[Diploma Stories] Albert Kaan: Am copilărit la țară, iar formarea mea ține foarte mult de mediul rural. Acolo ai tot timpul la îndemână obiecte cu care să te joci, să construiești, să asamblezi

Simbioză între organic și tehnologie, sculpturi geometrice, video mapping, jocuri de lumini. Albert Kaan experimentează cu mai multe materiale în zona sculpturală și a instalației, în mai multe medii, pentru a obține efecte diferite. Este absolvent al Universității Naționale de Arte din București, departamentul Sculptură, iar în 2016, a participat la Diploma Show cu lucrarea FORWARD [04].

”Alegând sculptura, mi-am dat seama că pot îmbina desenul cu partea 3D și că sunt mai liber în forma asta de exprimare artistică. Mă pot manifesta oricând, în orice plan și în orice material”, spune Albert.

DIPLOMA Show, festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri români, organizat de The Institute, a ajuns la ediția 10 și are loc la Combinatul Fondului Plastic până pe 15 octombrie. Evenimentul sărbătorește 10 ani prin expunerea a 10 alumni în 10 locuri neconvenționale din capitală: de la spații de socializare până la librării și zone de tranzit. Este o retrospectivă a ultimilor 9 ani de festival: peste 1.300 de proiecte și peste 1400 de creatori din noua generație au fost promovați până acum la DIPLOMA Show.

Povestim în continuare cu Albert Kaan despre drumul lui de la sculptura clasică la instalații și performance, despre galeria din solar și Atelierele Scânteia. 

Momente importante

Eu am făcut liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, iar acolo, la un moment dat, trebuia să-ți alegi o specializare. De fapt, eu îmi doream să studiez arhitectura și am mers la Tonitza crezând că acela va fi traseul, dar eram foarte buimac.

Dintotdeauna, am avut o aplecare către tridimensional și către desen. Am făcut foarte multă grafică, dar după aceea am descoperit 3D-ul și joaca cu obiectele. Am copilărit la țară, iar formarea mea ține foarte mult de mediul rural. Acolo ai tot timpul la îndemână obiecte cu care să te joci, să construiești, să asamblezi.

Alegând sculptura, mi-am dat seama că pot îmbina desenul cu partea 3D și că sunt mai liber în forma asta de exprimare artistică. Mă pot manifesta oricând, în orice plan și în orice material. Am continuat în această direcție și așa l-am întâlnit pe profesorul Eugen Cubasa, care mi-a devenit un fel de mentor. A fost o experiență foarte frumoasă, mai ales în ceea ce privește explorarea și jocul cu ideile, în sensul ca aveam libertate totală.

Primele încercări

După ce am terminat liceul, trebuia să decid ce vreau să fac mai departe, dacă merg în continuare pe acest traseu sau aleg altceva. Cea mai mare temere era legată de faptul că nu voi fi capabil să mă susțin din artă. Tot dl. Cubasa m-a sfătuit să aleg sculptura. Eu voiam să merg catre ceva mai sigur, precum design-ul grafic, sa merg catre zona de publicitate sau ceva in genul asta. Dar el mi-a spus că dacă fac sculptură, pot face orice dupa aceea.

După finalul facultății, lucrurile s-au mișcat destul de greu. Un moment marcant a fost un duo show pe care l-am avut împreună cu Mihai Popescu, undeva prin 2015, în cadrul Bienalei de la București. Îmi amintesc că, după acest eveniment, a urmat DIPLOMA Show și apoi încă o expoziție la ARCUB. Pot spune că toate acestea au marcat un început în cariera mea.

FORWARD [04], DIPLOMA Show

Temele care te preocupă 

La vremea când am fost selectat la DIPLOMA Show, aveam o temă pe care o exploatam foarte des – căutam obiecte organice din natură și încercam să le combin cu tehnologia. Practic, urmăream să fac un fel de simbioză între materiale organice și tehnologie. De exemplu, integram sculpturi metalice geometrice, cumva artificiale, și foloseam video mapping în anumite contexte. Din aceste jocuri de lumini, mi-am dat seama că am o afinitate spre lumină.

Într-adevăr, am avut o perioadă în care am crezut că sunt un artist care lucrează aproape exclusiv cu lumina, dar, treptat am ajuns să explorez in mai mult medii.

În prezent, experimentez în trei direcții. Una ar fi cea a neoanelor și a LED-urilor pe care le instalez în spațiul public. Aici există un element de land art, dar ceea ce fac pe stradă nu rămâne instalat pentru totdeauna. Plecând de la faptul că nu pot să las aceste forme permanent în spațiul public, am ajuns la fotografie – instalez, fotografiez, strâng. Deși este o lucrare efemeră, o pot păstra prin fotografie. Mai departe, din fotografie, am ajuns la o serie de light box-uri, care spun întreaga poveste a acestor instalații: cum am descoperit un anumit loc, de ce am vrut să lucrez acolo, care a fost ideea din spate. Iarna trecută, le-am expus prima dată în cadrul unui solo show de la Atelier 35. Expoziția s-a numit In a liminal space, my shadow gets twisted. Plecând de la tematica spațiilor liminale, am creat o serie de astfel de light box-uri cu opt secvențe diferite din spațiul rural și urban, ca într-un fel de dialog între cele două medii. 

Următoarea direcție este video. Am început să filmez materiale video cu mine, făcând diverse acțiuni, cu scopul de a extrage elementul semi-performativ. Am început să colectez astfel de acțiuni – unele puerile, altele recognoscibile, precum dansul. Ideea este să scot un astfel de moment din contextul în care a fost filmat și să-i dau un alt sens, printr-o asociere cu altceva. Un fel de colaj, de realitate de recontextualizată. Ce mă bucură este faptul că de la sculptura clasică, am ajuns și la ideea de performance art, deși, acum ceva timp, nu aș fi zis că mi se potrivește. Mai mult, am realizat că este o zonă pe care vreau să explorez cât mai mult în viitor. 

A treia direcție este desenul, care este întotdeauna alături de mine. Desenez sketch-uri, dar de cele mai multe ori în grabă, ca să nu uit o anumită idee. Nu sunt neapărat desene bune din punct de vedere estetic. 

Și ar mai fi o direcție sau, mai degrabă, un proiect care merită menționat. Este vorba despre Galeria Solar, un proiect pe care l-am început acum patru ani împreună cu Ariana Hodorcă. Totul a pornit de la o seră cu răsaduri de roșii, care, în timpul iernii, se transformă într-o galerie de artă. Nu am avut un vernisaj în adevăratul sens al cuvântului. Am organizat câteva expoziții pe care le-am făcut publice doar în mediul online, pe Instagram. Mi-a plăcut foarte mult faptul că am putut face astfel de expoziții, de oriunde, chiar dacă fizic nu eram împreună cu unii dintre artiști. Am avut o situație în care eu eram la București, galeria în Gulia, iar artistul în Olanda. I-am trimis niște fotografii cu solarul, el le-a prelucrat și mi-a trimis un concept scurt. Iulian Cristea se numește artistul și a fost una dintre cele mai de succes expoziții. Mi s-a părut interesant să pot explora ideea unui astfel de spațiu, într-o mare măsură, fictiv. 

Galeria Solar

În plus, fiind un spațiu care nu este comercial, ai o foarte mare libertate de exprimare. Când nu ești pus în fața unor pereți albi dintr-o galerie din centru orașului, care, automat, are niște așteptări de la tine ca artist, lucrurile pot lua forme nebănuite. 

Ce înseamnă Diploma Show pentru tine 

Eu mă refer acum la segmentul artelor plastice și al Universității de Arte, dar DIPLOMA Show mi se pare un start foarte bun, având în vedere că vorbim despre proaspăt absolvenți. Mi se pare foarte important faptul că lucrările lor pot fi văzute de publicul larg, în cadrul unei expoziții foarte bine organizate. Este un lucru care contribuie foarte mult la încrederea cu care pornești la drum și, de cele mai multe ori, dintr-un astfel de context pot apărea oportunități noi. 

Pentru mine, experiența de la DIPLOMA Show a fost foarte frumoasă și am întâlnit artiști pe care îi urmăresc și în prezent.

Comunitatea creatorilor din România 

Din punctul meu de vedere, în acest moment, comunitatea de artiști din București se pozitionează destul de bine comparând cu ce se intampla la nivel internațional. Sunt foarte multe evenimente în fiecare săptămână, iar numărul de artiști a explodat. Nu pot să spun că simt neapărat un spirit de comunitate, tocmai pentru că sunt foarte mulți artiști, iar orașul este foarte mare.

Un alt lucru bun este faptul că această efervescență încurajează oameni din alte domenii să susțină scena artistică. Pentru că nu ne putem susține doar noi, făcând, în paralel, alte job-uri sau implicându-ne în alte proiecte. 

Nu aș putea spune care sunt lucrurile mai puțin funcționale. Am reușit să creăm acest grup la Scânteia și simt că lucrurile merg într-o direcție bună. 

EXIT FOMO - 2022 & In a liminal space my shadow gets twisted 

Atelierele Scânteia

Recent, am organizat deschiderea Atelierelor Scânteia de la Casa Presei. Sunt 15 spații în total. Proiectul a pornit la inițiativa Switch Lab cu sprijinul Galeriei Posibile. Există două spații expoziționale de la Switch Lab și unul al Galeriei Posibile. Proaspăt inaugurat mai este și Calciu Space al Georgiei Țidorescu. În rest, sunt ateliere ale unor artiști care activează în zona fotografiei, picturii, sculpturii. Lucrăm aici de patru luni și a fost timp suficient să ne apropiem unii de alții.

Mai departe, depinde și de noi unde vom duce această comunitate, ce proiecte vom face și cum ne vom dezvolta împreună. Pentru mine acesta este al treilea atelier și chiar îmi doresc să rămân aici o perioadă, pentru că m-am tot mutat în ultima vreme. Într-adevăr, mai am și atelierul din Gulia, din afara orașului, care este un spațiu permanent, dar momentan m-am atașat foarte tare de spațiul de la Scânteia.