![[Design & strălucire] Bianca Bădescu: Am simțit o nevoie puternică să conserv și să salvez de la degradare tot ceea ce iubesc și este important pentru mine](https://media.iqads.ro/2023/10/fotojet-2023-10-13t103022-388-cover-850.jpg)
Bijuteria contemporană este instrumentul cu care doboară granițele ce se ridică în jurul său și îi îngrădesc libertatea. Își manifestă creativitatea și pipăie prezentul continuu cât lucrează în atelierul său, în fond, creația este și o formă de terapie. În urma unei experiențe de viață dureroase, Bianca Bădescu și-a dat seama că nu are tot timpul din lume să își trăiască visurile, să își bage dorințele ascunse în seamă, să aibă viața pe care și-o dorește.
Creația de bijuterie la nivel profesionist era ceva ce își dorea de o vreme să facă, dar altele păreau mai importante înainte să ajungă acolo. Până n-au mai fost. Astăzi, Bianca creează bijuterii, iar oamenii care aleg să le poarte sunt dintre cei caută inspirația peste tot în jur și văd frumosul în imperfecțiune.
"Când te uiți la bijuteriile pe care le fac, observi că sunt asimetrice, că au texturi organice, rupturi, nimic nu este perfect, pentru că eu încerc să arăt prin ele frumusețea imperfecțiunii și a autenticității", spune Bianca.
Despre bijuterie, despre colecția „Marks of Time”, cu care a participat la ultima ediție a Romanian Jewelry Week și despre brandul său Koru Concept, vobim în continuare cu Bianca Bădescu.
Primul contact cu arta și cu design-ul
Am fost atrasă dintotdeauna de artă, este ceva ce pentru mine a venit natural. Am început să desenez și să pictez de mică, dar și să scriu, probabil din nevoia de a îmi exprima emoțiile în alte moduri decât cele obișnuite. Deși am fost la un liceu de matematică-informatică, atracția mea a fost către filosofie și literatură, așa că m-am îndreptat către o facultate cu profil uman. Am studiat comunicare și publicitate, am ajuns să lucrez mai întâi ca jurnalist, apoi am rămas în domeniul comunicării și marketingului și am coordonat în paralel o revistă de modă prin care am putut să îmi manifest într-o anumită măsură latura creativă și să mă apropii mai mult de partea de design.
Primele bijuterii create de tine
Bijuteriile m-au atras de mică, în sensul de a le purta, aveam o colecție impresionantă. Apoi, în liceu, m-am apucat să și fac tot felul de coliere și brățări din pietre și mărgele, cu o prietenă. Stăteam ore în șir și meșteream împreună, dar ne-am oprit după vreun an, nici nu mai știu de ce. Eu am continuat sa fac ocazional bijuterii pentru familie și prieteni. De multe ori, simțeam nevoia să și modific bijuteriile pe care le cumpăram sau să le dezmembrez și să le combin în alt fel.
Etapele de formare în designul de bijuterie contemporană
Formarea mea în designul de bijuterie contemporană este legată de Assamblage, Institutul de Artă și Desing fondat de David Sandu. De la început m-am hotărât că în momentul în care mă voi apuca să studiez bijuterie, voi merge la Assamblage, pentru că mi s-a părut cel mai bun loc de la noi din țară unde te poți forma în bijuterie contemporană. M-am înscris mai întâi la un curs, mi-a plăcut, apoi au urmat natural și altele.
Profesorii mei au fost David Sandu si Andreia Popescu și asta cred că a fost un noroc, pentru că de la ei nu am învățat doar tehnică în bijuterie, am învățat și să explorez procesul de creație și să nu-mi fie frică nici de eșec, nici să îmi pun în practică ideile și să încerc lucruri neconvenționale. Ei au construit la Assamblage un cadru care îți stimulează și îți încurajează creativitatea. Și le oferă sprijin celor care sunt la început de drum, prin spațiul de co-working unde îți pun la dispoziție aparatură și materiale necesare manufacturării de bijuterii. Pentru că altfel ar fi mult mai greu și mai costisitor să îți faci de la zero un atelier. În plus, au format o comunitate de designeri și asta e un alt lucru foarte important și care ne ajută pe toți, cred eu.
Punctul de cotitură care ți-a schimbat reperele
La început a fost o joacă în timpul liber cu bijuteriile. Acum mai mulți ani însă, mi-a venit ideea de a studia și de a învăța să fac bijuterii la nivel profesionist și de atunci dorința asta nu m-a mai părăsit. Am păstrat-o acolo, dar am tot amânat împlinirea ei, pentru că „setarea mea din fabrică” a fost să îmi găsesc un job stabil, să fac mai întâi ceea ce trebuie, să urmez traseul clasic, social acceptat, pentru că dorințele pot aștepta. Mi se părea că am tot timpul din lume. Apoi, viața mi-a arătat într-o seară de vară, când m-a lovit o mașină în timp ce mă plimbam și mă uitam la case vechi, cum obișnuiam să fac ca să mă relaxez, că nu am tot timpul din lume, că în orice moment viața se poate sfârși.
Am ajuns în comă la spital, cu multiple fracturi, inclusiv craniene, am fost operată de urgență, iar când m-am trezit și am văzut decorul de spital am crezut că am un coșmar din care tot încercam să mă trezesc. Nu îmi aminteam nimic, nu am conștientizat că nu mai pot merge, am încercat să mă ridic și am căzut lângă pat. Și-atunci, în același timp cu o durere atroce, m-a lovit și realitatea. Ulterior am aflat că prietenul meu cu care eram atunci și-a pierdut piciorul și durerea s-a amplificat, iar viața pe care o aveam s-a transformat complet, într-o secundă.
Cumva, cu toții știm în mod teoretic că oricând ni se poate întâmpla orice, însă șocul întâlnirii cu moartea te face să conștientizezi cu adevărat că viața e doar aici și acum, că nu poți anticipa și controla nimic. Când am devenit din nou funcțională, n-am putut să mai trăiesc ca înainte, am simțit că nu mai pot să amân, că nu mai vreau să îmi mai pierd timpul cu activități și oameni cu care nu rezonez și că vreau să explorez și să trăiesc tot ce rămăsese în stadiul de dorință pe lista de așteptare.
Ce a urmat și cum te-a ajutat creația în procesul de vindecare
După experiența accidentului, care a fost una foarte dură, a urmat perioadă chinuitoare de recuperare și transformare: luni de zile în care nu am mers, în care corpul meu nu mai avea nicio legătură cu ceea ce fusese până atunci, în care tot ce existase nu mai era. M-am văzut cu o parte de craniu lipsă, cu cicatrici peste tot, țintuită la pat, dependentă de cei din jur pentru orice. În procesul de vindecare am înțeles cât de fragili suntem și cât de mari sunt lucrurile mici pe care de multe ori nici nu le observăm. Acum simt prezentul și știu că este tot ce am.
De aici și mesajul pe care îl transmit prin bijuteriile mele: All we have is now! Sper ca prin ceea ce creez să îi inspir pe cei din jur să simtă adevărata bucurie a vieții și să își dea o șansă să trăiască în armonie cu ei. Nu trebuie sa facem ceea ce ne “sugerează” societatea. Este o mare minciună să ne identificăm cu jobul pe care îl avem, cu statutul social, cu părerile celorlalți despre noi, cu posesiunile materiale. Știi ce mai rămâne din toate astea atunci când îți pierzi sănătatea și te lupți să trăiești? Nimic! Nu trebuie să ne trădăm, nimic nu merită prețul de a trăi așa. Avem nevoie să ne ascultăm vocea interioară și să facem ceea ce simțim, să fim autentici.
Designul de bijuterie m-a ajutat să îmi manifest creativitatea liber, iar eu așa funcționez cel mai bine. Îngrădirea ei în locurile în care lucram mă seca de energie și mă frustra. În același timp, a fost o formă de terapie, pentru că mă ține ancorată în prezent. În momentul în care ajung în atelier și încep să lucrez nu mă mai gândesc la nimic altceva, toată atenția mea este concentrată acolo.
Ce te inspiră acum. Temele și motivele la care te întorci
Mă inspiră trăirile umane și provocările existențiale. Exact cum spunea Nichita Stănescu: Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Când te uiți la bijuteriile pe care le fac, observi că sunt asimetrice, că au texturi organice, rupturi, nimic nu este perfect, pentru că eu încerc să arăt prin ele frumusețea imperfecțiunii și a autenticității. Și mai este ceva, vezi că sunt lucrate manual, că nu sunt produsele de serie ale uneor mașinării, au personalitate.
Pe mine mă întristează tot vârtejul ăsta de neasumare în care a intrat lumea, toate fețele oamenilor trase la indigo, modificate substanțial din dorința de a se încadra în tipare, toate viețile care vor să dea impresia de perfecțiune și care de fapt sunt construite pe teama de a nu fi iubiți și acceptați. Oamenii își consumă enorm de multă energie ca să își demonstreze lor și celorlalți că sunt cei mai buni și mai frumoși și mai bogați și mai fericiți. Și așa ajung să fugă de ei și de frumusețea vieții. Nu este ceva de condamnat, însă e nevoie să înțelegem daunele pe care ni le aduce atitudinea asta și să ne mobilizăm să o depășim, să începem să trăim cu adevărat.
Cum a apărut brandul tău: Koru Concept
Nici nu știu dacă pot spune că este un brand Koru Concept, este mai mult o manifestare a filosofiei mele de viață. Are un nume, o poveste, o identitate, dar nu este o construcție artificială, după niște norme care să dea bine la public, este ceva organic. Koru Concept vorbește despre autenticitate, despre asumare, despre recunoștință, despre a trăi în prezent, despre a sparge tiparele. Este ceva diferit, nu se înscrie nici în normele unui brand, nici în accepțiunea clasică despre bijuterie. Până la urmă, eu creez niște obiecte, doar că unele umanizate, prin mesajele pe care le transmit, prin faptul că le gândesc și le lucrez manual cap-coadă, prin faptul că poartă în ele ceva din sufletul și din energia mea.
De ce crezi că aleg clientele bijuteriile tale
Cred că oamenii cărora le plac bijuteriile mele sunt cei care pot să vadă dincolo de suprafață, care găsesc frumosul în imperfecțiuni, care sunt asumați, autentici și curajoși. Dacă îți plac bijuteriile mele, îți plac pur și simplu, pentru că îți spun ceva, pentru că te inspiră. N-o să alegi o astfel de piesă dacă tu porți bijuterii ca să-ți etalezi statutul, ca să vadă lumea că te-ai realizat în viață, ca să le recunoască ceilalți prețul de la distanță. Nici dacă te înscrii normelor și alegi ce ai văzut pe la alții că se poartă sau dacă modelul tău în viață e Kim Kardashian.
Procesul tău creativ: cum devine o idee o bijuterie
Procesul în sine este frumos cu totul. Nu îl simți greu atunci când îți place. Am o stare din care se naște o idee, pe care apoi o transpun într-o formă, o desenez, o sculptez și pe parcurs o și ajustez. Uneori îmi vin alte idei în timp ce lucrez, uneori se nasc lucruri frumoase din așa zise greșeli și asta e ceva foarte interesant, atunci când nu te limitezi singur atașându-te de o idee și îți păstrezi mintea deschisă pentru surprizele care se ivesc în procesul de creație. Partea mai anevoioasă, dacă pot să spun așa, este lucrul efectiv cu metalele, pentru că îmi mai tai degetele, mi le mai julesc, mai dor, mai ustură, îmi mai rup unghiile, uneori mâinile mele arată de parcă aș fi venit de la câmp, mai am probleme cu încheieturile în perioadele de lucru mai intens.
Relația româncelor cu bijuteriile
Eu am în jurul meu femei care înțeleg și apreciază bijuteria contemporană, dar nu aș putea spune că sunt foarte multe. Bijuteria contemporană nu este înțeleasă de un public la fel de larg ca în țările europene din vest, dar începe să își facă loc, încet, încet și aici. Dacă este să discutăm la modul general, cred că majoritatea româncelor preferă bijuteriile cu modele clasice, pe care le vezi peste tot, pentru că pe acelea le înțeleg, ele le sunt familiare. Nu contează că sunt produse de serie, important e să fie cât mai strălucitoare, să iasă în evidență.
Chiar m-am amuzat pe tema asta, pentru că tot navigând prin industria de profil, am constatat că asta este ce promit cu mâna pe brand aproape toți cei care creează bijuterii, că te vor ajuta să ieși în evidență. Și mai este o altă categorie, cea a femeilor care aleg bijuterii foarte scumpe, recognoscibile, care își strigă prețul, la fel ca hainele cu logo-uri supradiemnsionate. Și vezi la un eveniment, jumătate dintre femei cu aceeași brățară pe mână. Dacă le întrebi ce semnifică sau de ce au ales-o, nu știu să îți spună decât brandul de la care au achiziționat-o. Nimic despre poveste, despre ce le-a făcut să rezoneze cu piesa respectivă. Este un snobism care ascunde o lipsă de identitate, neputința de a îți da o valoare ție ca om prin ceea ce ești tu și atunci apare nevoia de a te înconjura de lucruri care să îți confere valoare în ochii tăi și ai celorlalți.
Participarea la Romanian Jewelry Week 2023
Pentru mine a fost o bucurie să particip la Romanian Jewelry Week 2023, a fost o șansă să interacționez cu publicul care apreciază bijuteria contemporană și să descopăr foarte mulți designeri talentați. Este o explozie de creativitate acolo și este un eveniment de care este mare nevoie, pentru a face vizibil acest segment, pentru a educa publicul și pentru a-l ajuta să descopere artiștii din domeniu. A fost un eveniment foarte frumos, gândit în detaliu și bine organizat.
Colecția „Marks of Time”
Marks of Time este o colecție despre urmele pe care trecerea timpului le lasă asupra oamenilor și lucrurilor care ne înconjoară. Aceasta a devenit principala mea preocupare după ce m-am confruntat cu moartea. Am simțit o nevoie puternică să conserv și să salvez de la degradare tot ceea ce iubesc și este important pentru mine. M-am gândit foarte mult la asta, m-am întristat, m-am frământat și am înțeles într-un final că nu pot opri nici timpul, nici degradarea și disoluția care vin odată cu trecerea lui. Așa că am început să accept și să caut binele și frumusețea în trecerea timpului. Am folosit argint și pietre prețioase sau semi-prețioase. O parte dintre bijuterii sunt create din argint pe care l-am reciclat. Am topit piese vechi ale mele și ale familiei, care zăceau de ani de zile în sertare și își pierduseră cumva importanța. Așa le-am dat o noua viață și am simțit bucurie făcând asta. Este un alt mod de a salva lucrurile de trecerea timpului: nu le aruncăm, nu le uităm, le transformăm.
Ce urmează pentru tine și pentru brandul tău
Sincer să îți spun, habar n-am. Am o direcție în minte către care vreau să mă îndrept, vreau să încep să lucrez și cu alte materiale, să explorez mai multe tehnici, dar am înțeles că viața nu este despre a te ține cu dinții de planuri și că, de multe ori, te duce pe drumuri pe care nici nu ți le imaginezi. Așa că vreau să îmi păstrez curiozitatea și deschiderea de a vedea și de a mă adapta surprizelor. Deocamdată Koru Concept este pasiunea mea, nu trăiesc din vânzarea de bijuterii, ceea ce îmi dă libertatea de a explora, de a face ceea ce simt și de a refuza ceea ce nu mi se potrivește.
