte. El, australian si cu o poveste de succes in regiunea lui de origine, preluase recent leadershipul companiei si isi dorea reprezentanti la fel de pasionati ca el in toate tarile unde Cannes-ul nu era inca pe harta.
I-am spus ca piata din Romania e complet atipica si ca metodele de promo din alte tari nu vor functiona neaparat aici. Am propus lansarea scolii, cu argumentul ca e o formula win-win: crestem noi generatii de delegati pasionati de creativitate pentru Cannes, dar crestem si nivelul industriei locale in proces, pentru Romania. O poveste din care toata lumea avea de castigat.
Initial a fost reticent – propuneam o formula pe care ei n-o mai incercasera. L-am intrebat ce are de pierdut ? La urma urmei, din Romania nu aveau alti participanti si eu stiam deja festivalul ca pe apa. In 2005 mi-a dat un an de gratie, experimental. Efectul a fost atat de bun in termeni de mobilizare a industriei si prezenta la festival, incat scolile de profil au devenit ulterior nucleu de reprezenta festivalului in multe tari cu industrii creative emergente.
In Romania am inceput cu training si competitii pe zona de print. Mi se parea ca inainte de a trece la film, care era o categorie foarte dorita, trebuie sa stapanesti arta foii de hartie. Inainte de criza din 2008, cand piata era mai relaxata la capitolul resurse, am pregatit terenul si pentru competitii de media, PR si young clients si-am evoluat ulterior catre digital si design, care raman in focus pana azi. Digital si design sunt, de altfel, categoriile unde alumnii au si scorat cu gold in doi ani consecutivi.
In pandemie am redescoperit cadoul cursurilor on line, asta ne-a permis sa avem participanti din toata tara, pe care, tot gratie zoom-ului, i-am putut conecta cu speakeri invitati din toata lumea. Am sfarsit prin a crea module cu traineri exceptionali, un fel de Cannes in miniatura, asa cum l-as fi croit pentru sufletul meu, minus alergatura de la un seminar la altul. Sincer, creez programa scolii cu mine pe post de prim student.
Cand esti expus aproape 20 de ani, din pasiune, la ce-are mai bun de oferit planeta in materie de creativitate, nivelul de exigenta pe zona de continut creste proportional. Probabil si de-asta ne ies niste line-up-uri de speakeri de mare calitate, pe care studentii ii iubesc.
In timp, pe lista de to do, s-au adaugat serviciile de mentorat si personal branding si pentru juniori si pentru executivi, cele de recrutare, de consultanta si training pentru clienti, pornind de la mixul de competente care ne face unici – peste 20 de ani de expunere la continut de clasa in festivaluri internationale de top, acces la un networking international de talente greu de egalat si-un paletar de expertize atipice, validate in multe proiecte complementare scolii si in tara si in afara ei.
Ce inseamna The Alternative School for Creative Thinking in 2023
Poate ar trebui sa raspunda la intrebare speakerii, agentiile ai caror juniori au ajuns la festival, seniorii care vin la evenimente, castigatorii care-au ajuns la Cannes sau cei 80 de inscrisi de anul asta – cel mai mare numar de participanti din cei 18 ani.
Pe piata sunt azi multe cursuri conectate direct sau indirect la industria creativa, dar cred ca noi oferim mixul unic de networking international, informatie la zi, atent curatoriata si mereu alta (in esenta profesorii nu se prea repeta de la un sezon la altul si daca reapar, e pentru ca scoreaza in topul preferintelor studentilor). La asta se adauga si sansa expunerii la un festival cum e Cannes-ul pentru cele mai bune echipe inscrise.
Cu totii stim cat e de costisitor demersul, nu e o bagatela sa primesti specializari de cateva mii bune de de Euro. Si suntem singurii care le oferim. Tin minte ca in expeditiile mele internationale m-am conectat cu o talentata senioare care lucra la Google, in NY. Ea imi povestea ca viseaza sa ajunga la festival de peste zece ani si cand ii spuneam ca noi, cu ajutorul sponsorilor, trimitem anual, la specializari, minim o echipa de Young Lions, candidati pentru Roger Hatchuel Academy si recomandam jurati Romani in paneluri, imi zicea, reflexiv “Sper ca stiu cat sunt de norocosi”.
Long story short – The Alternative School ramane o platforma educativa de elita, mix de cursuri, evenimente si competitii, care facilitateaza evolutie dincolo de perimetrul romanesc, o scurtatura care te propulseaza in contextul vibrant al creativitatii globale performante. Dimensiunii educative i se adauga cea de lobby pentru industria creativa locala, in medii internationale.
Rolul scolii pe piata de publicitate din Romania
Sa formeze si sa rafineze elite, prin continut si conectare la dinamica internationala, fie ca o face pentru cei de pana in 30 de ani, fie ca ofera specializari de nisa pentru executivi, indiferent de varsta. Sa dezvolte nisele premium pe zona de training, pentru clienti si agentii, in cheia care a consacrat-o si sa ofere consultanta intr-o formula complementara, pe toate palierele posibile in care avem competente – de la personal branding la recrutare sau strategii de crestere prin comunicare.
Facem asta prin cursuri, accelatoare de cariera, evenimente private sau publice - vezi « Creativity Day » sau seria #TheFutureOfCreativity cu declinari pe diverse categorii. La sfarsit de septembrie, de exemplu, pregatim, impreuna cu Eye Temple, sponsorul fetelor care au mers la Roger Hatchuel Academy si un eveniment de nisa. E vorba despre « The Future of Luxury », un eveniment cu focus pe trenduri extrase de la editia de anul asta a festivalului si dincolo de el), tot asa cum anul trecut am integrat pastila #TheFutureOfMoney in evenimentele post-Cannes, cu suportul George, Primul Banking Inteligent. Urmeaza in iarna un alt eveniment de nisa, cu focus pe o alta industrie care e pe val. Ii incurajez pe cititorii IQADS sa stea cu ochii pe instagramul nostru si pe blog-ul de la thealternativeschool.com. O sa tot avem de anuntat lucruri interesante.
Fara sa renuntam la toate programele de pana acum, cred ca miza post-2023 e sa gasim si alte formule prin care industria sa-si regaseasca bucuria de a functiona pe frecventa inspiratiei. Facem asta si prin platforma noastra de instagram, care a devenit portavocea unui paletar de talente variat sau prin proiecte editoriale, de lansat la festivaluri.
Cand am intrat in domeniul asta era multa bucurie de a crea, o efervescenta delicioasa. Azi e multa anxietate. Mi se pare ca industria, nu doar locala, ci la scara globala, trece printr-o schimbare de proportii si foarte putini sunt echipati pentru ce ne asteapta.
Singurul lucru pe care nu-l detine inca inteligenta artificiala – desi un Mo Gawdat o sa spuna ca botii sunt sentient beings - e partea legata de intuitie, de emotii, de setare interioara.
Revolutia pe care-o aduce AI-ul cere doua tipuri de competente perfect complementare – prima e de natura tehnica si cerebrala – sa stii sa operezi cu tool-urile inteligentei artificiale, cealalta e cu focus pe cum ne uitam in interiorul nostru, cum simtim si cum conectam emotiile si dimensiunile fundamental umane, la rest. Or Inteligenta Emotionala e un teritoriu pe care l-am cultivat constant si la nivel personal si prin programele scolii.
Indiferent cat de multa diversitate e pe piata si cat de multa aglomeratie e pe nise unde pe vremuri eram singuri cuc, cand calatoresti si te expui, timp de 20 de ani, unor culturi, specializari si experiente foarte diverse si cand esti si practician cu rezultat, vei avea de oferit mereu ceva bun, atipic si cu impact. Viitorul suna bine.
Invataturi
Hai sa ma rezum la 5.
1. De creativitate nu te lecuiesti. Odata virusat cu creativitate din aia care-ti schimba starea si te inspira pentru restul zilei sau restul anului, ramai cu setarea pe viata. Si asta e magic. Esti ca un copoi de vanatoare, cu mirosul din ce in ce mai educat, cu radarul mereu setat pentru idei de-un fel si oameni pe aceeasi frecventa.
2. Orice problema are solutii, cel mai important e sa aspiri la cea mai eleganta dintre ele (cum m-a invatat pe mine tata, cand eram copil, cum se rezolva ecuatiile. Nu orice rezolvare e si o rezolvare eleganta. In masura posibilitatilor, nu doar solutia e tinta, ci si eleganta ei.)
3. Zero asteptari. Cand inveti sa nu mai ai asteptari de nicun fel de la ceilalti, indiferent de raporturile tale cu ei, absolut totul se aseaza cum trebuie.
4. Mai usor cu perfectionismul. Scoala, subiectivitatea data de perceptii foarte diverse, dar si imprevizibilul din social media m-au lecuit aproape definitiv de perfectionism. Am invatat ca progresul e cel care conteaza. Si o stare buna in perimetrul lumii tale, ca sa ai de unde genera si resurse pentru exterior. Ai ajuns la o super-altitudine?
Nu viteza da tonul, ci capacitatea de-a pune un pas inaintea altuia, fara sa te opresti si preferabil fara sa dai branci altora, sa cada in prapastie. Stai cu intentia setata catre performanta, catre lucruri cu substanta, dar nu e niciun capat de tara daca n-ai scorat un kilogram de like-uri la postarea x, de pe insta, desi frecventa organica a sutelor de reactii per postare a devenit ceva obisnuit. Validarile exterioare au devenit foarte putin importante si pentru mine, dar si pentru echipele pe care le trimitem in competitii.
5. Apertura pentru experiente internationale ramane activa, indiferent de surse.
Ce ai face diferit daca ai lua-o de la inceput
1.Politica, anyone?
Probabil as fi ramas in politica, daca si politica ar fi aratat altfel. Probabil as fi creat mecanismele prin care sa accesez fonduri virtual disponibile si pentru promovarea Romaniei si a creativitatii ei la o scara si mai mare, daca tot am reusit, cot la cot cu o mana de oameni, sa schimbam perceptia in mediile comunicarii internationale de top, despre ce inseamna Romania si ADN-ul ei creativ, in ultimii 18 ani.
Cu putin am facut mult. Cu o suma gen 848.558,45 Ron adica 171,762.44 Euro, as fi putut / as putea face minuni, daca as avea energia necesara sa navighez apele prin care astfel de sume ajung puse in lume in 3 zile, in numele creativitatii locale promovate international. N-am avut-o pana acum – focusul a fost mai mereu pe idei si pe evolutie, cu si datorita lor. Mai mereu cauza universala a primat interesului personal – nu stiu daca intr-un univers paralel as schimba prioritatile si daca asta ar duce la un rezultat mai bun, inclusiv pentru scoala. Vedem in viata viitoare.
2. Auto-finantare ?
Probabil m-as gandi mult mai devreme sa marketez si sa fac focus pe vanzare in mod sistemic. Scoala a inceput ca o mare cauza in care cred, cot la cot cu sponsorii care ne ajuta sa trimitem echipe la Cannes, dar ca ea sa traduca intentia in realitate la niste parametri de elita si sa putem dezvolta in viteza cu care as fi eu suta la suta confortabila, ar trebui sa functioneze si ca un business, nu doar ca un ONG care da burse la nemurire.
3. Credit si incredere ?
In toti anii in care am calatorit peste tot prin lume, la festivaluri de clasa A, la tot felul de evenimente – unele la care mergeam ca delegat, altele la care mergeam ca speaker sau conectandu-ma direct cu lideri ai creativitatii globale si munca lor, am colectionat atata informatie spectaculoasa, un mix foarte greu de reprodus in Romania si chiar si prin lume. Si asta, pentru un trainer, dar si pentru un consultant, inseamna enorm. Dupa un an petrecut in Belgia am infinit mai clara perspectiva « bogatiei » mele si cred ca viata in Bruxelles si pulsul luat comunicarii de aici mi-au confirmat, odata in plus, c-as fi putut vinde si in tara, pe filiera scolii, fara rezerve, mult mai devreme si la o alta scara, ceea ce multi ani am oferit in perimetrul unor sume modice sau prin burse.
Noile generatii de creativi
Sclipirile de geniu, dar si de moment. Mai rar gasesti azi echipe care sa livreze excelenta constant. La cele de acum 8-9 ani puteai gasi asta. E de notat si structura tranzactionala. Detasarea. Lipsa de concentrare. Dificultatea de-a face fata presiunii timpului chiar si la varsta lor, cand prioritatea evolutiei personale ar trebui sa dea tonul. Lipsa de timp nu e doar problema lor, e o problema sistemica. Cantitatea enorma de content pe care-l consumam, dublata de cea pe care trebuie s-o punem constant in lume, duce la o presiune enorma si pe multi ii paralizeaza. Gasesc mai greu energia sa aplice la cursuri sau sa le termine, desi acum dam mult mai putine briefuri decat acum 10 ani, durata scolii e mult mai mica, confortul zoom-ului mai mare, iar calitatea speakerilor a crescut masiv.
La generatia din 2023 m-am bucurat mult sa gasesc echipe cu umor. Sector 7 a trimis o trupa foarte frumos calibrata la scoala – mix de instincte bune, relaxare si haz folosit cu cap. Mi-a placut de ei. Inca ceva – multi vin la scoala cu un bagaj de competente mult mai conturat decat o faceau cei din generatiile de inceput. Stiu mai multe, dar au mai putina determinare. Scroll-ul fara sfarsit si intensitatea de la job ii termina pe multi dintre ei. Burnout-ul era un concept pentru varstele de 35+. Acum se intampla si la 26. Nu e de mirare ca oamenii incep sa aleaga alte optiuni de cariera si sa lase industria creativa ca optiune de top. Social media a inceput ca o mare distractie si-a devenit pentru cei mai multi – de la seniori la juniori – o sursa de anxietate, dovada ca ce e mult strica.
Provocarile in 2023
Aliante de calitate, cu parteneri care iubesc performanta, experimentele cu miza buna si conectarea la mediul international, dincolo de voir et etre vu. Resetare pe modul in care impachetam si comunicam ce-avem de pus in lume si de vandut. Primul pas a fost relansarea site-ului. Va incurajez sa-l explorati: www.thealternativeschool.com.
Partea care iti place, partea care nu iti place
Tot ce tine de creativitate cu impact in pop-culture, in societate. Evadarile in alte lumi, cu orice pretext. Descoperitul altor culturi – scoala a fost trampolina pentru un alt proiect pe care am inceput sa-l dezvolt de cativa ani – cel de la LOVEANDLOBBY, de diplomatie privata, in care exploram culturi, dincolo de cliseu, prin cei mai talentati exponenti ai lor. Asta ma stimuleaza si ma inspira incredibil de mult, probabil o va face pana la sfarsitul vietii. Sa vezi cum cetateni din culturi foarte diferite abordeaza pana la urma topicuri universale in cheie proprie.
Imi place in continuare mult sa slefuiesc talente si sa le dau acces la ce am eu mai bun – contacte, continut, expertiza, ghidaj. Sunt oameni din generatii de acum peste 14 ani care acum sunt practicieni si simt nevoia unui cap limpede, unei opinii din afara ecosistemului lor. Vin la mine si asta ma onoreaza. Vibrez cu aceeasi constanta deschidere pentru zona de traininguri si consultanta, aici sau oriunde in lume, pentru ca stiu ce iese de fiecare data.
As renunta din aceasta secunda la tot ce tine de administrativ, la stresul de dinainte de fiecare sezon de inscrieri, la goana dupa sponsori (niciodata nu mi-am pus problema sa pun in balanta cat produce (sau daca) si cat consuma Scoala, topicul profitabilitatii ei nu a fost niciodata un subiect. As renunta la tot ce ma tine departe de cea mai buna versiune a mea si ea n-are nicio treaba cu rutina sau cu hartogaraia practica.
Ce insemna pentru tine creativitatea la inceput
Un continut cu efect de stop cadru, care-ti ramane pe retina, pe cortex, pe corazon, care-ti schimba mood-ul, perspectiva, care te face sa actionezi pentru ca rezonezi, nu pentru ca te-a batut cineva la cap cu remarketing, tip picatura chinezeasca…si care te inspira, ca la randul tau sa pui in lume lucruri misto. Sunt lucrari de la festivaluri din 2000, 2002, 2004, pe care le-am aratat la Creativity Day, evenimentul nostru in care am celebrat primii 18 ani, incercand sa le spun oamenilor ce inseamna pentru mine piese timeless. Oamenii de 20, in egala masura cu cei 40 + au vibrat integral. QED.
Si mai e ceva – nu cred in advertising, de-asta nici scoala nu are cuvantul cu pricina in nume, ci are creativitate. Asociez publicitatea cu ceva fake, cu un ambalaj eventual catchy, care ascunde un continut probabil incert, cu impachetarea nimicului, cu galagia, cu zgomotul de fond. Mi-a placut mereu sa cred ca operez in creativitate declinata in comunicare, si inteleg prin asta un mod inteligent si empatic de relationare cu oamenii care, teoretic, ar trebui sa-ti cumpere produsul si sa rezoneze cu brandul tau, o mecanica aliniata la pop-culture, la dinamica din social, o disciplina care stie sa opereze pe frecventa lui win-win-win si care genereaza mutatii constructive la scara macro, in timp ce face business de calitate.
Ce inseamna acum
Acelasi lucru si cum ziceam, mutatii constructive, la scara mare, in social. Zero ipocrizie. Un brand care nu creste (preferabil organic) lumea in care vinde nu imi mai spune nimic, oricat de prezent sau decorativ ar fi.
